Vitamina P: bioflavonoide, rutine, flavonoide

Vitamina P (alte denumiri: bioflavonoide, rutine, flavonoide) este un nume general pentru un grup de compuși care au capacitatea de a reduce permeabilitatea capilarelor și de a inhiba acțiunea hialuronidazei (o enzimă care accelerează hidroliza acizilor hialuroni). Aceste substanțe nutritive se referă la substanțe asemănătoare vitaminei, deoarece lipsa lor în organism nu cauzează complicații grave.

Baza moleculei de flavonoide este inelul ү-piron, în special fenilbenzo-p-piron (flavone), izoflavone, flavonone, flavonoli. În natură, acești compuși se găsesc în stare liberă sub formă de glicozide, formând pigmenții de plante de flori, fructe, coajă, frunze.

Substanțele din grupa P au primit numele de la cuvântul „permeabilitate”.

Pana in prezent, oamenii de stiinta au descris aproximativ 5.000 de compusi care prezinta proprietati de vitamina P. Cele mai studiate dintre ele sunt rutine, quercetine, citrine, luteoline, catechine si antocianidine. Aceste substanțe au proprietăți antioxidante de 50 de ori mai bune decât tocoferolii și de 20 de ori mai bune de vitamina C.

Bioflavonoidele, pe lângă susținerea rezistenței capilarelor, activează procesele oxidative în țesuturi, reglează sinteza enzimelor, relaxează mușchii netezi ai conductelor biliare si inhibă activarea agenților cancerigeni. Împreună cu aceasta, rutina sporește recuperarea acidului dehidroascorbic în metabolitul activ al ascorbicului, datorită căruia elementul a dobândit numele „un insoțitor indispensabil al vitaminei C„.

Importanta vitaminei P

Rolul biologic al vitaminei P este de a reduce permeabilitatea capilarelor, de a crește puterea sângelui și a vaselor limfatice și, ca rezultat, de a crește aportul de sânge și de a îmbunătăți transportul fluidelor biologice în țesuturi și organe. În plus, vitamina P normalizează proprietățile reologice ale sângelui, deoarece încetinește agregarea celulelor roșii și accelerează metabolizarea țesutului.

Luați în considerare de ce organismul are nevoie de vitamina P.

