Tiroida – Tratament Pentru Tiroidă Și Prevenire

Glanda tiroida se afla in partea superioara a gatului, chiar sub cartilajul tiroid (marul lui Adam). Aceasta glanda produce hormoni tiroidieni, care au rolul de a iti regla ritmul metabolic (cat de repede sunt consumate caloriile tale pentru a produce energie). Hormonii tiroidieni sunt importanti in reglarea nivelelor de energie din corp, a temperaturii corpului, pentru modul in care corpul foloseste alti hormoni si vitaminele si cresterea si maturarea tesuturilor din corp.

Bolile glandei tiroide pot sa rezulte fie in producerea unor cantitati prea mari de hormoni ( afectiunea glandei tiroide hiper active sau hiperitoridism), prea putini hormoni (glanda tiroide prea putin activa sau hipotiroidism), noduli tiroidici si/ sau gusa. Problemele de glanda tiroida sunt intalnite mult mai des in cazul femeilor decat in cazul barbatilor.

• Productia hormonilor tiroidieni: procesul de sinteza a hormonilor tiroidieni incepe intr-o parte a creierului numita hipotalamus. Hipotalamusul elibereaza un hormon de eliberare a tirotropinei, care calatoreste prin sange pana la glanda pituitara, aflata de asemenea in creier. Drept raspuns, glanda pituitara elibereaza in sange hormonul de stimulare a tiroidei (TSH), numit de asemenea tirotropina. Hormonul TSH calatoreste pana la glanda tiroida pentru a produce doi hormoni, L- tirozina (T4) si triiodotironina.glanda tiroida mai necesita, de asemenea, si cantitati adecvate de iod in dieta pentru a putea sa mai produca hormonii T3 si T4, a caror molecule contin 4 si respectiv 3 atomi de iod.
• Reglarea productiei de hormoni tiroidieni: Pentru a preveni o productie prea mare sau prea mica de hormoni tiroidieni, glanda pituitara detecteaza nivelele de hormoni din sange si ajusteaza in mod corespunzator productia de hormoni. De exemplu, atunci cand nivelele de hormoni tiroidieni din sange sunt prea mari, productia de TRH si de TSH sunt ambele scazute. Efectul acestui lucru este scaderea cantitatii de TSH ce este eliberata din glanda tiroida, pentru a readuce nivelele de hormoni tiroidieni din sange la valori normale. Defectele din aceste metode de reglare pot sa aiba drept rezultat hipotiroidismul ( o glanda tiroida prea putin activa) sau hipertiroidismul ( problemele unei glande tiroide prea active). Cele mai obisnuite cauze ale hipotiroidismului si ale hipertiroidismului apar datorita problemelor de glanda tiroida si nu datorita sistemului de reglare.
• Gusa tiroida: Gusa tiroidica reprezinta cresterea glandei tiroide in dimensiuni, problema care poate sa apara datorita hipertiroidismului sau hipotiroidismului, dar de asemenea mai poate sa apara si cu nodulii benigni sau cu cei maligni (cancerosi). La nivel mondial, cea mai obisnuita cauza de aparitie a gusei este deficitul de iod din corp. Desi acesta era un lucru obisnuit si pe teritoriul Statelor Unite, acum aceasta problema este mai rar intalnita, datorita faptului ca se foloseste sare iodata. Nodulii multipli de la nivelul tiroidei sunt o problema foarte comuna, dar numai 5 procente dintre acesti noduli reprezinta un cancer tiroidian. Rata de cancer a glandei tiroide a crescut incet si sigur cu aproximativ 6 procente in fiecare an, pentru mai bine de 20 de ani. Este unul dintre putinele tipuri de cancer a carui rata continua sa creasca si a carui rata foarte mica de mortalitate continua sa creasca in timp. Desi expunerea la radiatii in copilarie poate sa iti creasca riscul de a suferi de cancer al glandei tiroide, nu se stie inca de ce rata generala continua sa creasca. Cancerul de glanda tiroida este diagnosticat dupa examinarea glandei tiroide cu ultra sunete si biopsia nodulilor.

Foarte util: un articol complet despre tratamentul tiroidei

Hipotiroidismul in timpul sarcinii

Hipotiroidismul proaspat diagnosticat in timpul sarcinii este un lucru care se intampla rar, pentru ca majoritatea femeilor cu un hipotiroidism netratat nu ovuleaza si nu produc ovule mature in mod regulat, ceea ce face sa fie foarte dificil pentru ele sa conceapa.

Este un diagnostic nou ce este dificil de pus doar pe baza observatiilor clinice. Semnele si simptomele hipotiroidismului (senzatie de oboseala, nivel scazut de atentie, luare in greutate, senzatie de amortiresi senzatie de furnicaturi la nivelul mainilor si al picioarelor) sunt, de asemenea, simptome proeminente ale unei sarcini care se desfasoara perfect normal.

Hipotiroidismul nediagnosticat in timpul sarcinii determina cresterea sanselor de pierdere a sarcinii si de probleme de crestere a fatului. Determina, de asemenea, si cresterea sanselor ca mama sa sufere complicatii ale sarcinii, cum ar fi de exemplu anemia, eclampsia si desprinderea placentei.

Probabil ca cel mai mare grup de femei care vor suferi de hipotiroidism in timpul sarcinii sunt cele care in momentul de fata urmeaza un tratament de inlocuire a hormonilor tiroidieni. Doza ideala de inlocuire a tiroxinei ( de exemplu, levotiroxina [Synthroid, Levoxyl, Levothroid sau Unithroid]) ar putea sa creasca cu 25 pana la 50 de procente in timpul sarcinii. Este foarte important sa faci verificari regulate ale nivelelor sangvine de T4 si de TSH din momentul in care sarcina este confirmata si in mod frecvent in primele 20 de saptamani de sarcina, pentru ca medicul sa fie sigur ca pacienta ia doza corecta de medicament.

Este recomandat ca doza de levotiroxina sa fie ajustata pentru a pastra nivelele de TSH din corp mai mici de 2,5 mUI (Unitati Internationale)/ litru in primul trimestru de sarcina si mai mici de 3 mUi/ litru in ultimele doua semestre de sarcina. In mod obisnuit, nevoia marita de hormoni tiroidieni in timpul sarcinii dispare dupa nasterea copilului si poate sa fie reluata dupa nastere doza de levotiroxina care era folosita inainte de sarcina.

Problemele cu glanda tiroida

Simptomele prezentate de hipotiroidism apar in mod obisnuit foarte incet, pe parcursul a cateva luni sau chiar a cativa ani de zile. Printre simptomele si semnele prezentate, se pot numara:

• Par aspru si rar
• Piele uscata
• Unghii fragile
• O culoare usor galbuie a pielii
• Miscari incete ale corpului

Hipertiroidismul

Un caz nou diagnosticat de hipertiroidism apare la aproximativ o sarcina din 2000. Boala Graves este responsabila de 95% dintre cazurile nou diagnosticate de hipertiroidism in timpul sarcinii.

