Totul despre soia – efecte asupra organismului femeilor, bărbaților și bebelușilor

0
125

Este puțin probabil ca consumul moderat de produse din soia să afecteze sănătatea adulților. Dimpotrivă, soia ar putea avea beneficii pentru sistemul cardiovascular și ar putea reduce riscul de cancer.

Nu același lucru se poate spune despre un consumul excesiv de aceste produse. În cantități mari și pe termen lung (peste 6 luni), soia poate cauza anumite probleme. Inclusiv formula de lapte praf din soia pentru bebeluși ar trebui revizuită în acest sens.

Ce este soia?

Soia domestică a apărut în Estul Asiei în urmă cu câteva zeci de mii de ani în urmă, cel mai probabil prin anul 9.000 î.Hr. Această leguminoasă a fost introdusă în Europa și în America de Nord, undeva prin secolele XVII-XVIII. Culturile de soia s-au extins rapid la nivel mondial. Astăzi, soia este inclusă în tot felul de produse alimentare, inclusiv în produse care nu au nici o legătură cu soia.

Datorită utilizării sale pe scară largă, soia a fost subiectul multor studii științifice. Deloc surprinzător este faptul că multe din ele au fost finanțate de industria de soia. Acest lucru trebuie luat în calcul atunci când analizăm rezultatele.

La ce este folosită soia

Boabele de soia sunt utilizate ca un ingredient industrial și alimentar. În perioada 2016-2017, producția globală de soia a atins cifra de 351 de milioane de tone metrice, din care o treime (117 milioane) a fost produsă doar în SUA.

Soia reprezintă o parte integrantă a alimentației tradiționale din multe societăți asiatice. Locuitorii din Orientul Mijlociu consumă multă soia, sub formă de brânză (tofu), lapte, sos, miso, tempeh sau natto). Pentru a căpăta aceste forme, soia trece prin câteva metode minime de procesare.

Cea mai mare cantitate de soia (90%) este procesată în formă de făină (78%) și ulei de soia (22%) printr-o metodă de extracție solventă (zdrobire).

Făina de soia este folosită în hrana animalelor ca o sursă bogată de proteine, îndeosebi în industria păsărilor și procinelor.

O parte mai mică este procesată ulterior sub formă de pulbere de soia și concentrate de proteine, care au numeroase aplicații în industria alimentară.

Uleiul de soia este de asemenea folosit pe scară largă ca ingredient în biocombustibili, vopseluri, produse din plastic și produse farmaceutice.

Ce conține soia

Soia este apreciată pentru conținutul bogat în proteine și grăsimi, mult mai mare decât în alte leguminoase și în compuși bioactivi (îndeosebi izoflavone și fitosteroli).

100 g de soia conțin:

  • 36 g de proteine
  • 20 g d egrăsimi
  • 30 g de carbohidrați
  • 9 g de fibre
  • 155 mg de izoflavone
  • 160 mg de fitosteroli

Anti-nutrienții din soia – cum scăpăm de ei

Soia conține de asemenea cantități mari de anti-nutrienți, care constituie un motiv de îngrijorare atât pentru sănătatea oamenilor cât și a animalelor. Anti-nutrienții sunt compuși care interferează cu digestia și absorbția proteinelor și a micronutrienților, precum goitrogeni, lectine, fitați, saponine sau taninuri. Vestea bună este că prin metodele de procesare folosite în producția de produse din soia, acești anti-nutrienți sunt distruși.

De regulă, boabele de soia se lasă la înmuiat în apă timp de 12-14 ore înainte de a fi consumate sau folosit mai departe la gătit. Hidratarea reduce cantitatea de taninuri cu 50%, nu însă și conținutul de fitați sau inhibitori de tripsină.

O înmuiere de peste 9 ore ajută la reducerea nivelului taninurilor cu 68%, a inhibitorilor de tripsină cu 30% și a fitaților cu 20%. Totodată, înmuierea în apă crește gradul de digerabilitate a proteinelor din soia de la 60% la 68%.

Unele gospodine folosesc și astăzi practica înmuierii leguminoaselor înainte de gătire, deoarece ajută la eliminarea cojilor fibroase, însă altele preferă să adauge bicarbonat de sodiu în apa în care fierb boabele de leguminoase.

Împreună,  înmuierea și fierberea reduc semnificativ (100%) cantitatea de taninuri și de inhibitori de tripsină (cu 82%), fără însă să afecteze nivelul de fitați.

După fierbere, boabele de soia sunt folosite pentru prepararea unei game diverse de produse alimentare. Fermentarea cu ciuperci și bacterii este metoda de procesare care reduce o parte din fitați (cu 30%).

