miercuri, septembrie 28, 2022

To-Do Lists

Nu credeam vreodată că am să încurajez pe cineva să-şi aştearnă pe hârtie, înainte de toate, lucrurile “de făcut” la câte-un început anevoios de drum. Pentru că, până de curând, nu mi-am pus niciodată problema necesităţii unor astfel de liste şi, în ciuda “recomandărilor”, m-am ferit mai mereu să mă aventurez în câte-un brainstorming dintr-ăsta ciudat, de teamă să nu uit, cumva, ceva cu adevărat important.

Recent, la un curs interesant despre Time Management, am discutat, inevitabil, despre asta. Şi nici atunci n-am crezut, pentru că mi s-a părut prea cusută cu aţă albă teoria conform căreia o bucăţică de hârtie îţi va simplifica ţie viaţa şi, mai mult, te va ajuta să economiseşti timp (şi bani, poate). Aşa că am zis şi eu da, mimând o atitudine indecis-hotărâtă, în timp ce mototoleam de zor simularea mea de listuţă cu lucruşoare urgente, chipurile, de făcut.

to do listZilele astea, însă, răsfoind o arhivă prăfuită, am dat peste o listă cu lucruri pe care mi le propusesem, fără motiv, anul trecut, undeva, pe vremea asta. Şi, în ideea de a mă hotărî dacă să şterg sau nu documentul cu pricina, m-am apucat să arunc priviri fugitive peste liniuţele frumos colorate. “Asta am făcut, asta am făcut, asta da…” mi-am zis cu vocea minţii, zâmbind pe alocuri, acolo unde reuşisem să îndeplinesc cu succes lucruri în care nici eu n-am crezut că sunt realizabile (sau, cel puţin, la momentul respectiv nu întrezărisem să mi se ofere vreo oportunitate care să-mi faciliteze îndeplinirea dorinţei cu pricina) când le-am scris. Iar după ce am străbătut toată listuţa, şi-am concluzionat că am făcut treabă bună, am răsuflat uşurată cu inima mărită de trei ori explodându-mi de bucurie.

Întâmplarea asta m-a făcut să-mi dau seama că, până la urmă, şi listele astea-s bune, musai, la ceva. Că am greşit când n-am crezut în ele, când m-am îndoit şi m-am ferit, de teamă să nu devin o ciudată dependentă de hârtiuţe ticsite cu balast. Şi că e minunată senzaţia aceea că ai reuşit şi-ai făcut ce ţi-ai propus, când vezi cu ochii tăi, negru pe alb, rânduri bifate, rânduri tăiate, dorinţe îndeplinite. Pentru că farmecul lor nu constă în a purta cu tine, veşnic, bucăţica aia de celuloză mâzgâlită, ci în a-ţi conştientiza priorităţile şi a le memora, undeva, în subconştient, lucru care, inevitabil, te va ajuta în împlinirea tuturor lucrurilor pe care ţi le propui. Şi merge!

Alte articole interesante

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.