Ca si in cazul hipotiroidismului, multe dintre simptomele si semnele unui caz bland de hipertiroidism sunt foarte similare cu cele ale unei sarcini care se desfasoara normal. Totusi, o persoana care are parte de simptome cum ar fi de exemplu pierderea semnificativa in greutate, stare de voma, tensiune arteriala marita sau un un puls marit in mod constant ar trebui sa efectueze teste de sange, pentru a evalua daca sufera de hipertiroidism.

Cazurile mai blande sau sub clinice de hipertiroidism, definite ca nivele de TSH mai mici decat cele normale si nivele normale de T4 in stare libera,  nu sunt deloc periculoase pentru mama sau pentru copii si nu necesita tratament. Testele pentru tiroida ar trebui sa fie refacute dupa 4 saptamani. Totusi, cazurile moderate sau mai severe de hipertiroidism ce raman netratate pot sa cauzeze complicatii atat ale mamei, cat si ale fatului, printre care se numara luarea slaba in greutate si tahicardia (un ritm anormal de rapid al inimii).

Exista niste recomandari noi pentru tratarea hipertiroidismului in timpul sarcinii. Propiltiouracilul este folosit in timpul primului semestru de sarcina pentru a bloca sinteza de hormon tiroid si pentru a aduce nivelele de hormoni tiroidieni la valori normale sau cat mai aproape de cele normale. Propiltiouracilul prezinta un risc mai mic de a determina aparitia unor malformatii fetale rare decat metimazolul (Tapazole)  si este de preferat in timpul perioadei critice de dezvoltate din primul trimestru de sarcina. Propiltiouracilul nu este recomandat in timpul sarcinii sau imediat dupa aceea datorita riscului marit de hepatita. In timpul celui de al doilea si al treilea trimestru, propiltiouracilul ar trebui sa fie inlocuit cu metimazolul. Rata de incidenta a efectelor secundare pentru fiecare medicament nu este crescut in timpul sarcinii.

Iodul poate sa treaca prin placenta si, prin urmare, utilizarea sa in timpul unei scanari a glandei tiroide sau in tratamentul cu iod radioactiv este strict interzisa pe timpul sarcinii.

O veste pozitiva pentru femeile ce sufera de hipertiroidism este faptul ca persoanele cu boala Basedow Graves sau cu tiroidita Hashimoto ar putea sa observe unele imbunatatiri in simptomele lor, pe masura ce sarcina continua sa avanseze.

Gusa pe timpul sarcinii

Este un lucru obisnuit ca gusa sa creasca putin in dimensiuni pe timpul sarcinii. Acest lucru e si mai obisnuit atunci cand mama traieste intr-o zona cu deficit de iod. In Statele Unite, aportul mediu de iod este adecvat, dar poate sa fie scazut daca o persoana evita sa consume lapte, oua si sare iodata.

Nu toate vitaminele prenatale contin iod, dar este recomandat sa fie folosite pe timp de sarcina doar suplimente de vitamine prenatale care contin si iod. Daca un nodul tiroidic este descoperit in timpul sarcinii, este foarte important sa nu astepti pana la sfarsitul sarcinii pentru a primi noi recomandari, ci sa faci cat mai repede o programare pentru un cosnult medical si o biopsie.

Boala tiroidica postpartum

Unele femei ar putea sa sufere de o tiroidita temporara, numita tiroidita subacuta postpartum, care apare in mod normal dupa 3 pana la  luni dupa nastere. Ar putea, de asemenea, sa apara dupa pierderea sarcinii. Imaginea clinica clasica este o femeie care prima data va avea semne de hipertiroidism (palpitatii, anxietate si o pierdere in greutate), urmata de hipotiroidism (cu o senzatie de oboseala, constipatie si luare in greutate), situatie care se termina cu o functionare normala a glandei tiroide in cazul a 90% dintre femeile care au suferit aceasta afectiune.

Femeile care sufera de diabet de tip 1 au un risc cu 25% mai mare de a dezvolta o disfunctie postpartum a glandei tiroide.

Sa faci un consult medical daca ai simptome de hipotiroidism sau de hipertiroidism dupa nastere sau dupa pierderea sarcinii.

Cauzele problemelor de tiroida

Cauzele care duc la hipotiroidism

• Pierderea de tesut tiroidic: tratamentul cazurilor de hipertiroidism prin distrugerea radioactiva a tesutului tiroidic sau indepartare chirurgicala de tesut tiroidic poate sa aiba drept rezultat hipotiroidismul
• Anti corpi antitiroidici: aceasta problema poate sa fie prezenta in cazul oamenilor care au diabet de tip 1, lupus, artrita reumatoida, hepatita cronica sau sindromul Sjogren. Acesti anti corpi pot sa provoace scaderea productiei de hormoni tiroidieni, datorita distrugerii triroidei. Tiroidita Hashimoto, cea mai obisnuita cauza de hipotiroidism in cazul adultilor, apare datorita distrugerii auto imune a tesutului tiroidic, ceea ce determina scaderea productiei de hormoni tiroidieni si o cantitate mai mare de TSH.
• Defecte congenitale in producerea de hormoni tiroidieni: hipotiroidismul poate sa fie prezent inca de la nasterea copilului. Aceasta afectiune este desoperita, in mod obisnuit, destul de devreme, datorita testelor care se fac pentru a detecta aceasta boala. Atunci cand unul dintre pasii din sinteza hormonilor tiroidieni este defectiv, productia de hormoni tiroidieni incepe sa scada, ceea ce determina o crestere a TSH. Cresterea nivelelor de TSH determina aparitia gusei (marirea glandei tiroide in sine, care poate sa fie observata ca o umflatura serioasa in fata gatului). Daca aceasta problema este severa, atunci nivelele de hormoni tiroidieni sunt scazute incepand inca de la nastere, ceea ce are drept rezultat retardul mintal, gusa si o statura mica.
• Medicamentele folosite: Unele medicamente, in special cele care contin litiu, ar putea sa determine aparitia hipotiroidismului

Cauzele hipertiroidismului

• Boala Basedow Graves: aceasta afectiune auto imuna a glandei tiroide apare in urma stimularii anormale a glandei tiroide de un agent din sange care se numeste imuno globulina de stimulare a tiroidei (TSI). Aceasta imuno globulina poate sa stimuleze glanda tiroida prea mult, ceea ce determina aparitia gusei. Poate, de asemenea, sa cauzeze boala Graves a ochilor, care poate sa progreseze pana la o durere severa a ochilor sau pana la slabiciunea muschilor oculari, ceea ce poate sa determine aparitia unor probleme de vedere. In cazuri mai severe, inflamarea ochilor si a tesuturilor inconjuratoare pot sa determine pierderea vederii. Poate, de asemenea, sa determine aparitia pielii ingrosate la nivelul picioarelor.
• Gusa toxica multi nodulara: Aceasta afectiune apare atunci cand un nod din glanda tiroida incepe sa produca hormoni de unul singur,fara a mai tine cont de nivelul de stimulare TSH. apare in mod obisnuit in cazul persoanelor care au gusa de foarte mult timp, mai ales in randul persoanelor in varsta. Aceasta afectiune este diferita de boala Graves Basedow, datorita lipsei generale de probleme oculare si a semnelor mai putin severe de hipertiroidism.
• Tiroidita sub acuta: aceasta afectiune inflamatorie temporara a glandei tiroide include afectiuni precum tiroidita Quervain sau tiroidita sub acuta post partum. In cazul acestor afectiuni, ar putea sa fie perioade de eliberare crescuta a hormonilor tiroidieni datorita inflamatiei, ceea ce determina eliberarea in exces a unor hormoni. Dupa ce toti hormonii tiroidieni au parasit tesutul afectat, o perioada temporara de hipotiroidism poate sa apara si sa dureze intre 2 si 4 luni. In mod obisnuit, pana la 90% dintre oamenii care sufera de aceasta afectiune se vor intoarce la functionarea normala a glandei tiroide fara ajutorul unui tratament medicamentos.
• Adenomul pituitar: aceasta tumoare a glandei pituitare poate sa provoace o productie independenta de TSH, ceea ce duce la supra stimularea glandei tiroide
• Hipertiroidismul determinat de medicamente: aceasta problema este cauzata deseori de amiodarona, un medicament folosit in afectiunile cardiovasculare