Din soia nefermentată se face laptele de soia. Astăzi, acesta este deseori fiert înainte de a fi împachetat și comercializat. Laptele de soia proaspăt adus la punctul de fierbere reduce nivelul de inhibitori de tripsină cu 43%. Fierberea timp de 10 minute reduce acest nivel cu 89%. Fierberea de 20 de minute reduce inhibitorii de tripsină în proporție de 95%.

Din laptele de soia crud sau fiert se poate obține tofu, așa-zisa „brânză de soia”. Adăugarea de coagulanți în laptele de soia crud și eliminarea lichidului rămas după formarea brânzei reduce nivelul inhibitorilor de tripsină cu 51%.

Dacă din boabele fierte de soia se face făină de soia și pudre proteice, acestea trebuie rumenite și măcinate. Rumenirea reduce cu 98% nivelul inhibitorilor de tripsină, cu 78% a fitaților și cu 75% a taninurilor.

Reținem așadar că metodele de procesare – inclusiv înmuierea, fierberea și prăjirea – reduc semnificativ conținutul de anti-nutrienți din soia.

Izoflavonele din soia

Acești compuși sunt cunoscuți pentru proprietățile lor antioxidanți. Datorită structurii lor asemănătoare estradiolului (principalul hormon estrogen la bărbați și la femeile menopauzale) sunt incluși în categoria fitoestrogenilor (hormoni din plante). Efectele lor estrogenice le afectează atât pe femei, cât și pe bărbați.

Majoritatea beneficiilor produselor din soia sunt datorate conținutului acestora bogat în izoflavone. Există 2 izoflavone principale în soia: genisteină și daidzeină. Trebuie luat în considerare și equol, un compus estrogenic puternic, metabolizat din daidzeină de către bacteriile din intestin.

Unele studii sugerează că efectele benefice ale produselor din soia depind de cât de mult equol produce corpul nostru, în funcție de compoziția florei bacteriene intestinale.

Aportul zilnic mediu de izoflavone este de 25-50 mg în Japonia și în china, comparativ cu sub 1 mg în țările occidentale. Această diferență uriașă se datorează faptului că alimentația asiatică include mai multe produse din soia decât dieta de tip vestic.

Există o bază de date creată de USDA (Departamentul Agriculturii al Statelor Unite ale Americii) care arată conținutul de izoflavone din diverse alimente comerciale.

Conținutul de izoflavone per 100 g produs alimentar:

  • edamame (14-19 mg)
  • soia fiartă (23-128 mg)
  • soia încolțită (34-107 mg)
  • lapte de soia neîndulcit (1-31 mg)
  • tofu (3-142 mg)
  • miso (3-100 mg)
  • supă miso (1.5 mg)
  • sos de soia (0-3 mg)
  • tempeh (7-179 mg)
  • „carne” vegetală din soia (0-23 mg)
  • iaurt de soia (10-70 mg)
  • făină de soia (130-260 mg)
  • formulă de lapte praf din soia instant (21-31 mg)

Nivelul de izoflavone variază în funecție de zona de proveniență a boabelor de soia, de condițiile de creștere, depozitare și procesare. Această bază de date indică doar care alimente au nivelurile cele mai bune de izoflavone.

De exemplu, pudra proteică din soia are un conținut ridicat de izoflavone.

Tipuri de produse din soia

Există numeroase tipuri de produse din soia. Unele sunt obținute prin metode tradiționale, altele prin tenhnici de procesare modernă. Produsele tradiționale pot fi împărțite în 2 categorii: fermentate și nefermentate.

Produsele din soia fermentată sunt miso, natto, tempeh și sosul de soia, iar cele din soia nefermentată sunt tofu, laptele de soia și soia încolțită.

Doar o parte din aceste produse tradiționale au fost adoptate de culturile vestice. Industria occidentală a creat o nouă clasă de produse din soia care să se preteze la nevoile consumatorilor moderni, precum burgeri și hot-dogs din cârnați de soia și tofu, iaurt și brânză din lapte de soia, pateu din soia, pudre proteice din soia și multe alte produse care imită preparatele din produse animale.

Conținutul de calorii și macronutrienți per 100 g produs alimentar:

  • edamame – 140 kilocalorii, 12 g de proteine, 7 g de grăsimi, 11 g de carbohidrați, 4 g de fibre
  • soia fiartă – 170 kilocalorii, 18 g de proteine, 9 g de grăsimi, 9 g de carbohidrați, 6 g de fibre
  • lapte de soia neîndulcit – 80 kilocalorii, 7 g de proteine, 4 g de grăsimi, 4 g de carbohidrați, 1 g de fibre
  • tofu – 80 kilocalorii, 9 g de proteine, 4 g de grăsimi, 3 g de carbohidrați, 1 g de fibre
  • miso – 200 kilocalorii, 13 g de proteine, 6 g de grăsimi, 26 g de carbohidrați, 5 g de fibre
  • făină de soia – 440 kilocalorii, 38 g de proteine, 22 g de grăsimi, 32 g de carbohidrați, 10 g de fibre

Laptele de soia

Laptele de soia este un extract apos din boabele de soia întregi. Este folosit ca bază pentru numeroase produse din soia (tofu, iaurt, brânză), și nu numai.

