Rubeola – Simptome, Tratament. Sa vaccinez copilul?

0
175
despre-rubeola

Rubeola este o boala infectioasa cauzata de virusul rubeolic. Aceasta boala este cel mai des intalnita la copii, fapt pentru care exista si un vaccin denumit ROR care se face la 1 an. Acesta are rolul de a preveni aparitiei acestei boli. Datorita numarului mare de antivaccinisti, in Romania aceasta boala este considerabil mai raspandita decat in alte tari.

Rujeola – Simptome și semne

Rujeola obisnuita debuteaza după un ragaz de timp de la intrarea microbului in organism si pana la aparitia primelor simptome de 7-14 zile cu temperatura prodromală, tuse chinuitoare , rinoree și conjunctivită.

Semnele Koplik patognomonice se zaresc după 2-4 zile, de cele mai multe ori pe membrana ce captuseste gura, in apropierea molarilor superiori 1 și 2. Petele acestea se aseamănă cu bobitele marunte de nisip alb incercuite de cercul rosiatic inflamatoriu. In cazul in care sunt multe, tot cîmpul de fond va fi o pata rosie pestrița. Se produce faringita,inflamația membranei laringiene și traheobronșice.

Mucozitatile nazale, membrana faringiană și, de cele mai multe ori, depunerile urinare cuprind celulele uriase multinucleate specifice. Rash-ul specific isi face aparitia la 3-5 zile de la inceputul manifestarilor, de multe ori la una-doua zile după producerea petelor Koplik.

Alergia incepe în zonele din preajma urechilor și laterocervical sub aspectul unor pete neuniforme care se transforma imediat maculopapulare și se raspandesc accelerat (în 24 pînă la 48 ore) pe corp și membre pe masura ce se manifesta disparitia lor de pe chip. In cazul in care rash-ul este extraordinar de grav, isi fac aparitia peteșiile ori vanataile.

În intervalul de intensitate maxima a afectiunii, febra poate trece de 40 °C (104 °F), cu umflaturi periorbitale, fotofobie, conjunctivită, rash extensiv, tuse chinuitoare, și prurit blînd; în cele mai multe cazuri, subiectul poseda o infatisare suferinda.

Scădere patologică a numărului globulelor albe din sânge cu creștere a numărului limfocitelor din sânge peste cel normal este des intalnita. Manifestarile și semnele comune se dezvolta concomitent cu gravitatea alergiei și se schimba de la o contagiune la alta.

După 3-5 zile, temperatura incepe sa scada, dispozitia subiectului se imbunatatesteși rash-ul începe să se stinga repede, producand o pata bronz-maronie, insotita de cojire.

Sindromul rujeolei care nu este de forma comuna poate incepe subit, cu temperatura crescuta, toxicitate, dureri de cap, dureri abdominale și tuse. Rash-ul este posibil sa-si faca aparitia după 1-2 zile, incepand deseori pe membre și exista posibilitatea sa fie vezicular, maculopapular, purpuric sau urticarian.

Este posibila aparitia edemului palmo-plantar. Pneumonia și adenopatia hilară sunt des intalnite, si marginirile cu aspect de noduli din plămîni pot continua ≥ 12 săptămîni. Anormalitati usoare pînă la grave ale relatiei ventilație/perfuzie pulmonară pot cauza hipoxemie importanta.

Rujeola – Prognostic și profilaxie

Pentru copiii sănătoși, cu o dieta corespunzatoare, rujeola are o rata de letalitate mica in lipsa starilor patologice agravante. Vaccinul cu virus viu calmat poate da o rezistenta indelungata.

vaccin-impotriva-rubeolei-ROR

Vaccinul are ca efect o infecție usoara ori ascunsa, fara a fi molipsitoare și o replica a anticorpilor asemanatoare celei din rujeola naturală. Febra mai mare de 38 °C isi face aparitia după 5 pînă la 12 zile de la vaccinare la mai puțin de 5procente din copiii vaccinati și este deseori insotita de rash.

Manifestarile SNC sînt rar intalnite. Subiectii pasibili nesiguri pot fi aparati prin administrarea vaccinului viu la minim 2zile de la etalare. Periodic, (de pilda la femeile insarcinate și la copii mai mici de un an), se face rapid imunoglobulina rujeolică (MIG) ori imunoglobulină serică 0,25 ml/kg i.m.

Poate fi continuata de vaccinare la 5-6 luni daca,din punct de vedere medicat este prescris(de pilda, subiecta a nascut, copilul are peste 1 an). Tratarea in acelasi timp cu MIG ori cu imunoglobulinei serice cu vaccinul nu este recomandata. Unui subiect pasibil exprimat, fiind in situatia in care este contraindicata folosirea indiferent carui tip de vaccin antirujeolic cu virus viu, este nevoie să i se administreze MIG ori imunoglobulina serică 0,5 ml/kg i.m. (maxim 15 ml).

Trebuie examinatautilizarea i.v. a globulinei in situatia in care un subiect imunodeprimat are și o dereglare de coagulare. Interzicerea folosirii oricărui vaccin antirujeolic cu virus viu cuprinde malignitățile generalizate (de pilda, leucemia și limfoamele), agenții alchilanți ori antimetabolitii, iradierea, boli cu imunodeficiențe și terapia corticosteroidiană.