Neutralizează radicalii liberi. Vitamina P, fiind un puternic antioxidant, reacționează cu ionii din metalele grele, protejând corpul de efectul distructiv al elementelor oxidante. Având în vedere aceste proprietăți, flavonoidele sunt folosite pentru a întări imunitatea, a preveni neoplasmul, pentru a preveni apariția tulburărilor funcționale, atac de cord si conservarea pielii tinere.
Suprimă focarele inflamatorii prin reducerea concentrației proteinei C reactive în plasmă (un indicator al inflamației în organism) și inhibând lipoxigenaza (o enzimă care transformă acidul arahidonic în leucotriene, mediatorii inflamatorii).
Întărește proprietățile farmacologice ale acidului ascorbic, prevenind oxidarea acestuia. Administrarea simultană a acestor substanțe are un puternic efect antibacterian care previne apariția bolilor infecțioase.
Potențează producerea de lichid articulat. Cu o lipsă de flavonoide, sinteza materialului „lubrifiant” este redusă, ceea ce duce la apariția patologiilor articulare și a imobilizării.
Stimulează respirația celulară, ceea ce reduce riscul de hipoxie, inclusiv în condiții de deficit de oxigen.
Normalizează metabolismul grăsimilor și al carbohidraților. Moleculele biologic active ale flavonoidelor stimulează proliferatorul cu peroxizomi, care la rândul lor acționează receptorii nucleului celular al PPAR. În același timp, receptorii activi acționează ca senzori moleculari ai acizilor grași, care reglează expresia genelor care codifică proteinele de transport și enzimele. În același timp, ultimele substanțe controlează homeostazia lipidică, care stimulează b-oxidarea acizilor grași și îmbunătățește metabolismul lipoproteinelor. Mai mult, experimentele preclinice atestă efectul pozitiv al flavonoidelor asupra stabilizării greutății corporale și sunt utilizate în terapia complexă în lupta împotriva obezității. Vezi aici care sunt sursele bune de carbohidrati
Reduce reacțiile alergice. Flavonoidele (gesperedina, rutina, cianidina, catechina, quercetinul, miricetina) inhiba productia de serotonina (un mediator al alergiilor) si histamina, oferind o actiune usoara anti-edemica si analgezica. Datorită acestor proprietăți, vitamina P este utilizată ca un antihistaminic pentru ameliorarea astmului bronșic.
Reduce nivelul de asimilare a substanțelor cancerigene prinse cu alimente în tractul digestiv (nitrozamine, radionuclizi, metale grele, pesticide).
Potentifică sinteza propriului colagen. Bioflavonoidele împreună cu vitamina C previne distrugerea acidului hialuronic, ducând la normalizarea rezistenței țesuturilor epiteliale, încetinind formarea stratului cornos, reducând permeabilitatea capilarelor.
Are acțiune estrogenică, sedativă, hipotensivă și analgezică. În programele de normalizare a fundalului hormonal, compușii din grupul P sunt utilizați pentru a stimula sinteza suprarenalelor (glucocorticoizii) și a regla nivelul de stres (prin normalizarea producției de adrenalină și norepinefrină).
Accelerează perioada de reabilitare după sângerare, prin întărirea pereților capilarelor.
Normalizează funcția secretoare a ficatului și a stomacului. Vitamina P „răspunde” pe durata secreției bilei, reglând astfel procesul digestiv. Bioflavonoidele, în special quercetinul, sunt utilizate ca parte a terapiei complexe pentru tratamentul ulcerului peptic.
Reduce riscul de ateroscleroză. Flavonoidele din grupul P îmbunătățesc metabolizarea carbohidraților în celule, normalizează metabolismul colesterolului în vasele sanguine, opresc procesele inflamatorii în capilare, drept consecință că riscul hipercolesterolemiei scade de trei ori.
Împiedică apariția cataractei. Extractul de flavonoide întărește pereții capilarelor oculare și stabilizează starea membranelor celulare. Din acest motiv, presiunea intraoculară este normalizată, fotooxidarea în zona centrală a retinei este prevenită și riscul de dezvoltare a proceselor degenerative în ochi este redus.
Reglează producția de enzime. Împreună cu decarboxilaza histidină, vitamina P inactivează sistemele enzimatice ale paraziților (colinesterază, glicoxalază, succinoxidază), crescând viabilitatea enzimelor „bune” (prolinoxidază și xantin oxidaza). În plus, flavonoidele ajută la stabilizarea funcțiilor fiziologice ale homeostaziei corporale.
Previne tulburări funcționale ale sistemului cardiovascular. Acțiunea favorabilă a vitaminei este cauzată de creșterea circulației capilare, de normalizarea tonusului vascular, de îmbunătățirea proprietăților reologice ale sângelui, de reducerea riscului de formare a trombilor. Consumul regulat de flavonoide reduce la jumătate riscul aterosclerozei, infarctului miocardic, bolii cardiace coronariene și crizei hipertensive, în special în tulburările de ritm cardiac.

Instrucțiuni pentru aplicarea de rutină

Bioflavonoidele sunt antioxidanți puternici și capilaroprotectori, care, prin proprietăți farmacologice, sunt comparabili cu acidul ascorbic și tocoferolul. Ele sunt folosite pentru a proteja celulele de radicalii liberi, pentru a spori imunitatea, pentru a întări vasele de sânge si pentru a îmbunătăți corpul.

Indicatii pentru utilizare:

hemoragie diateză (hemofilie, patologia Shenlaine – Genocha, boala Verlhof);
hipo- și avitaminoză P;
trombofilita superficiala;
hemoroizi (vezi aici cand e obligatorie operatia pentru hemoroizi);
hemoragii de gene diferite (gastrice, nazale, pulmonare, intestinale, oculare);
hemoragii asociate cu patologii infecțioase (scarlată, pojar, infecții virale);
boli ale tractului digestiv (ulcer gastric sau duodenal);
inflamația alergică a pereților vaselor de sânge (capillarotoxicoza);
boala prin radiații;
glomerulonefrita cu sindrom hemoragic;
colagenoza;
boli de piele (eczeme umede, dermatită, hemosideroză, eritremul toxic);
reumatism;
boli ale organelor excretoare biliare;
afecțiunea capilarelor pe fundalul salicilaților, anticoagulantelor și agenților arseni;
angioedem;
lymphostasis;
insuficiența venosului la nivelul extremităților inferioare;
endocardită septică;
afecțiune hipertonică;
trombocitopenic purpura;

Având în vedere capacitatea flavonoidelor de a lega substanțele nocive (histamină și serotonină) care provoacă apariția durerii și umflarea țesuturilor, vitamina P în asociere cu acidul ascorbic este prescris pentru alergii, astm bronșic, polinoză și reacții alimentare negative.

Instructiuni de utilizare a bioflavonoidelor

Vitamina P (tablete, capsule, drajeuri, pulbere, granule) se administrează oral după mese, distribuind rata de administrare zilnică cu 2 până la 3 doze.