Rețeta tradițională presupune înmuierea boabelor de soia în apă peste noapte, apoi măcinarea lor într-o compoziție semi-lichidă, fierberea și strecurarea lor. Rezultă un preparat nisipos, cu un gustă de fasole și o textură calcaroasă, care nu poate fi consumat cu ușurință.

Au fost dezvoltate ulterior alte tehnici de procesare, menite să înlăture aroma de fasole și să crească conținutul de proteine a laptelui de soia.

Albirea boabelor de soia într-o soluție de bicarbonat de sodiu înainte de măcinarea lor este o astfel de tehnică modernă.

Tofu

Acest preparat este obținut din laptele de soia. Are o textură fermă și un gust blând, ceea ce îl face potrivit ca bază pentru numeroase produse care imită carnea. Metodele de producție sunt similare cu cele ale brânzeturilor în general, adică implică fierbere, coagulare cu săruri și acizi, strecurare și presare.

O versiune de tofu mai fin și mai fragil, numită „silken tofu” se obține prin amestecarea laptelui de soia cu un agent coagulant direct în recipientele comerciale sigilate și înfierbțntarea lor timp de o oră. Rezultatul este un gel omogen care nu conține lichid separat. Trebuie să rețineți că acest tip de tofu fin conține mai mulți anti-nutrienți decât tofu obișnuit.

Soia fermentată

Produsele din soia fermentată sunt tempeh, natto, miso și sosul de soia. Toate au la bază aceleași metode de procesare: fierberea boabelor de soia, fermentarea și rafinarea produsului final.

Tempeh și natto sunt obținute prin inocularea boabelor de soia fierte cu o ciupercă (Rhizopus oligosporus) sau o bacterie (Bacillus subtilis), după care sunt lăsate la fermentat câteva zile.

Miso și sosul de soia se obțin din boabe de soia fiert și inoculate cu ciuperca Aspergillus oryzaefor timp de câteva zile. Masa fungică obținută este ulterior amestecată cu saramură și o bacterii de acid lactic pentru o fermentare ulterioară de câteva săptămâni sau luni. Când pasta este suficientă de maturată, se mixează, uneori se pasteurizează și se asamblează sub formă de miso. Ulterior se presează pentru a separa solidele de lichide, iar lichidele sunt strecurate și pasteurizate sub formă de sos de soia.

Pudrele proteice din soia

Acestea sunt cele mai intens procesate produse din soia de pe piață. Spre deosebire de făina tradițională din soia, care este supusă unei procesări relativ simple, pudrele de proteine din soia folosesc metode de procesare oferite de tehnologia modernă.

Boabele de soia crude sunt zrobite grosier și transformate în fulgi albi, cu un conținut redus de grăsimi (sub 1%). Un pas important în acest proces este separarea uleiului de soia de boabele de soia.

Fulgii de soia sunt apoi utilizați pentru fabricarea de făină din soia (cu un conținut de proteine mai mic de 50%), concentrate de proteine din soia (cu un conținut de proteine mai mic de 70%) și izolate proteice (cu un conținut de proteine mai mic de 90%).

Există 3 metode majore de creare a concentratelor proteice din fulgii de soia: prin spălare cu alcool, cu acid sau cu apă. Cea mai frecventă metodă este spălarea cu alcool, care scade semnificativ conținutul de izoflavone, întrucât acești compuși sunt solubili în alcool.

Izolatele proteice din soia se obțin prin amestecați fulgilor albi cu alcool sau apă alcalinizată, prin aplicarea unei cantități mici de călduri, centrifugarea suspensiei și uscarea sub forma unei pudre.

Efectele consumului de soia asupra sănătății

Internetul este plin de articole cu informații contradictorii referitoare la efectele consumului de soia asupra sănătății. În cele mai multe cazuri, dovezile provin din surse nesigure. Pentru a vă ajuta să înțelegeți câte ceva despre soia, vă prezentăm 5 din cele mai populare subiecte în acest domeniu: activitatea glandei tiroide, sănătatea inimii, sănătatea bărbaților și testosteronul, sănătatea femeilor și cancerul mamar și formulele pentru sugari.

Soia și tiroida

Câteva studii pe animale susțin că soia are un efect de scădere a funcției glandei tiroide (efect hipotiroidic). Acesta s-ar putea datora conținutului de fitoestrogeni și goitrogeni din soia.