Cauzele care duc la aparitia gusei sau a nodulilor

• In cea mai mare parte a timpului, nodulii tiroidici si gusele tiroide nu provoaca nici un simptom. Unele guse sunt descoperite datorita productiei prea mari de hormoni tiroidieni sau a unei productii prea slabe a glandei tiroide. Unii noduli sunt descoperiti pentur ca un medic sau un pacient vede sau simte o umflatura in gat. Daca gusa devine foarte mare, persoana respectiva poate sa simta o umflatura in partea din fata a gatului, facand sa fie dificila inghitirea unor alimente mai tari sau mai ferme, cum ar fi cojile de paine sau carnea. Aceasta presiune in plus poate, de asemenea, sa determine aparitia unei mici tuse uscate cronice. Se intampla foarte rar ca o glanda tiroida sa devina atat de mare, incat sa poata provoca blocarea completa a inghititului sau a respiratiei
• Guta nodulara sau multi nodulara: Aceasta este o afectiune in care maim ulti noduli se formeaza in tiroida. Sund doar doua afectiuni care deterina marirea glandei tiroide si a nodulilor: 1) expunerea externa la radiatii; sau 2)deficitul de iod. Deseori, cativa membri ai familiei pot sa aiba si ei gusa marita, pentru ca aceasta afectiune poate sa fie mostenita genetic.
• Cancerul de tiroida: sunt cateva tipuri diferite de cancer de tiroida. Cel mai obisnuit tip, carcinomul papilar tiroidian, apare in mai mult de 85% din cazuri. Acest tip de cancer poate sa fie provocat de expunerea la radiatii ca copil sau ca adolescent, printre care se numara si radiatiile folosite in tratarea altor cancere sau accidente cum ar fi cel de la Cernobal. In cea mai mare parte a timpului, motivul pentru aparitia cancerului tiroidian este complet necunoscut.

Semnele hipotiroidismului (nivele mici ale hormonilor tiroidieni)

Printre simptomele de hipotiroidism in cazul copiilor mici, se pot numara:

• Constipatia (vezi aici tratamente pentru constipatie)
• Hranirea slaba
• Cresterea slaba
• Icter (colorarea in galben a pielii si a ochilor)
• Somnul in exces

Printre simptomele de hipotiroidism in cazul copiilor, se pot numara:

• Simptome similare cu cele ale adultilor
• Senzatie excesiva de oboseala
• Crestere intarziata
• Dezvoltare intarziata a danturii
• Maturizare sexuala intarziata
• Performante slabe la scoala

Printre simptomele de hipotiroidism la adulti, se numara:

Simptomele timpurii

• Epuizare; instalare rapida a senzatiei de oboseala
• Toleranta scazuta la temperaturile reci
• Constipatie
• Sindromul de tunel carpian (durere la nivelul incheieturii si amortirea mainilor)

Simptomele mai tarzii

• Scaderea apetitului pentru mancare
• Luare in greutate
• O piele mai uscata
• Caderea parului
• Scaderea abilitatilor mintale
• O voce mai groasa si mai puternica
• Umflarea ochilor
• Depresie
• Perioade neregulate de menstruatie sau lipsa perioadelor de menstruatie

Semnele si simptomele de hipertiroidism ( glanda tiroida mult prea activa)

Printre simptomele de hipertiroidism prezentate de copii, se numara:

• Simptome similare cu cele ale adultilor
• Scaderea performantelor la scoala
• Probleme de comportament
• Anxietate
• Nevoia de a se misca tot timpul

Printre simptomele de hiper tiroidism prezentate de adulti, se numara:

• Insomnia
• Tremurarea mainilor
• O stare de nervozitate
• O senzatie excesiva de caldura la temperaturi normale sau reci
• Pierderea in greutate, in ciuda unui apetit alimentar normal sau excesiv
• Transpiratie excesiva
• Perioada de menstruatie devine cam rara sau chiar dispare complet
• Dureri la nivelul incheieturilor
• Probleme de concentrare
• Ochii par sa se faca mai mari

Simptomele de hipertiroidism in cazul persoanelor in varsta ar putea sa cauzeze:

• Inrautatirea anginei pectorale in cazul persoanelor ce sufera de afectiuni cardiace
• Pierderea respiratiei in cazul persoanelor ce sufera de insuficienta cardiaca
• Slabiciune musculara, in special in zona umerilor si a coapselor
• Osteoporoza
• Fibrilatie atriala

Semnele si simptomele nodulilor tiroidieni si a gusei

• Singurul semn de gusa sau de nodul este o umflatura in portiunea inferioara a partii din fata a gatului. Deseori, aceasta umflatura nu e dureroasa sau deranjanta
• Atunci cand nodulul tiroidian sau gusa incepe sa creasca in dimensiuni, poate sa existe o anumita presiune pe structurile normale din jur din gat, inclusiv pe esofag, trahee si pe vasele de sange care transporta sange inspre si dinspre creier. Un simptom obisnuit este sa simti o presiune constanta in partea din fata a gatului si care se inrautateste la aplecarea capului in jos. Aceasta presiune asupra traheei poate determina instalarea unei mici tuse uscate care poate sa fie uscate si care se inrautateste atunci cand te intinzi. Presiunea care este exercitata asupra esofagului ar putea sa fie observata ca o dificultate la inghitirea unor pastile mai mari sau a unor alimente uscate, cum ar fi de exemplu orezul si painea, cu mancarea care ramane “blocata” in partea inferioara din fata gatului. In cazuri mai rare, aceasta presiune poate sa afecteze nervii care controleaza corzile vocale, provocand ingrosarea vocii.

Cand sa cauti ingrijire medicala pentru problemele de tiroida

Semnele si simptomele de hipotiroidism si de hipertiroidism se dezvolta, in mod obisnuit, pe o perioada de cateva saptamani pana la cateva luni. Daca prezinti si simptomele sau semnele unei alte boli, cel mai bine este sa faci un consult medicall.

Hipotiroidismul netratat ar putea sa aiba efecte severe asupra creierului si poate sa determine obsturctie intestinala si incapacitatea inimii de a bate in mod eficient. O infectie, expunerea la frig, traumele si anumite medicamente pot deseori sa duca la inrautatirea hipotiroidismului.