Nevoia zilnică a unui organism în vitamina P este:

pentru sugari până la 2 ani : 5 – 10 miligrame;
pentru copiii de la 3 la 5 ani : 10 – 15 miligrame;
pentru copiii de gradinita de la 6 la 8 ani : 15 – 20 miligrame;
pentru adolescenții de la 9 la 14 ani : 20 – 40 miligrame;
pentru adulți : 40 – 100 miligrame.

Doza terapeutică medie a substanței este de 150 miligrame pe zi. Cu toate acestea, cu insuficiență venoasă cronică, retinopatie diabetică, reacții dermatologice la radioterapie, doza zilnică a substanței poate fi crescută la 1200 miligrame (sub supravegherea unui medic).

Contraindicații: primul trimestru de sarcină, intoleranță individuală la substanță.

Rețineți că, în unele cazuri, absorbția flavonoidelor este lentă și asimptomatică. Prin urmare, dacă trebuie să luați doze mari de substanță (1000 miligrame), efectul compusului este mărit de vitamina C organică (în proporție egală) și tocoferolul. Luați în considerare factorii care declanșează insuficiența vitaminei P.

Hipo si hipervitaminoza vitaminei P

Dat fiind faptul că complexul bioflavonoidelor nu este sintetizat de microflora intestinală, este important să se monitorizeze nivelul de administrare zilnic. Există cazuri în care, chiar și cu o cantitate suficientă de nutrienți, o persoană dezvoltă deficit de vitamin P. Să analizăm de ce se întâmplă asta.

Motivele pentru dezvoltarea deficitului de vitamina P:

inflamația tractului digestiv și, ca o consecință, o încălcare a absorbției nutrienților;
prelungirea regimului alimentar pentru pierderea în greutate pentru o perioadă lungă de timp (peste o jumătate de an);
obiceiuri dăunătoare care inhibă absorbția materiei prin peretele intestinului (fumatul, dependența de alcool);
dietă nesănătoasă.

Deficitul de flavonoizi se manifestă cel mai adesea în perioadele de iarnă și de primăvară ale anului (chiar și în cazul persoanelor sănătoase), deoarece în acest moment este redus drastic fluxul de fructe și legume în organism.

Caracteristica P – hipovitaminozei:

oboseală;
durere la nivelul picioarelor și a umerilor in mers;
hemoragii punctual subcutanate;
slăbiciune, stare de rău;
sângerări ale gingiilor, paradontoză.

Când aceste simptome sunt detectate, terapia cu „biflavonoid” începe imediat. Dozajul și regimul de tratament sunt prescrise de un medic, concentrându-se asupra stării pacientului și a gravității tulburării funcționale. Dacă este prelungită perioada de timp pentru a nu opri P – hipovitaminoza, atunci apar patologii grave.

Ce cauzează un deficit prelungit de flavonoide:

pierdere intensă a părului;
apariția acneei;
sângerare nazală frecventă;
pierderea dinților;
afectarea organelor interne.

În cazurile severe, datorită fragilității capilarelor, apare o hemoragie cerebrală.

Hipervitaminoza flavonoidelor este netoxică și nu reprezintă o amenințare pentru sănătatea umană. Nutrientul nu se acumulează în organism și excesul de compus se dizolvă în apă și se excretă în urină.

Rutina cu hemoroizi

În proctologie, vitamina P este utilizată pentru a întări pereții vaselor de sânge și capilarelor din „rețeaua” venoasă a rectului. În tratamentul hemoroizilor, cele mai des folosite sunt preparatele de ascorutină sau de rutină în combinație cu vitamina C organică (ascorbat de calciu). Utilizarea combinată a acidului ascorbic și a biflavonoidelor conduce la o reducere a umflăturilor și sângerărilor în țesutul cavernos si îmbunătățirea microcirculației sângelui în rețeaua venoasă a rectului. In acelasi timp, rutosida (glicozida de quercetin flavonoid) intareste peretele venos al hemoroizilor, suprima procesele inflamatorii, reduce permeabilitatea capilarelor, previne formarea trombilor si a vitaminei C, participa la formarea colagenului in celule si sintetizeaza proteine și lipide.

Efectul complex al substanțelor asupra capilarelor rectale este cheia eliminării cu succes a hemoragiilor și prevenirea dezvoltării lor repetate în viitor.

În plus, vitamina P ajută la eliminarea durerii și umflăturilor care apar cu exacerbarea patologiei. În hemoroizi, rutina este utilizată în toate stadiile bolii, indiferent de localizarea externă sau internă a nodului.