Goitrogenii sunt compuși care interferează cu absorbția iodului în glanda tiroidă. Studiile pe eprubetă au arătat că izoflavonele din soia inhibă reacții esențiale pentru sinteza hormonilor tiroidieni.

O recenzie pe 14 studii realizate pe oameni a raportat un efect mic sau inexistent al produselor din soia sau a suplimentelor cu izoflavone asupra activității axei tiroidiene la adulți cu funcție tiroidiană normală și absorbție suficientă de iod.

Cu toate acestea, autorii avertizează pacienții cu funcție tiroidiană compromisă sau cu o absorbție insuficientă de iod că ar putea avea un risc crescut de hipotiroidism dacă consumă produse din soia.

După această recenzie au apărut 2 studii clinice randomizante, realizate pe durate mai mari de timp. Unul din ele a fost realizat pe 138 de femei cu osteopenie, pe o durată de 3 ani. Rezultatele au arătat că administrarea de 54 mg de geisteină pe zi nu a avut nici un efect semnificativ asupra concentrațiilor de anticorpi tiroidieni, concentrațiilor de hormoni tiroidieni sau activității receptorului tiroidian.

Al doilea studiu, care a monotorizat 403 femei menopauzale timp de 2 ani, a raportat că 80 mg și 120 mg de izoflavone din soia nu au avut un efect notabil asupra nivelului TSH sau free T4.

Dovezile din studiile umane sugerează că soia nu are efecte semnificative din punct de vedere pragmatic asupra funcției tiroidei. Este însă important de notat că nici recenzia, nici cele 2 studii publicate ulterior nu au avut ca scop investigarea activități tiroidei.

Până în prezent, nu există nici un studiu uman care a investigat efectele consumului de soia asupra statusului tiroidei, de aceea nu putem avea încredere deplină în această concluzie.

Totodată, un studiu de caz recent a crescut din nou posibilitatea ca la anumite persoane, soia să promoveze hipotiroidismul. O femeie de 72 de ani din Japonia a făcut hipotiroidism sever și gușă după consumul unui supliment cu extract de soia și kale (ambele conțin goitrogeni), timp de 6 luni. După ce a întrerupt administrarea acestui supliment, a început să ia medicamente pentru tiroidă, și câteva luni mai târziu gușa a dispărut, iar activitatea tiroidei a revenit la normal. Nu există informații cu privire la cantitatea de goitrogeni sau izoflavone din soia din acel supliment.

Soia și sănătatea inimii

O meta-analiză pe 17 studii observaționale a arătat că un consum crescut de produse din soia este asociat cu un risc semnificativ mai mic de boli cardiovasculare (-17%), accident vascular cerebral (-18%) și boli de inimă coronariene (-17%).

În toate cazurile, analizele au arătat efecte mari în țările asiatice, nu însă și în țările occidentale. Această discrepanță s-ar putea datora faptul că inclusiv cei mai mari consumatori de soia din Vest nu consumă la fel de multă soia precum cei din Asia.

Nu există nici un studiu pe termen lung care să demonstreze efectele consumului de soia sau de suplimente cu izoflavone asupra sănătății inimii.

Deși studiile nu au arătat nici o asociere între sănătatea inimii și aportul de proteine din soia, FDA a autorizat ipoteza că 25 g de proteine din soia pe zi, ca parte a unei diete sărace în colesterol și grăsimi saturate, ar putea reduce riscul de boli cardiace.

Adevărata problemă este aceea că astfel de asocieri sunt bazate pe dovezi foarte slabe. Nu există informații privind consumul de soia și mortalitatea și atacul de cord. FDA a aprobat acea afirmație în anul 1999, când dovezile era și mai puține decât cele existente astăzi. Ea era bazată doar pe dovezile din acea vreme, care arătau că proteinele din soia reduc nivelurile serice de colesterol LDL. O meta-analiză din anul 1995 a raportat că suplimentare cu proteine din soia a redus semnificativ colesterolul total, colesterolul LDL și trigliceridele.

Cantitatea de proteine din soia folosită în studiu a fost în medie de 47 g pe zi. Analizele statistice arată că este nevoie de un minim de 25 g pentru a observa o reducere de 9 mg/dL a colesterolului total.

Această meta-analiză a arătat de asemenea că scăderea colesterolului total și LDL a fost semnificativă doar la persoanele cu niveluri inițiale de colesterol peste 250 mg/dL.

Asociația Americană a Inimii a susținut aprobarea făcută de FDA, în anul 2000, când a declara public că „este prudent să recomandăm includerea alimentelor bogate în proteine din soia într-o dietă săracă în grăsimi saturate și colesterol pentru susținerea sănătății inimii”.