Sa cauti imediat ajutor medical la Urgente la spital daca ai aceste semne si simptome asociate cu problemele de glanda tiroida:

• Pierderea respiratiei
• Dureri abdominale
• Voma
• Confuzii
• Coma

Cazurile mai severe de hipertiroidism, numite “crize tirotoxice”,  ar putea sa reprezinte o amenintare pentru viata, datorita efectelor sale asupra inimii si a creierului. Apare in mod obisnuit in cazul oamenilor care nu sunt tratati sau care nu sunt tratati in mod adecvat pentru problemele cu glanda tiroida. O infectie mai severa poate, de asemenea, sa cauzeze o criza tirotoxica.

Sa cauti imediat ajutor medical la Urgente la spital daca ai aceste semne si simptome asociate cu problemele de glanda tiroida:

• O senzatie de durere in piept
• Batai rapide si/ sau neregulate ale inimii
• Pierderea respiratiei
• Dureri abdominale
• Voma
• Agitatie sau iritabilitate extreme
• Senzatie de ameteala
• Dezorientare (persoana respectiva nu stie nimic despre data sau locatia respectiva in care se afla)
• Febra
• Coma

Probleme severe cu gusa sau cu nodulii: Sa cauti imediat ajutor medical la Urgente la spital daca ai aceste semne si simptome asociate cu problemele de glanda tiroida:

• Pierderea respiratiei, impreuna cu suierat (un sunet de suierat in gatul tau atunci cand respiri)
• Senzatie extrema de durere in glanda ta tiroida, care te impiedica sa inghiti
• Cresterea brusca in dimensiuni a glandei tale tiroide, in special daca e asociata cu probleme de respiratie sau de inghitire
• O senzatie de durere si o febra mare care insotesc cresterea glandei tiroide in dimensiun

Prevenirea problemelor de tiroida

Nu exista nici un mod cunoscut de a preveni hiperitiroidismul sau hipotiroidismul. In Romania, deficitele de iod apar rar si, prin urmare, nu exista nici un mod de a preveni aparitia gusei sau a nodulilor tiroidieni. Nu este deloc recomandat ca o persoana sa ia suplimente cu iod in exces.

Radiatiile vor induce atat noduli tiroidieni care sunt benigni, cat si unii care sunt maligni. Ar trebui sa fie evitate radiatiile in exces sau scanarile inutile cu computerul tomograf in zona capului si a gatului si este recomandata foloirea unui “scut tiroidian” atunci cand sunt facute radiografii dentare.

Majoritatea oamenilor care sufera de hipertiroidism, de hipotiroidim sau de noduli tiroidieni (maligni sau benigni) isi pot tine afectiunea sub control cu ajutorul tratamentului si a medicamentelor potrivite, fara a avea de suferit din cauza efectelor pe termen lung si pot sa aiba o viata perfect normala. Totusi, cei care nu sunt diagnosticati ar putea sa ajunga pana in coma hipotiroida sau pana in criza tirotoxica, cu o rata a mortalitatii de pana la 50 de procente.

Boala Basedow Graves a ochilor a fost tratata cu medicamente corticosteroide, cu radioterapie sau cu ajutorul interventiilor chirugicale, cu rate variabile de succes.

Pacientii care sufera de cancer tiroidian au o rata foarte scazuta  a mortalitatii (mai mica de 5%), dar riscul general depinde foarte mult de varsta pacientului, de tipul de cancer tiroidian si de cat este de raspandita tumoarea.

Tiroida si slabirea – ce se poate face?

In afara preparatelor anorexice, in tratamentul ingrsarii se pot folosi si hormonii tiroidieni. Glanda tiroida produce doi hormoni activi, cu actiune foarte apropiata, si anume tiroxina si triiodotironina. Ca medicamente, hormonii tiroidieni se folosesc sub doua forme:

• Extracte totale de tiroida, care contin ambii hormoni activi si care, la noi, se produc sub forma de drajeuri de „Tiroida”.
• Preparate de tiirodotironina, sub forma de comprimate sau tablete.

Hormonii tiroidieni au actiuni multiple si variate asupra celor mai diferite procese fiziologice din organism. Dar actiunea lor fundamentala, care se manifesta la nivelul tuturor celulelor organismului, este aceea de favorizare a arderilor celulare, de accentuare a proceselor de dezasimilare din toate organele si tesuturile.

Datorita calitatii de acceleratori ai arderilor organismului, hormonii tiroidieni sunt unii dintre factorii care intervin permanent in determinarea greutatii corporale. De altfel, insuficientele tiroidiene sunt insotite de cresteri ale greutatii, in timp ce pierderea in greutate, uneori deosebit de accentuata si rapida, este un simptom caracteristic in hipertiroidism.

In ce masura sin in ce forme de ingrasare pot fi folositi hormonii tiroidieni?

• Preparatele tiroidiene sunt indicate, in primul rand, in cazurile in care cauza principala a ingrasarii se dovedeste a fi insuficienta tiroidiana. In asemenea cazuri, hormonii tiroidieni reprezinta, de fapt, singurul tratament eficace, iar efectele ce se pot obtine printr-o buna dozare a lor, sunt deseori spectaculoase.
• In multe cazuri de obezitate sau ingrasaremoderata, de diferite origini, poate exista un coeficient de scadere relativa a functiei tiroidiene. Nu este vorba, in aceste imprejurari, de o insuficienta tiroidiana propriu-zisa, avand in sine caracterul unei boli sau tulburari care necesita, ea insasi, a fi tratata. Dar prezenta unei glande tiroide care, fara sa poata fi considerata ca avand o functie tulburata, are totusi o activitate ceva mai lenesa, reprezinta un teren favorabil pentru dezvoltarea ingrasarii. In asemenea cazuri de obezitate cu o functie tiroidiana ce se plaseaza spre limita inferioara a normalului, tratamentul cu hormonii tiroidieni poate si trebuie sa fie aplicat in cadrul complexului terapeutic ce urmareste reducerea kilogramelor suplimentare.
• In cazurile de obezitate si ingrasare in care nu exista nici un indiciu al unei participari tiroidiene, in sensul spus mai sus, introducerea in tratament a preparatelor tiroidiene este posibila, dar necesita o anumita prudenta in ceea ce priveste stabilirea dozelor capabile sa contribuie la scaderea in greutate, dar sa nu duca la tulburari nedorite (insomnii, palpitatii,nervozitate etc).

Tratament pentru tiroida: optiuni, efecte si riscuri

Afectiunile tiroidei sunt din ce in ce mai frevente, iar singura metoda sa le combatem este urmarea unui tratament corespunzator.

Am scris aici un articol complet despre glanda tiroida pe care va recomand sa-l cititi inainte de a citi despre tratamentul ei, deoarece va va ajuta sa intelegeti ce este glanda tiroida, cum functioneaza si de ce apar anumite afectiuni la nivelul acesteia.

