Transplantul de maduva osoasa este indicat a fi facut in cazul in care pacientul sufera de deficiente imune ereditare, leucemii acute, anemii aplastice (anemii foarte grave care nu au dat rezultat la nici un tip de tratament medicamentos). Primul transplant de maduva osoasa efectuat cu succes a avut loc undeva pe la sfarsitul anilor 1960, dupa care el a fost practicat tot mai des de medici din intreaga lume, devenind astfel in ziua de astazi ceva obisnuit. Pentru un transplant de maduva osoasa este foarte important ca gradul de compatibilitate HLA dintre donator si pacient sa fie foarte ridicat, de aceea doar membrii familiei (parinti, frati, surori sau alte rude foarte apropiate) pot fi donatori de maduva osoasa.
Cum se realizeaza transplantul de maduva osoasa?
Daca privim problema din punct de vedere chirurgical transplantul de maduva este o operatiune care se realizeaza foarte usor, chiar cel mai usor dintre toate tipurile de transplanturi, am putea spune. Se pregateste donatorul, se recolteaza maduva din oasele plate ale bazinului acestuia apoi maduva recoltata se trateaza cu anticoagulante. Intre timp pacientul a fost supus unui tratament intensiv foarte solicitant pentru organism sau unei iradieri totale a corpului pentru a distruge maduva bolnava din organismul sau. Revenind la transplantul de maduva, dupa ce aceasta este recoltata si tratata se injecteaza intravenos pacientul care a trecut prin tratamentul despre care am vorbit mai sus. Maduva noua care a fost injectata in vena va ajunge in spatiile medulare intraosoase ale pacientului si isi va incepe activitatea de formare a globulelor rosii si albe (limfocite, granulocite etc) dupa aproximativ 4 – 6 saptamani dupa transplant.
Adevarata problema a transplantului de maduva osoasa este insa reactia grefei asupra organismului fiind vorba de o grefa de celule imune, acestea vor reactiona ca atare si vor fabrica anticorpi fata de antigenele celulare ale gazdei. In aproximativ 30 – 70% dintre cazuri se provoaca leziuni grave hepatice, intestinale, cutanate care uneori au un sfarsit tragic. Aceasta reactie a grefei poate fi combatuta cu ajutorul unui tratament de tip imuno supresiv cunoscut in termeni medicali ca si ciclosporina.
Cele mai bune rezultate in urma transplantului de maduva osoasa au fost inregistrate la pacientii care sufereau de deficite imune complexe, severe sau ereditare. Si in cazul leucemiilor si anemiilor aplastice s-au inregistrat rezultate destul de bune si din fericire acestea se imbunatatesc de la an la an pe masura ce stiinta si tehnologia avanseaza. Cu toate ca se pune un accent extrem de mare pe compatibilitatea antigenelor HLA si al grupelor sanguine din cand in cand se fac incercari de transplant de maduva osoasa de la animal la om, aceste incercari fiind facute la copii nou nascuti deoarece sistemul lor imunitar nu este inca foarte bine dezvoltat deci reactiile de respingere teoretic sunt minime.
In ultimii ani au fost facute tot mai multe transplanturi atat de maduva osoasa cat si de alte organe si din fericire rata succesului acestora a crescut considerabil de la an la an. De asemenea acum exista banci de celule stem (celulele stem sunt “materia prima” de care este nevoie pentru un transplant de maduva”) astfel incat orice persoana isi poate asigura din un “donator compatibil” atat pentru ea cat si pentru rude sau copii in cazul in care in viitor se intampla sa apara nevoia unui astfel de transplant.Acest lucru se datoreaza in special oamenilor de stiinta si medicilor care s-au dedicat cercetarii.