Studiile realizate după 1999 au prezentat rezultate lipsite de consistență asupra relației dintre proteinele din soia și bolile de inimă. Astăzi, FDA a reconsiderat afirmația făcută în anul 1999.

O meta-analiză publicată în anul 2017 a arătat că suplimentarea cu proteine din plante a scăzut semnificatic colesterolul LDL cu 6.2 mg/dL.

Alte meta-analize publicate în 2010, 2008, 2007, 2006 și 2005 a arătat reduceri semnificative ale colesterolului LDL în urma administrării de proteine din soia.

Asociația Americană a Inimii a anulat recomandarea ințială de a consuma alimente din soia pentru promovarea sănătății inimii. În anul 2006, a publicat o altă concluzie: scăderea colesterolului LDL a fost mai mică decât s-a crezut inițial. Totodată, beneficiile direct ale proteinelor sau izoflavonelor din soia asupra sănătății cardiovasculare sunt minime.

În anul 2008, Asociația Americană a Inimii a trimis o scrisoare către FDA în care a cerut revocarea afirmațiilor legate de proteinele din soia și beneficiile lor asupra inimii.

Nu doar nivelurile crescute de colesterol LDL sunt un factor de risc pentru bolile de inimă. Câteva meta-analize au arătat că suplimentele cu proteine din soia au efecte benefice asupra tensiunii arteriale și a funcției endoteliale.

O meta-analiză pe 11 studii a raportat că administrarea de 20-50 g de proteine din soia pe zi (care a furnizat 65-150 mg de izoflavone din soia) a redus semnificativ tensiunea arterială sistolică cu 2.5 mmHg și tensiunea diastolică cu 1.5 mmHg.

Aceste efecte nu au fost observate și la persoanele cu tensiunea arterială normală, ci doar la cei cu hipertensiune.

O altă meta-analiză pe 27 de studii a arătat reduceri similare a tensiunii arteriale în urma administrării zilnice de suplimente cu 18-66 g de proteine din soia (și 23-160 mg de izoflavone). Efectele au fost constatate atât la persoanele cu hipertensiune arterială, cât și la persoanele normo-tensive, deși scăderea a fost mai mare la cei cu hipertensiune.

În ceea ce privește funcția endotelială, o meta-analiză pe 17 studii a arătat că 25-40 g de proteine din soia pe zi (care au furnizat 33-120 g de izoflavone) au crescut dilatarea mediată de flux cu 1,15%.

O recenzie sistematică pe 5 studii intervenționale a arătat că proteinele și izoflavonele din soia reduc rigiditatea arterială.

Soia, sănătatea bărbaților și testosteronul

Din cauza proprietăților estrogenice ale izoflavonelor din soia, auzim deoseori că soia trebuie evitată de către bărbați. În teorie, izoflavonele din soia pot inhiba activitatea enzimelor implicate în producția de testosteron, scăzând implicit nivelurile de testosteron și crescându-le pe cele de estrogen.

Cu toate acestea, o meta-analiză pe 15 studii a arătat că consumul de soia nu produce efecte notabile asupra testosteronului total, testosteronului liber sau a nivelului de SHGB (sex-hormone binding globulin).

Aceste studii au folosit diverse produse din soia și pudre proteice din soia care au oferit 10-70 g de proteine din soia și 60-240 mg de izoflavone pe zi.

Un studiu finanțat de industria de soia a raportat rezultate similare la atleți tineri. Nu au fost diferențe majore între testosteronul total și free testosteron, SHBG, estradiol sau raportul estradiol-testosteron la cele 4 grupuri de bărbați participanți la studiu, care au urmat un program de antrenamet de rezistență timp de 12 săptămâni. Aceștia au primit 50 g de proteine din zer (fără izoflavone), concentrat de proteine din soia (cu 138 mg de izoflavone), izolat proteic din soia (cu 49 mg de izoflavone) sau un amestec de proteine din zer și soia (cu 24 mg de izoflavone).

Soia nu pare să afecteze nici fertilitatea. Un studiu randomizat pe bărați tineri a comparat efectele suplimentării cu 30 g de proteine din izolat proteic din lapte (fără izoflavone) cu izolat proteic din soia cu o cantitate redusă de izoflavone (2 mg de izoflavone) și cu un izolat proteic din soia cu o cantitate mare de izoflavone (60 mg de izoflavone) asupra parametrilor materialului seminal.

Schimbările observate după 2 luni nu au fost foarte diferite între grupuri în nici unul din parametrii măsurați (volumul materialului seminal, morfologia spermei, concentrația spermei, numărul de spermatozoizi și cantitatea de spermatozoizi motili).