Medicatia pentru hipertiroidism

• Beta blocante: aceasta clasa de medicamente functioneaza prin blocarea multora dintre raspunsurile corpului pentru hipertiroidism. Determina scaderea tremuraturilor, a nervozitatii si a starii de agitatie. Poate, de asemenea, sa determine scaderea ritmului rapid al inimiii. Beta blocantele sub forma de tablete sunt prescrise unui pacient cu simptome blande pana la moderate de hipertiroidism si sub forma de solutie injectabila intravenoasa pentru persoanele cu o forma mai severa de hipertiroidism (criza tirotoxica). Desi beta blocantele blocheaza raspunsurile la hipertiroidism, acestea nu trateaza cauzele de baza.
• Propiltiouracil: acest medicament antitiroidic functioneaza prin blocarea procesului de sinteza a hormonilor tiroidici. Este necesar sa treaca o perioada de cateva luni de la inceperea tratamentului prorpiu zis pentru ca efectele terapeutice complete sa fie obtinute. Specialistii FDA (“Food and Drug Administration”- “Administratia pentru Medicamente si Alimente”) din Statele Unite recomanda ca acest medicament sa fie folosit doar in primul trimestru de sarcina sau daca exista o intoleranta la timazol. Printre efectele secundar obisnuite, se numara si iritatiile si mancarimile. Mai rare sunt efectele secundare mai serioase, cum ar fi de exemplu scaderea numarului de leucocite din sange, care poate sa scada abilitatea corpului de a lupta impotriva infectiei. Daca observi aparitia unor asemenea simptome, ar trebui sa mergi la un medic.
• Metamizol (Tapazol): acesta este medicamentul anti tiroidic preferat in toate cazurile de hipertiroidism, cu exceptia femeilor aflate in primul trimestru de sarcina. Acest medicament antitiroidic functioneaza de asemenea, prin blocarea sintezei de hormoni tiroidieni. Ar putea sa necesite ceva mai mult timp ca propiltouracilul sa isi exercite efectele complete. Prezinta efecte similare ca si propiltiouracilul
• Solutie Lugol (iod si iodura de potasiu): acest medicament functioneaza prin inhibarea eliberarii de hormoni tiroidieni din glanda tiroida hiperactiva. Trebuie sa fie folosit in combinatie cu un medicament antitiroidic, pentru ca iodul poate sa determine cresterea nivelului de hormoni tiroidieni care sunt produsi si poate sa determine inrautatirea hipertiroidismului. Printre efectele secundare mai obisnuite, se numara si greata si un gust metalic in gura.
• Terapia cu iod radioactiv: Un medic endocrinolog sau un specialist in medicina nucleara poate sa trateze afectiunile unei glande tiroide hiperactive cu ajutorul iodului radioactiv. Acesta este in general un tip diferit de iod radioactiv decat cel folosit in scanarile de diagnostic. Acest tratament necesita cateva luni sa functioneze, prin reducerea dimensiunilor glandei tiroide, ceea ce rezulta intr-o glanda de dimensiuni mai mici, insotita deseori de hipotiroidism

Util: inainte de a incepe un tratament pentru o afectiune a tiroidei, trebuie sa stiti sigur, de ce anume suferiti. Am scris aici o lista cu analizele pentru tiroida care trebuiesc facute

Medicamente pentru hipotiroidism

• L- thyroxin (Synthroid, Levoxil, Levothroid, Unithroid): Acesta este principalul medicament in terapia de inlocuire a hormonilor tiroidieni in cazurile de hipotiroidism. Acesta este o forma sintetica de tiroxina, care este exact acelasi hormon pe care il elibereaza glanda tiroida. Tesuturile din corp il convertesc in produsul activ L-triiodotironina. Efectele secundare sunt rare si acest meidcament este foarte sigurpentru utilizare.
• Trioiodotironina: Aceasta este folosita foarte rar ca medicament de inlocuire a hormonilor tiroidieni, pentru ca are o durata de viata mult mai scurta in fluxul de sange decat L- tirozina. Utilizarea sa poate sa determine cresterea rapida a concentratiei de triiodotironina din sange, care poate sa fie foarte periculoasa in randul persoanelor in varsta sau a celor care sufera de probleme cardiace. Poate sa fie folosit in combinatie cu l- tiroxina in cazul oamenilor la care l- tiroxina nu a dat roade.
• Extract de tiroida sau hormon tiroidian “natural”: Aceasta este o glanda tiroida obtinuta de la porci si care a fost uscata si transformata in pulbere. Hormonul nu e purificat si cantitatea mai exacta de hormoni T3 si T4 poate sa fie foarte variabila. Acesta nu este recomandat ca o terapie de inlocuire a hormonilor tiroidieni. Exista un exces de hormon T3 in compozitia acestui produs

Medicamentele folosite in tratarea gusei si a nodulilor tiroidieni

• Daca functia glandei tiroide este anormal de mare sau de mica, atunci trebuie sa fie urmat unul dintre tratamentele ce au fost descrise mai sus
• Daca functia glandei tiroide este normala in prezenta nodulilor tiroidieni, atunci nu exista un tratament medicamentos eficient pentru reducerea nodulilor in dimensiuni si in mod normal este sugerata o interventie chirurgicala. Acum mai multi ani, era o practica standard de ingrijire administrarea de levotiroxina pentru reducerea nodulilor in dimensiuni, dar dupa efectuarea mai multor cercetari, s-a descoperit ca administrarea de hormoni tiroidieni determina foarte rar reducerea nodulilor tiroidieni in dimensiuni
• Un tratament mai nou pentru nodulii si gusa care nu sunt toxice este terapia cu iod radioactiv. Aceasta terapie este folosita in mod obisnuit in Europa si in America de Sud, dar inca nu este folosita in mod obisnuit in cazul pacientilor din Statele Unite. Acest tratament e luat in considerare atunci cand un pacient are o gusa de dimensiuni mai mari si alte afectiuni medicale previn posibilitatea unei interventii chirurgicale

Suplimente si remedii pentru afectiunile glandei tiroide

Poate sa fie un lucru foarte periculos sa iei suplimente pentru afectiunea glandei tiroide de care suferi fara sa fi facut in prealabil un consult medical. Suplimentele care contin cantitati mari de iod, cum ar fi de exemplu algele de mare, pot sa determine cresterea nivelelor sangvine de hormoni tiroidieni  pana la valori foarte mari daca ai gusa tiroidica sau scaderea acestora pana la niste valori foarte mici daca ai un istoric de afectiune tiroidica autoimuna, cum ar fi de exemplu tiroidita Hashimoto sau boala Basedow Graves.

Nu exista nici o dovada stiintiica care sa sugere ca suplimentele din plante, exercitiile yoga, tratamentele tiroidice naturale ar putea sa stimuleze sanatatea si functia glandei tiroide. Suplimentele de dieta nu sunt controlate de catre nici o agentie a statului si, prin urmare, nu exista absolut nici un control al calitatii in cazul acestor suplimente. Nu este recomandat sa iei vreun supliment pentru sanatatea glandei tiroide.

