Socul, cu florile sale parfumate, reprezintă sursa uneia dintre cele mai îndrăgite băuturi, socata. Puțini sunt conștienți că socata oferă numeroase beneficii organismului datorită proprietăților sale antiinflamatorii, antiseptice, diuretice și antireumatice.
Planta de soc, cunoscută științific sub denumirea de Sambucus, este o plantă care înflorește și produce fructe, aparținând familiei Adoxaceae. Există mai multe specii de soc, dar cele mai recunoscute și utilizate în scopuri medicinale și culinare sunt Sambucus nigra și Sambucus canadensis. Socul crește în zonele temperate și subtropicale din întreaga lume, inclusiv Europa, America de Nord, Asia și Africa. Se găsește adesea în păduri, zone umede, pajiști și pe marginea drumurilor.
Planta de soc are o istorie îndelungată în utilizarea sa în medicina tradițională. Florile de soc sunt valoroase datorită proprietăților lor antivirale, antiinflamatorii și imunomodulatoare. Acestea pot fi folosite în infuzii sau siropuri pentru a trata simptomele răcelii, gripei, congestiei nazale și altor afecțiuni respiratorii. Fructele de soc, la rândul lor, prezintă proprietăți antioxidante și pot fi utilizate pentru a prepara gemuri, siropuri și băuturi.
Deși consumul plantei de soc este în general sigur, este important să recunoști corect planta și să o culegi din surse de încredere. Totodată, este recomandat să consulți un specialist înainte de a utiliza socul în scopuri medicinale, mai ales dacă ai alergii sau alte afecțiuni de sănătate.
Beneficii socata
Socata se remarcă ca un puternic antiseptic, antibacterian și antiviral, ceea ce o face un remediu eficient pentru ameliorarea simptomelor răcelii, bronșitei, virozei respiratorii, afecțiunilor pulmonare și urinare. Pentru a obține rezultate optime, se recomandă consumul a unui pahar de socată pe zi, timp de minim 14 zile.
De asemenea, socata are un efect depurativ, ajutând la eliminarea excesului de apă din țesuturi. Prin urmare, este utilă în curele de slăbire și în combaterea celulitei. Proprietățile diuretice ale socatei contribuie, de asemenea, la reglarea tranzitului intestinal în cazul constipației, având și un efect de curățare a tractului intestinal. Gustul plăcut al socatei aduce, de asemenea, o serie de beneficii. Astfel, consumul de socată contribuie la îmbunătățirea stării de spirit, stimulând secreția de endorfine și inducând o stare plăcută și productivă, deoarece socata are un efect energizant natural. Prin urmare, consumul de socată poate ajuta la reducerea stresului și anxietății.
Nu în ultimul rând, florile de socată sunt bogate în tanin, acizi grași Omega-3 și Omega-6, potasiu și flavonoide, precum și vitaminele A și C. Astfel, chiar și consumând doar un pahar, îți stimulezi toate funcțiile vitale și îți întărești sistemul imunitar. De menționat este faptul că socata poate fi un remediu adjuvant în tratarea psoriazisului, astmului și rinitei alergice.
Astfel, printre beneficiile consumului de socată se numără:
- Susținerea sistemului imunitar;
- Proprietăți antiinflamatorii;
- Puternic antioxidant;
- Efecte diuretice și detoxifiante;
- Hidratare și revigorare;
- Relaxare și îmbunătățirea stării de spirit.
Este important de menționat că beneficiile socatei pot varia în funcție de calitatea ingredientelor utilizate și de modul de preparare. Pentru a obține maximum de beneficii, se recomandă utilizarea florilor de soc proaspete și prepararea socatei acasă, evitând adăugarea excesivă de zahăr sau conservanți.
Proprietățile terapeutice ale socului au un efect extraordinar împotriva multor afecțiuni -florile și fructele sunt eficiente în tratarea bolilor degenerative, sunt eficiente în activarea sistemului imunitar. Socul calmează tusea și iritația căilor respiratorii, este folosit în combaterea rinitei, laringitei, faringitei sau bronșitei, protejează împotriva virușilor gripali.
Reteta de socata:
- 1 kg zahăr,
- 10 – 13 flori de soc mai mari (proaspete sau uscate),
- 4 – 5 lamai sau un pacheţel cu sare de lamaie,
- 150 g zahăr pentru caramel,
- 8l apă.
Mod de preparare:
Zahărul se fierbe cu 3 1 apă şi cu sarea de lamaie sau zeama de la o lamâie (citeste aici despre dieta cu lamâie), 15 minute, ca să se transforme în zaharuri mai simple (glucoză şi levuloză) în lichidul acidulat, care va fermenta mai repede fără drojdie de bere (numai cu drojdiile sălbatice care se găsesc în aerul din mediul înconjurător).
Se pune în borcan de 10 1, completînd cu restul de apă rece, zeamă da lămîie, coaja de la 1—2 lămîi, pentru aromă şi florile de soc.
Pentru culoare, se cara- melizează zahărul (maro deschis) şi, cînd se formează puţină spumă deasupra, se stinge cu 1/3 din lichidul respectiv. Se lasă să fiarbă, pînă cînd se topeşte caramelul, apoi se adaugă în borcan şi se amestecă bine; borcanul se lasă acoperit cu un tifon, ca lichidul se fermenteze 3-4 zile, amestecind, cu lingura, de 3—4 ori pe zi.
Cu 10 g drojdie de bere frecată cu o linguriţă de zahăr (până când se lichefiază) şi, apoi, amestecată cu lichidul din borcan, sucul va fermenta mai repede, în 48 de ore.
Se poate consuma imediat, după ce a fost ţinut la frigider. Fără drojdie de bere, numai cu drojdii sălbatice, sucul va avea un gust mai plăcut şi se va conserva mai bine.
In oricare variantă, după ce sucul a devenit puţin sifonat, se strecoară prin tifon dublu, cu un strat subţire de vată deasupra şi se toarnă în sticle care se vor astupa foarte bine cu dop altfel acesta va fi aruncat de gazele care se formează, deoarece sucul va fermenta în continuare pînă la epuizarea zahărului).
Sticlele se vor pune la rece imediat; fără drojdie, sucul va fermenta mai lent, în circa 2 săptămîni; apoi, se poate consuma, ca o băutură alcoolizată. Cînd se deschide sticla, sucul spumează, ca o şampanie.