Un alt studiu a obținut rezultate similare la bărbații tineri, care au primit zilnic câte 40 mg de izoflavone pure din soia, timp de 2 luni.

Aceste rezultate nu înseamnă că soia nu poate avea efecte negative asupra testosteronului și a fertilității atunci când aceasta este consumată în cantități mari. Două rapoarte de caz au prezentat efectele adverse ale unei doze de 360 mg de izoflavone pe zi, administrată timp de 6-12 luni.

Bărbații cu risc de cancer de prostată ar putea beneficia de pe urma consumului de soia. O meta-analiză pe 30 de studii observaționale (care au inclus un număr de 266.000 de bărbați din Europa, America de Nord și Asia) a arătat o asociere semnificativă între aportul crescut de produse din soia fermentate și un risc mai mic (cu 29%) de cancer de prostată. În cazul produselor de soia nefermentate, riscul a fost cu 35% mai mic.

Aceste rezultate sunt susținute de un număr limitat de studii intervenționale. O meta-analiză pe 2 studii pe bărbați cu risc crescut de cancer de prostată a raportat o reducere notabilă (de 51%) a acestui risc la grupul care a primit suplimente cu soia, comparativ cu grupul care a primit suplimente placebo.

Participanții din cel mai recent studiu au primit zilnic câte 60 mg de izoflavone izolate din soia, iar participanții din celălalt studiu au primit câte 40 mg de izolat proteic din soia (cu 107 mg de izoflavone) sau un concentrat proteic din soia (cu 6 mg de izoflavone), timp de 6 luni.

Se pare însă că soia nu mai este la fel de utilă și în cazul bărbaților care au fost deja diagnosticați cu cancer de prostată. Rezultatele mai multor studii observaționale nu arată nici o asociere semnificativă între consumul de soia și riscul de progresia a cancerului de prostată spre o fază avansată.  Soia nu a avut efecte nici asupra antigenului specific prostatei, care este de multe ori crescut la pacienții cu acest tip de cancer.

Cu toate acestea, reducerea riscul de cancer de prostată la bărbații cu risc crescut este semnificativ, dat fiind faptul că acest tip de cancer este al patrulea cel mai frecvent la nivel mondial, al doilea tip de cancer întâlnit la bărbați și a 6-a cauză a decesului în lume din cauza cancerului la bărbați.

Soia, sănătatea femeilor și cancerul de sân

Izoflavonele din soia sunt fitoestrogeni, adică hormoni vegetali care pot fi benefici în cazul femeilor postmenopauzale, la care nivelul de estrogen este scăzut.

Fitoestrogenii sunt agnoiști ai receptorilor de estrogen. Mai precis, ei se atașează de receptorii de estrogen și îi activează. Activitatea lor estrogenică este însă destul de slabă, adică nu pot activa receptorii de estrogen la fel de puternic precum estrogenii reali. Totodată, un estrogen real nu se poate atașa la un receptor de estrogen ocupat deja de un fitoestrogen.

Teoretic, fitoestrogenii ar putea avea 2 efecte diferite asupra producției endogene de estrogen: să o crească (dacă corpul decide că receptorii de estrogni sunt mai slab activați) sau saă o scadă (dacă corpul decide că sunt activați prea mulți receptori de estrogeni).

O meta-analiză pe 35 de studii efectuate pe femei postmenopauzale a arătat că administrarea de izoflavone din soia nu a produs un efect important asupra concentrațiilor de hormoni sexuali, deși a fost o creștere de 14% (aproape semnificativă) a nivelurilor de estradiol.

Analizele de subgrup au descoperit că estradiolul este semnificativ crescut în studiile care au folosit suplimente cu izoflavone pure decât în studiile care au folosit produse alimentare din soia.

Astfel, fitoestrogenii au un efect neînsemnat asupra producției de hormoni. Acest lucru nu înseamnă însă că nu influențează nici riscul de cancer. Trebuie să reținem că fitoestrogenii pot activa receptorii de estrogen în mod direct. De aceea ei ar putea fie inhiba, fi stimula dezvoltarea cancerului. Mai precis, ar putea inhiba cancerul blocând estrogenii reali mult mai puternici, sau ar putea promova cancerul legând mai mulți receptori și transmiterea unui semnal, fie el și slab.

Studiile observaționale au asociat concentrațiile de estradiol de la femeile postmenopauzale cu o creștere semnificativă a riscului de cancer mamar. Așa cum am văzut, o meta-analiză a menționat deja o asociere a izoflavonelor din soia cu o creștere de 14% a nivelurilor de estradiol la femeile aflate în perioada de post menopauză.