Operatia de glanda tiroida

Interventia chirurgicala pentru hipertiroidism, pentru nodulii tiroidici mariti sau pentru gusele care nu sunt toxice ar putea sa implice indepartarea a mult tesut din aceasta glanda, lasand doar o parte intacta, pentru a continua sa produca hormoni tiroidieni. Riscurile implicate de aceasta procedura  includ daunele produse asupra nervilor care controleaza corzile vocale, daunele produse asupra glandelor paratiroide ( ceea ce ar avea drept rezultat scaderea nivelelor de calciu din sange), care se afla exact in spatele glandei tiroide, si sangerarea.

Poate, de asemenea, sa apara si hipotiroidismul, dar acest lucru se intampla mai rar decat in cazul unui tratament cu iod radioactiv. Ar putea, de asemenea, sa apara si hipertiroidismul persistent. Daca se intampla acest lucru, trebuie sa fie indepartata intreaga glanda tiroida. In general, in mainile unui chirurg cu experienta, aceasta este cosniderata a fi o procedura eficienta si relativ sigura.

Aproximativ 70% dintre pacientii care rama cu jumatate din glanda lor tiroida isi vor continua viata cu o functie tiroidica normala dupa operatie. Acei pacienti la care este necesara indepartarea intregii glande tiroide au nevoie sa ia suplimente cu hormoni tiroidieni pentru toata viata. Pacientii cu cancer tiroidian vor avea nevoie de tratamente speciale si scanari cu iod radioactiv. Majoritatea pacientilor cu cancer tiroidian vor fi ingrijiti de catre medicii endocrinologi si nu de catre medicii oncologi.

Orice persoana care e diagnosticata cu boala Basedow Graves ar trebui sa se lase imediat de fumat, pentru ca fumatul creste riscul ca aceasta boala sa progreseze pana la nivel ocular. Trebuie sa urmezi schema de tratament ce a fost prescrisa de catre medicul tau curant. De asemenea, trebuie sa vorbesti cu medicul tau despre orice semne si simptome care ar trebui sa te determine sa apelezi imediat la un consult medical.

Ce este tiroida autoimuna – Cum o putem detecta si trata?

Tiroidita autoimună (AIT), este o inflamație cronică a țesutului tiroidian, care are o geneză autoimună și este asociată cu deteriorarea și distrugerea foliculilor și celulelor  foliculare ale glandei. În cazurile tipice, tiroidita autoimună are un curs asimptomatic, doar ocazional8 însoțit de o creștere a glandei tiroide.

Diagnosticul tiroiditei autoimune se efectuează luând în considerare rezultatele analizelor clinice, ecografia glandei tiroide, examinarea histologică a materialului obținut ca rezultat al biopsiei. Tratamentul tiroiditei autoimune este efectuat de endocrinologi. Acesta constă în corectarea funcției de eliberare hormonală a glandei tiroide și suprimarea proceselor autoimune.

Tiroidita autoimună reprezintă 20-30% din numărul tuturor bolilor tiroidiene. În rândul femeilor, AIT are loc de 15-20 ori mai des decât în rândul bărbaților, ceea ce este asociat cu o încălcare a cromozomului X și cu un efect asupra sistemului limfoid de estrogeni. Vârsta pacienților cu tiroidită autoimună este de obicei între 40 și 50 de ani, deși recent, boala apare la tineri și copii.

Clasificarea tiroiditei autoimune

Tiroidita autoimună include un grup de boli de o singura natură.

1. Tiroidita autoimună cronică (limfomatoasă, tiroidita limfocitară, edemul Hashimoto) se dezvoltă ca rezultat al infiltrării progresive a limfocitelor T în parenchimul glandei, o creștere a numărului de anticorpi față de celule și duce la distrugerea progresivă a glandei tiroide. Ca rezultat al încălcării structurii și funcției glandei tiroide, este posibil să se dezvolte un hipotiroidism primar (scăderea nivelului hormonilor tiroidieni).
2. Tiroidita postpartum este cea mai frecventă și cea mai studiată. Cauza este reactivarea excesivă a sistemului imunitar al organismului după opresiunea sa naturală în timpul sarcinii. Cu predispozitia existenta, aceasta poate duce la dezvoltarea tiroiditei autoimune distructive.
3. Tiroidita silențioasă este un analog al postpartumului, însă apariția acestuia nu este asociată cu sarcina, cauzele sale sunt necunoscute.
4. Tiroidita indusă de citochine poate să apară în timpul tratamentului cu preparate interferonice la pacienții cu hepatită C și bolile de sânge.

Astfel de variante ale tiroiditei autoimune, ca postpartum, nedureroase și induse de citochine, sunt similare cu procesele fazice care apar în glanda tiroidă. În stadiul incipient, se dezvoltă o tirotoxicoză distructivă, transformându-se ulterior în hipotiroidism tranzitoriu, care în cele mai multe cazuri are ca rezultat restabilirea funcțiilor tiroidiene.

În toate tiroiditele autoimune, se pot distinge următoarele faze:

• Faza eutiroida a bolii (fără disfuncții tiroidiene). Poate dura mai mulți ani, decenii sau întreaga viață.
• Faza subclinică. În cazul progresiei bolii, agresiunea în masă a limfocitelor T conduce la distrugerea celulelor tiroidiene și la scăderea cantității de hormoni tiroidieni. Prin creșterea producției de hormon de stimulare a tiroidei (TSH), care stimulează excesiv glanda tiroidă, organismul reușește să mențină producția de T4 în mod normal.
• Faza tirotoxică. Ca urmare a agresiunii crescute a limfocitelor T și a afectării celulelor glandei tiroide, apare eliberarea hormonilor tiroidieni existenți în sânge și dezvoltarea tirotoxicozei. În plus, fluxul sanguin deteriorate, distruge părțile distruse ale structurilor interne ale celulelor foliculare, care provoacă o producție suplimentară de anticorpi la celulele glandei tiroide. Când glanda tiroidă este în continuare degradată, numărul de celule producătoare de hormoni scade sub nivelul critic, conținutul în sânge al T4 scade drastic, începe faza apariției hipotiroidismului aparent.
• Faza hipotiroidă. Aceasta durează aproximativ un an, după care funcția glandei tiroide este de obicei restabilită. Uneori, hipotiroidismul rămâne persistent.

Tiroidita autoimună poate fi monofazică

Conform manifestărilor clinice și modificărilor dimensiunii glandei tiroide, tiroidita autoimună este împărțită în următoarele forme:

• Latent (există doar semne imunologice, simptomele clinice sunt absente). Funcțiile glandelor nu sunt încălcate și, uneori, pot fi observate simptome ușoare de tirotoxicoză sau hipotiroidism.
• Hipertrofic (însoțit de o creștere a dimensiunii glandei tiroide (goiter), manifestări frecvente moderate ale hipotiroidismului sau tirotoxicozei). Este posibil să existe o creștere uniformă a glandei tiroide în întregul volum (formă difuză) sau formarea de noduri (formă nodulară), uneori o combinație de forme difuze și nodulare. Forma hipertrofică a tiroiditei autoimune poate fi însoțită de tirotoxicoză în stadiul inițial al bolii, dar de obicei funcția glandei tiroide este reținută sau redusă. Deoarece procesul autoimun în țesutul glandei tiroide progresează, starea se înrăutățește, funcția tiroidiană scade și apare hipotiroidismul.
• Atrofic (mărimea glandei tiroide este normală sau scăzută, în funcție de simptomele clinice). Se observă adesea la bătrânețe și la tineri în cazul expunerii la iradiere radioactivă. Cea mai severă formă de tiroidită autoimună, funcția glandei tiroide este redusă drastic.