În timpul terapiei cu „biflavonoide”, greața și cefaleea apar uneori după 5-7 zile. Vitamina P, ca parte a ascorutinei, se administrează într-o doză de 50 miligrame (1 comprimat) de 2 până la 3 ori pe zi. Durata tratamentului – 3 – 4 săptămâni.

Preparatele din acest grup sunt utilizate cu prudență la tromboflebită și tromboză.

Metabolismul P al compusului cu vitamine

Majoritatea bioflavonoidelor aparțin grupului de fenoli poliatomici, ca urmare a faptului că aceștia se „conduc” în organism ca compuși fenolici. Compoziția moleculei de hidrocarbură aromatică include trei legături care sunt supuse schimbărilor metabolice: sistemul inelar aromatic, grupările hidroxil fenolice și substituenții adiacenți inelului. Cu toate acestea, schimbul de bioflavonoizi într-o celulă umană a fost studiat într-un număr mic de substanțe din grupul de catechine, flavanone și flavone. În același timp, mecanismul de transformare a hesperidinei și aglyconilor (naringin, eriodictyol, hesperetin), din flavone – rutină și aglycones (quercetin) a fost studiat în detaliu din flavonone.

În corpul uman, particulele de nutrienți suferă o scindare profundă, ceea ce, potrivit biochimistilor, face dificilă detectarea și studiul acestora. Având în vedere acest lucru, mecanismul de absorbție a vitaminei P în tractul digestiv nu este pe deplin înțeles. Cu toate acestea, cercetătorii experimentali (utilizând metoda cromatografiei pe hârtie și extractele fără proteine îngroșate) au evidențiat prezența catechinelor și a rutinei în urină. În plus, prin administrarea de quercetin marcat la animale, biochimistii au înregistrat cea mai mare concentrație de ser de radiocomunicație în intestinul gros și, atunci când au fost introduse catechine marcate, în dioxidul de carbon al aerului expirat.

În experimentele efectuate pe șobolani (animalele au primit sistematic preparate de rutină timp de două săptămâni), cercetătorii au descoperit că 90% din masa substanței testate s-a mutat în intestin la 4-5 ore după administrare și 10% au rămas neschimbate în stomac.

O analiză comparativă a experimentelor indică faptul că rutina și quercetina sunt mult mai ușor absorbite în organism decât catechinele. În plus, prima substanță este practic insolubilă în sucul gastric, în saliva, dar este împrăștiată în sucuri intestinale și pancreatice. Pe baza datelor experimentale, s-a stabilit că metabolizarea rutinei are loc în intestin în condiții de hidroliză alcalină. În acest caz, conform unor chimiști, efectul fiziologic al bioflavonoidelor apare prin intermediul glandelor endocrine. Cu toate acestea, deoarece vitamina P inhibă anumite grupuri de enzime, alți cercetători au sugerat că mecanismul de acțiune al bioflavonoidelor apare prin afectarea selectivă a unora dintre sistemele enzimatice care participă la reglarea permeabilității vasculare și a respirației tisulare.

Bioflavonoide, ca o apărare antioxidantă a corpului

Bioflavonoidele sunt puternice antioxidante naturale care protejează celulele organelor interne de efectele dăunătoare ale radicalilor liberi.

Acest efect se explică prin prezența în structură a grupărilor hidroxil nutritive, care servesc ca un fel de „capcane” pentru substanțele agresive. Dacă nu există factori antioxidanți în corpul uman, radicalii liberi tind să găsească numărul lipsă de electroni prin forțarea „de a lua” particule din moleculele pe care le întâlnesc, provocând o reacție în lanț a deformațiilor. Deteriorarea membranei celulare implică o încălcare a proceselor metabolice din ea, ca rezultat al murimului. Această reacție, numită „stres oxidativ”, subliniază dezvoltarea numeroaselor boli.

În plus, substanțele reacționează cu materialul genetic al organismului, purtătorul informațiilor ADN, rezultând mutații nedorite sau neoplasme maligne. Împreună cu aceasta, radicalii liberi adună moleculele în țesuturile organelor sănătoase, perturbând cursul natural al reacțiilor biochimice. Acest proces se observă în special pe piele, deoarece, datorită grupării proteinelor, derma pierde rapid turgor si elasticitate, devenind lentă, încrețită și dură.

În practica terapeutică, compușii antioxidanți sunt utilizați pentru a neutraliza moleculele agresive cu un electron neparat, incluzând bioflavonoidele. Aceste substanțe, atunci când sunt ingerate, vin în contact cu oxigenul prin atașarea unei molecule instabile. Datorită acestei reacții, radicalii liberi sunt lipsiți de activitate periculoasă, deoarece stabilitatea lor este restabilită.