Deși ne-am aștepta ca izoflavonele din soia să fie asocieate cu o creștere mică a riscului de cancer mamar, lucrurile stau cu totul altfel. O meta-analiză a raportat că suplimentele cu izoflavone nu au produs un efect notabil asupra densității sânilor – un biomarker al riscului de cancer mamar.

O altă analiză amplă a 31 de studii a asociat consumul de produse alimentare din soia și aportul de izoflavone cu un risc mai mic (de 25%) de cancer mamar. Cele mai mari reduceri au fost observate în țările asiatice (-41%), comparativ cu țările occidentale (-8%).

În cazul femeilor postmenopauzale care au fost deja diagnosticate cu cancer mamar, efectele consumului de soia depind oarecum de tipul cancerului, de sursa și cantitatea de izoflavone ingerată și de vârsta la care a început consumul de soia.

În general, meta-analizele pe studiile observaționale au corelat izoflavonele din soia cu un risc semnificativ mai mic de recidive ale cancerului mamar și de mortalitate din această cauză.

Soia ar putea fi benefică pentru oase la femeile de vârstă postmenopauzală. O analiză pe studii intervenționale cu o durată de 3-12 luni a raportat că, în comparație cu placebo, izoflavonele din soia au crescut semnificativ densitatea minerală osoasă a coloanei lombare.

Pe de altă parte, o altă meta-analiză pe studii care au durat 12-24 de luni nu a arătat beneficii notabile pentru oasele din zona lombară sau a șoldului, deși a existat o tendință de creștere a densității minerale osoase în zona lombară în urma administrării de izoflavone în doze mari (peste 80 mg pe zi).

Cu toate acestea, efectele benefice potențiale sunt mici (2-3%), ele datorându-se cel mai probabil resorbției osoase reduse decât formării de oase noi.

Izoflavonele din soia ar putea reduce simptomele de menopauză. O meta-analiză pe 15 studii a arătat că aceste suplimente nu au avut nici un efect asupra celor 11 simptome clasice de menopauză, însă a redus semnificativ frecvența bufeurilor cu circa un episod pe zi. Studiile incluse în analiză au durat între 3 și 12 luni și au folosit doze de 25-100 mg de izoflavone pe zi.

Capacitatea acestor compuși din soia de a îmbunătăți bufeurile a fost confirmată de o meta-analiză separată, efectuată pe 17 studii. O doză de circa 54 mg de izoflavone din soia pe zi, timp de 12 săptămâni, a redus frecvența bufeurilor cu 20% și intensitatea acestora cu 26%.

Este important de notat că a fost semnalată o reducere egală a frecvenței bufeurilor atât la femeile care aveau doar 2 bufeuri pe zi la începutul studiului, cât și la cele cu 20 de bufeuri pe zi.

Totodată, reducerea frecvenței bufeurilor a fost mai mare (-34%) în studiile care au durat mai mult de 12 luni decât în studiile mai scurte (-12%). Acest lucru indică faptul că efectele nu sunt trecătoare.

Spre deosebire de femeile postmenopauzale, femeile premenopauzale sintetizează mai mult estrogen și sunt încă fertile. O meta-analiză pe 11 studii care au implicat femei premenopauzale a dovedut că produsele de soia bogate în izoflavone nu au afectat nivelul de estrogen total sau de free estrogen, însă au redus hormonul de stimulare foliculară (FSH) și hormonul luteinizant (LH) cu 22%, comparativ cu placebo.

Această reducere hormonală a fost asociată cu o creștere a duratei ciclului menstrual de circa o zi.

Implicațiile acestui efect minor asupra duratei menstruației nu sunt cunoscute. Studiile privind efectele consumului de soia asupra sarcinii sunt contradictorii.

Formula de lapte pe bază de soia pentru sugari

Nu este nevoie să precizăm că laptele matern este sursa ideală de hrană pentru nou-născuți. Cu toate acestea, nu toți bebelușii pot consuma lapte de la sânul mamei lor. În aceste cazuri sunt disponibile diferite tipuri de formulă de lapte praf.

Formula de lapte pe bază de soia conține izolat proteic din soia și alți nutrienți. Este recomandată de cele mai multe ori bebelușilor care suferă de alergie la lapte sau intoleranță la lactoză (zahărul din lapte).

Îngrijorarea privind siguranța acestor produse se datorează faptului că soia conține fitoestrogeni. Bebelușii traversează faze de dezvoltare sensibile la estrogeni. Totodată, datorită faptului că sunt mici, iar sursa lor principală de hrană este laptele de soia, expunerea lor la fitoestrogeni este mult mai mare decât a copiilor sau a adulților, în cazul cărora alimentația este mult mai variată.

Cea mai mare expunere la fitoestrogeni o au bebelușii care primesc formulă de lapte pe bază de soia, vegetarienii și veganii, apoi adulții japonezi.