Simptomele tiroiditei autoimune

Majoritatea cazurilor de tiroidită autoimună cronică (în faza eutiroidă și faza hipotiroidică subclinică), pentru o lungă perioadă de timp este asimptomatică. Glanda tiroidă nu este mărită, atunci când palparea este nedureroasă, funcția glandei este normală. Este foarte rar să se determine creșterea mărimii tiroidei, pacientul se plânge de senzații neplăcute în glanda tiroidă, oboseală ușoară, slăbiciune, dureri articulare.

 

Imaginea clinică a tirotoxicozei în tiroidita autoimună se observă de obicei în primii ani de boală, are un caracter tranzitoriu și, deoarece țesutul funcțional al glandei tiroide este atrofiat, trece de faza eutiroidă pentru un timp și apoi la hipotiroidism.

Tiroidita postpartum apare, de obicei, cu tireotoxicoză ușoară în săptămâna 14 după naștere. În majoritatea cazurilor există oboseală, slăbiciune generală, scădere în greutate. Uneori, tirotoxicoza este semnificativ exprimată (tahicardie, senzație de căldură, transpirație excesivă, tremor de membre, labilitate emoțională, insomnie). Faza hipotiroidică a tiroiditei autoimune se manifestă în săptămâna a 19-a după naștere. În unele cazuri, este combinată cu depresia postpartum.

Tiroidita silențioasă este exprimată în tirotoxicoză ușoară, adesea subclinică. De asemenea, tiroidita indusă de citochină nu este, de obicei, însoțită de tirotoxicoză severă sau hipotiroidism.

Diagnosticul tiroiditei autoimune

Înainte de manifestarea hipotiroidismului, AIT este dificil de diagnosticat. Diagnosticul endocrinologilor de tiroidită autoimună se stabilește în funcție de tabloul clinic si datele studiilor de laborator. Prezența afecțiunilor autoimune la alți membri ai familiei confirmă probabilitatea de tiroidită autoimună.

Testele de laborator pentru tiroidita autoimună includ:

• un test de sânge general
• imunogramă – caracterizată prin prezența anticorpilor pentru tiroglobulină, tiroperoxidază, al doilea antigen coloidal, anticorpi pentru hormoni tiroidieni ai glandei tiroide
• determinarea nivelurilor TSH serice T3 și T4 (generale și libere). O creștere a nivelului de TSH cu un conținut T4 indică în mod normal hipotiroză subclinică, un nivel crescut al TSH cu o concentrație redusă de T4 indica hipotiroidism clinic
• ecografia glandei tiroide – arată o creștere sau o scădere a mărimii glandei, o modificare a structurii. Rezultatele acestui studiu completează imaginea clinică și alte rezultate ale studiilor de laborator
• biopsia cu ac în glanda tiroidă permite identificarea unui număr mare de limfocite și a altor celule caracteristice tiroiditei autoimune. Se utilizează atunci când există dovezi ale unei posibile degenerări maligne a formării nodulare a glandei tiroide.

Criteriile de diagnostic pentru tiroidita autoimuna sunt:

• nivel crescut de anticorpi circulanți la glanda tiroidă (AT-TPO);
• detectarea hipoechogenității cu ultrasunete a glandei tiroide;
• semne de hipotiroidism primar.

În absența a cel puțin unuia dintre aceste criterii, diagnosticul de tiroidită autoimună este doar probabilist. Întrucât o creștere a nivelului de AT-TPO sau hipoechogenitatea glandei tiroide singure nu dovedește încă o tiroidită autoimună, acest lucru nu ne permite să stabilim un diagnostic precis. Tratamentul este demonstrat pacientului numai în faza hipotiroidiană, astfel încât, de obicei, nu există o nevoie acută de diagnosticare în faza eutiroidă.

Cum tratam tiroida autoimuna?

Terapia specifică pentru tiroidita autoimună nu a fost dezvoltată. În ciuda progreselor moderne în medicină, endocrinologia nu are încă metode eficiente și sigure pentru corectarea patologiei tiroidiene autoimune, în care procesul nu ar progresa până la hipotiroidism.

În cazul fazei tirotoxice a tiroiditei autoimune, administrarea medicamentelor care suprimă funcția tiroidiană:  tirostatice (tiamazol, carbimazol, propiltiouracil) nu este recomandată, deoarece nu există hipertiroidism în acest proces. Cu simptome severe de tulburări cardiovasculare, se utilizează beta-blocante.

La manifestările de hipotiroidism, unui individ i se prescrie terapia de substituție cu preparate tiroidiene de hormoni tiroidieni:  levotiroxină (L-tiroxină). Se efectuează sub controlul imaginii clinice și al conținutului de TSH în serul de sânge.

Glucocorticoizii (prednisolon) sunt indicați numai în cursul simultan de tiroidită autoimună cu tiroidită subacută, observată adesea în perioada toamnă-iarnă. Pentru a reduce titrul autoanticorpilor, se utilizează medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: indometacin, diclofenac. De asemenea, se folosesc medicamente pentru corectarea imunității, vitamine, adaptogeni. Cu hipertrofia glandei tiroide și comprimarea exprimată a organelor mediastinale, se efectuează un tratament chirurgical.

Cum putem detecta tiroida autoimuna din timp?

Prognosticul tiroiditei autoimune este satisfăcător. Cu un tratament în timp util, procesul de distrugere și reducere a funcției tiroidiene poate fi semnificativ încetinit și poate duce la o remisiune pe termen lung a bolii. Starea de sănătate satisfăcătoare și capacitatea normală de lucru a pacienților persistă în unele cazuri de mai mult de 15 ani, în ciuda exacerbărilor pe termen scurt ale AIT.

Tiroidita autoimună și titrul crescut al anticorpilor la tireperoxidază (AT-TPO) ar trebui să fie considerați factori de risc pentru hipotiroidismul viitor. În cazul tiroiditei postpartum, probabilitatea reapariției acesteia după următoarea sarcină la femei este de 70%. Aproximativ 25-30% din femeile cu tiroidită postpartum au ulterior tiroidită autoimună cronică cu trecerea la hipotiroidism persistent.

Cum putem preveni tiroidita autoimuna

Dacă tiroidita autoimună este detectată fără a întrerupe funcția tiroidiană, este necesar să se observe pacientul pentru a detecta și compensa în timp util hipotiroidismul cât mai curând posibil.

Femeile, purtatoare de AT-TPO fara o schimbare a functiei tiroidiene, sunt expuse riscului de a dezvolta hipotiroidism in caz de sarcina. Prin urmare, este necesar să se monitorizeze starea și funcția glandei tiroide atât în ​​stadiile incipiente ale sarcinii, cât și după nașterea copilului.

Tulburarile hormonale la femei – Informatii generale

Echilibrul hormonilor este unul dintre componentele importante ale sănătății și bunăstării unei femei. Sistemul endocrin este foarte sensibil la cele mai mici schimbări și, odată cu dezechilibrul hormonilor, se dezvoltă un număr de simptome neplăcute.