Abilitatea flavonoidului de a lega particulele de oxigen depinde de numărul de grupe hidroxil din structura moleculei. Cel mai puternic antioxidant printre substanțele din grupa P sunt proantocianidinele.

În plus, anumiți compuși polifenoli, în special resveratrolul și curcumina, suprimă focarea creșterii canceroase, distrugând celulele maligne și potențând viabilitatea organelor sănătoase din acesta. Studiile efectuate la Universitatea din Illinois din SUA confirmă că eficacitatea utilizării resveratrolului pentru cancerul hepatic este de 37-48%, cea a sânului 43-27%, a stomacului 35-40%, cu creșterea celulelor sănătoase 9 -18%.

Împreună cu protecția antioxidantă, flavonoidele prezintă proprietăți antifungice și antibacteriene.

Interacțiunea unui extract de flavonoide cu alte substanțe

Pe pragul descoperirii factorilor vitaminici, componenta P a fost eliminată din numărul celor mai importanți compuși, deoarece, potrivit oamenilor de știință, nutrientul nu a făcut parte din numărul de substanțe de neînlocuit pentru corpul uman. Cu toate acestea, studiile moderne sugerează contrariul, în special în susținerea rezistenței capilarelor, reglarea sintezei enzimelor și apărarea celulară împotriva radicalilor liberi.

Luați în considerare influența și compatibilitatea vitaminei P asupra concentrației altor substanțe.

Quercetinul crește biodisponibilitatea acidului succinic, a L-carnitinei și a acizilor grași polinesaturați (omega 3).
Vitamina P este distrusă prin expunerea la oxigen, lumina soarelui și căldură în exces.
Alcoolul și nicotina reduc concentrația de flavonoide din organism de 3 ori.
Rutinul slăbește proprietățile farmacologice ale vitaminei B1.
Vitamina P sporește proprietățile terapeutice ale zincului și ale seleniului.
Concentratul de bioflavonoide previne oxidarea acidului ascorbic, îmbunătățind proprietățile sale farmacologice de zeci de ori.
Vitamina P accelerează absorbția beta-carotenului în intestin.
Sub influența antibioticelor, salicilaților, glucocorticosteroizilor și preparatelor sulfanilamidă, concentratul flavanoidelor nu este digerat.
Substanțele din grupul P împiedică dezvoltarea complicațiilor atunci când se iau anticoagulante (sinkumara, warfarină).
Vitamina P, atunci când interacționează cu carbohidrații, formează compuși complecsi, glicozide, care protejează organismul de efectele adverse ale mediului extern.
Bioflavonoidele se combină cu acizi organici.

Rețineți că înghețarea și tratamentul termic al produselor proaspete reduce cu 90% concentrația compușilor de vitamine din alimente.

Concluzii si pareri despre VITAMINA P

Astfel, bioflavonoidele, având în vedere proprietățile capilaroprotectoare, antioxidante și antiinflamatoare, sunt cel mai adesea folosite pentru a întări vasele de sânge și a intensifica acțiunea farmacologică a acidului ascorbic. Acești compuși prezintă proprietăți de vitamina P, fără a provoca reacții toxice în nicio metodă de administrare. Multe dintre ele sunt utilizate ca antiinflamatoare, sedative și antiulceroase, iar unele, având în vedere proprietățile hemostatice și hepatoprotectoare, pentru tratamentul hemoroizilor și a disfuncțiilor hepatice.

În cursul studiilor epidemiologice și de laborator, biochimistii au demonstrat efectul antitumoral al quercetinului și curcuminei. Având în vedere capacitatea substanțelor de a restabili integritatea genei „anti-cancer” (p53) în celulele maligne, acestea sunt utilizate cu succes în tratamentul oncogenelor, inclusiv cancerul de colon, prostată, sân și limfogranulomatoza.

Având în vedere că cea mai mare cantitate de vitamina P este concentrată în plante cu pigmentare pronunțată, pentru a preveni tulburările funcționale și pentru a întări imunitatea, nutriționiștii recomandă în fiecare zi consumul de legume și fructe proaspete colorate în tonuri întunecate. În acest caz, în perioadele de iarnă și primăvară ale anului, dieta zilnică trebuie suplimentată cu suplimente cu bioflavonoide.

Astăzi, concentratul pur de flavonoide poate fi întâlnit foarte rar, deoarece acești compuși în natură sunt conținuti în combinație cu alte substanțe. În acest caz, vitaminele din grupa P în combinație cu astfel de aditivi nu își pierd proprietățile farmacologice.