Un raport din 2011, emis de National Toxicology Program Center pentru evaluarea riscurilor asupra reproducerii umane, a concluzionat că îngrijorările privind efectele adverse ale sugarilor care consumă lapte praf din soia asupra dezvoltăriilor sunt minime. Cu toate acestea, studiile pe oameni sunt foarte puține, de aceea, în lipsa dovezilor, nu putem lua de bune rezultatele raportului citat mai sus.

Studiile disponibile pe oameni sugerează că formulele de soia nu afectează creșterea sugarilor, însă multe din ele nu susțin creșterea sugarilor prematuri, la care formulele de soia ar putea cauza rahitism – o boală de oase apărută în urma unui deficit de vitamina D.

Dovezi științifice limitate sugerează că consumul de formule de lapte praf din soia nu ar trebui să producă probleme de reproducere, probleme tiroidiene sau probleme cognitive.

Cu toate acestea, cele mai multe informații din raport derivă din studii pe animale, din care multe au arătat efecte adverse rezultate în urma expunerii la soia la un nivel echivalent celui observat la sugarii hrăniți cu formule din lapte de soia.

Efectele adverse asupra sistemului reproductiv au fost motivul principal pentru care îngrijorările au crescut de la „negljabile” la „minime”.

Un studiu recent pe 410 bebeluși hrăniți doar cu lapte matern, doar cu o formulă de lapte de vacă sau doar cu o formulă de soia de la naștere până la 9 luni, a arătat că nivelurile de estrogen seric au fost similare la toate grupurie, însă dezvoltarea uterină a fetițelor hrănite cu lapte de soia a fost alterată semnificativ într-un mod caracteristic expunerii la niveluri mari de estrogen.

Un studiu publicat cu un an înainte acestuia raportase deja că celulele vaginale ale fetițelor hrănite cu formulă de lapte din soia purtau semne de alterare a metilării ADN-ului.

Implicațiile acestor rezultate rămâne necunosute. Nu se poate spune dacă diferențele observate sunt persistente sau tranzitorii. Acele studii nu avut ca scop investigarea efectelor asupra sănătății sau a relevanței clinice. Însă pot oferi dovezi în ceea ce privește efectele formulelor din soia asupra dezvoltării bebelușilor.

În consecință, unii cercetători au argumentat că lipsa cercetărilor pe oameni îndeamnă la precauție. Cu alte cuvinte, formulele de lapte praf din soia ar trebui evitate sau cel puțin reduse la minim.

Concluzii

Este greu de tras o concluzie, având în vedere rezultatele diferite ale unor studii. Soia constituie un aliment de bază în dieta tradițională a asiaticilor. Astăzi, ea se găsește în toată lumea, sub diverse tipuri de produse și pudre proteice.

Soia este bogată în izoflavone, fitoestrogeni (hormoni vegetal care au efecte asemănătoare estrogenului în corp). Conținutul de izoflavone din soia și din pudrele proteice este diferit, ceea ce face dificilă contorizarea cantității de izoflavone, dacă producătorul nu oferă astfel de indicații pe eticheta produsului.

Datorită popularității sale și a potențialelor beneficii pentru sănătate (majoritatea lor fiind atribuite conținutului de izoflavone), soia a fost intens studiată de cercetători, studiile fiind adeseori finanțate de industria de soia.

Suplimentele cu soia ar putea avea beneficii mici asupra nivelurilor de colesterol LDL și tensiune arterială și asupra funcției endotliale.

La bărbați, consumul regulat de proteine din soia ar putea reduce riscul de apariție a cancerului de prostată. Proteinele din soia au potențialul de a reduce nivelurile de testosteron și de a interfera cu fertilitatea masculină, însă doar atunci când sunt consumate în exces. Aceste efecte nu au fost observate în urma unui consum zilnic de 10-70 mg de proteine din soia sau de 60-240 mg de izoflavone din soia.

La femei, aportul de proteine din soia este asociat cu un risc mai mic de cancer mamar și mortalitate. La femeile premenopauzale, proteinele din soia par să crească durata cilcului menstrual, având totodată efecte necunoscute asupra fertilității.

La femeile postmenopauzale, proteinele din soia par să crească ușor concentrațiile de estradiol și densitatea minerală osoasă. Totodată, acestea pot reduce de asemenea simpotmele de menopauză.

În final, formulele de lapte praf din soia ar trebui utilizate cu precauție. Studiile pe animale și studiile pe fetițe sugerează că acesta ar putea afecta dezvoltarea sexuală a sugarilor.

Deși formulele de lapte praf din soia nu deteriorează creșterea sănătoasă a bebelușilor, pot cauza probleme de creștere și rahitism la bebelușii prematuri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here