7 semne ca suferi de tulburari hormonale

Exista multe motive pentru care o femeie poate suferi de tulburari hormonale. Aici va voi enumera 7 semne datorita carora poti suferi de aceste tulburari.

1. Erupție acneică

Mulți cred că acneea este caracteristică numai perioadei adolescente, dar nu este așa. Disfuncția glandelor sebacee poate să apară la orice vârstă și adesea acest lucru este cauzat de un dezechilibru între hormonii masculini și feminini.

Erupțiile pot apărea cu activitate crescută a hormonilor sexuali masculini (androgeni) sau cu activitate scăzută a hormonilor sexuali feminini (estrogeni). Astfel de „explozii” hormonale pot să apară și din motive destul de fiziologice (de exemplu, în timpul sarcinii sau în timpul alăptării) și uneori indică o patologie. Prin urmare, a fi supusă examinărilor de un doctor endocrinolog nu este o problemă.

2. Intarzierea ciclului menstrual – Principalul semn ca suferi de tulburari hormonale

În mod normal, durata ciclului menstrual este de la 21 la 35 de zile. Emisiile în timpul menstruației, de obicei nu durează mai mult de o săptămână, iar volumul acestora este de la 20 la 80 ml. Dacă vă abateți de la acești parametri, puteți suspecta o problemă de sănătate.

Rețineți că intarzierea ciclului menstrual nu este neapărat asociată cu un dezechilibru al hormonilor sexuali. Uneori motivul constă în activitatea excesivă a glandei tiroide (hipertiroidism) sau diabetul zaharat.

3. Probleme cu creșterea părului

Încălcarea fondului hormonal în corpul femeii duce la probleme cu creșterea părului. De exemplu, cu o activitate crescută a hormonilor sexuali masculini, este posibilă creșterea accelerată a părului facial la persoanele de tip masculin. În ovarele polichistice, de exemplu, creșterea crescută a părului este adesea combinată cu acneea.

4. Transpirație intensă în somn

Dezechilibrul hormonilor duce deseori la transpirații nocive. Cel mai adesea această cu problemă se confruntă femeile în perioada menopauzei.

Dacă se observă transpirație excesivă la femeile de o vârstă mai mică, acest lucru poate indica hipertiroidism. Este necesar să se consulte un endocrinolog pentru un diagnostic precis.

5. Schimbări în greutate

Dacă observați o pierdere accentuată în greutate pe fondul unui apetit bun, atunci aceasta poate indica afecțiuni endocrine, cum ar fi hipertiroidismul sau diabetul zaharat .

Creșterea în greutate poate apărea și în cazul diabetului zaharat sau al unei activități insuficiente a tiroidei (hipotiroidism). Dacă schimbările de greutate sunt lipsite de cauză, atunci trebuie să vedeți un medic și să faceți o analiză a hormonilor.

6. Oboseală crescută

Patologiile glandei tiroide sunt cauza oboselii crescute, tremor în organism și îngreunează efectuarea unei lucrări fizice care necesită un efort minim. De exemplu, este posibil să aveți dificultăți la urcare pe o scară sau la o sarcină mica de greutate.

7. Schimbări de dispoziție

Starea de spirit a unei femei depinde în mare măsură de fondul hormonal. Deci, deseori eșecurile hormonale asociate cu menopauza sau sarcina duc la o schimbare a dispoziției. O femeie poate experimenta un sentiment de frică, furie și anxietate incontrolabilă. De regulă, odată cu corectarea fondului hormonal, aceste simptome dispar, dar în unele cazuri poate necesita și ajutorul unui terapeut.

 

Cum depistam afectiunile tiroidei: ce analize facem?

Istoricul medical si examenul fizic sunt parti importante ale evaluarii pentru probleme cu glanda tiroida. Medicul o sa se bazeze pe ceea ce descopera la nivelul ochiului, al pielii, al inimii si la nivel neurologic.

Cateva dintre testele cele mai importante care pot fi facute pentru depistarea problemelor de tiroida sunt urmatoarele.

Testele de sange pentru tiroida:

• Hormonul de stimulare a glandei tiroide (TSH): in majoritatea cazurilor, acesta este cel mai util test de laborator in diagnosticare bolilor tiroidiene. Atunci cand exista un exces de hormoni tiroidieni in corp, asa cum se intampla in caz de hipertiroidism, nivelele de TSH din sange sunt mici. Atunci cand nivelele de hormoni tiroidieni sunt mici, ca in cazul hipotiroidismului, atunci nivelele de TSH sunt mari
• T4 in forma libera: T4 este unul dintre hormonii tiroidieni. Nivelele mari ale acestui hormon pot sa indice hipertiroidism, iar nivelele mici pot sa indice hipotiroidism
• Triiodotironina (T3): T3 este altul dintre hormonii produsi de glanda tiroida. Nivelele mari de hormon T3 pot sa indice hipertiroidism, iar nivelele mici pot sa indice hipotiroidism.
• Anticorp anti receptor TSH: Acest anticorp este prezent in boala Basedow Graves
• Anticorp anti tiroidic (anticorp anti tireoperoxidaza): acest anticorp este prezent in boala Hashimoto si in boala Graves

Info util: daca suferi de o afectiune a tiroidei, am scris aici o lista cu tratamentele care pot fi facute

Scanarea nucleara glandei tiroide: In timpul acestei scanari, o mica cantitate de iod radioactiv este inghitita sau un alt material similar, ggm- technetium, este injecat in fluxul de sange si apoi este realizat un studiu de imagistica a glandei tiroide , care dezvaluie localizarea radioactivitatii. Un aport crescut de material radioactiv in glanda tiroida indica un hipertiroidism, in timp ce un aport scazut in aceasta glanda indica hipotiroidism. Acest test nu ar trebui sa fie efectuat pe femeile care sunt insarcinate

Ecografia cu ultrasunete a glandei tiroide: Acest tip de diagnosticare ajuta la determinarea dimensiunilor si a numarului, dar si a tipurilor diferite de noduli care sunt prezenti in glanda tiroida. Acesti tip de examinare mai poate, de asemenea, sa detecteze daca exista glande paratiroide marite sau noduri limfatice in preajma glandei tiroide.

Punctia aspirativa cu ac fin din leziuni tiroidice: In timpul acestei proceduri, un ac fin este introdus in glanda tiroida, pentru a prelua o mostra de tesut tiroid, de obiceidintr-un nodul. Acest tip de test poate sa fie efectuat in cabinetul unui medic, fara nici o pregatira speciala in prealabil. Este recomandat ca biopsia sa fie facuta cu ghidarre prin ultra sunete. Tesutul e mai apoi observat la microscop de catre un patolog, care cauta semne ale prezentei cancerului.

Scanare cu tomografie axiala computerizata: o astfel de scanare este folosita in mod ocazional pentru a cauta extensiile unei guse mari in partea superioara a pieptului sau pentru a cauta ingustarea  sau deplasarea traheei de catre gusa. Totusi, acesta nu este un test de rutina pentru gusa sau pentru nodulii tiroidici