Cauzele amanarii vaccinarii cuprind sarcina, oricare boală febrilă cu evolutie rapida, TBC activă netratată ori folosirea anticorpilor (ca de exemplu sîngeleintegral, plasma ori oricare imunoglobulină) într-o perioada precedenta de opt săptămîni.

La copiii și sugarii afectati de HIV, vaccinul antirujeolic viu este indicat celor care prezinta ori nu manifestari, dar care nu prezinta o imunodeficiență grava. In aceste cazuri, pericolul unei infecții rujeoloase grave ori mortale devanseaza pericolul specific teoriei al rujeolei unita vaccinului. Vaccinul nu este nevoie sa fie facut copiilor suferinzi de HIV cu imunodeprimare grava, care prezinta o cantitate de CD4 scăzuta în forma proporționala ori absoluta, deoarece au fost situatii de rujeolă provocata de o tulpină vaccinală la copiii cu afecțiune HIV dezvoltata.

Informatii suplimentare despre rubeola

Incubația. Perioadă de timp dintre momentul contagiunii și apariția primelor simptome ale bolii fluctueaza între 2 și 3 saptamani (media este de 16-18 zile). Intervalul de incubație este perioada de timp care se afla între cea dintai atingere a organismului cu bacilul rubeolic și cele dintai semne ale afectiunii produsa de bacil.

Intervalul prodromal. Intervalul prodromal este rastimpul dintre cele dintai simptome ale bolii si producerea alergiei. Intervalul prodromal se produce la tineri și la persoanele adulte, insa nu isi ace aparitia si la copii (la ei,cel dintai simptom al bolii este producerea alergiei cutanate). La tineri și persoanele adulte, intervalul prodromal este intre 1 si 5 zile și este definit printr-o dispozitie subfebrilă (38 – 38,5 °C) ori temperatura absentă, procese catarale nazale ,dureri de cap(cefalee), stare de inconfort general, enantem peteșial pe palatul moale (petele Forscheimer) ,inapetenta, conjunctivită ușoară , faringită ,tuse și limfadenopatie .

Intervalul de eruptie. Debuteaza cu producerea unei eruptii cu infatisare maculo-papulos, cu ivirea progresiva in regiunea feței, cu sporirea accelerata pe corp și membre si care se desfasoara in general pe durata a 3 zile. Intervalul de alergie se arata clinic prin eruptie, poliadenopatie, eruptii pe mucoase (pete Forscheimer), senzații de frig însoțite de tremurături, înainte sau în timpul febrei.

Alergia. Alergia(exantemul) rubeolica are o infatisare maculo-papuloasa, care de cele mai multe ori nu produce mancarimi ori produce mancarimi usoare. Alergia rubeolică obisnuita este alcatuita din pete galbene și basicute de culoarea florii de piersic, circulare ori eliptice, nu foarte puternice, ramanand între ele zone de membrana curata.Se produce in prima faza pe frunte si după ureche și invadeaza dupa aceea chipul și posterior se intinde repede centrifugal în jos la zona gâtului,la corp și la extremități. Până la incheierea celei dintai zile intreg trupul poate fi invelit cu pete si basicute care nu atrag atentia, de nuanta roz-roșu. În a2a zi, alergia cutanată începe să piara de pe chip, iar ranile eruptive de pe corp pot in unele situatii conflua, alcatuind un inrosire a pielii uniforma, care este posibil sa semene cu alergia cutanată din scarlatina simpla.Ranile eruptive de pe brate rămân discrete și de cele mai multe ori nu se unesc. În situatia tipica alergiile cutanate pier la finele celei de-a treia zi zi. Componentele eruptive pier, fără sa lase urme. Doar alergiile ample pot produce o ușoară culoare brună,trecatoare.In cazul in care alergia a fost una mai intensa poate avea o cojire furfuracee. Alergia produce mancarimi usoare in mod special la persoanele adulte, care au de cele mai multe ori o alergie mai puternica. Eruptia nu se intinde pe scalp, și de cele mai multe ori pazeste palmele și talpile. Intervalul și nivelul alergiei cutanate poate fi fluctuanta. Alergia se intinde pe o perioada de 3 zile, poate dura si 5 zile ori poate fi atât de trecatoare ca piere în maxim o zi. 25-40 procente din subiectii cu rubeolă nu evolueaza o alergie cutanată.

Enantemul. Pe palatul moale isi poate face aparitia o eruptie peteșiala numita petele Forschheimer, prezentata de Forschheimer în anul 1898. Acesta este alcatuit din macule roz, punctiforme ori mai mari, aflate pe palatul moale, și poate fi intalnit la majoritatea pacienților în perioada prodromala ori în cea dintai zi de alergii cutanate. La subiectii cu scarlatină palatul moale poate fi invelit cu rani punctiforme, iar la subiectii cu rujeolă vor avea infatisarea roșu pătat; ranile acestea sunt extrem de dificil de deosebit de eruptia din rubeolă. Asadar petele Forschheimer nu sunt caracteristice pentru rubeolă și nu au același sens in diagnoza ca petele Koplik pentru rujeolă.

Tumefierea ganglionilor limfatici. Imaginea clinica în rubeolă este predominat de umflarea ganglionilor limfatici (poliadenopatie), în mod aparte a retroauricularilor, cervicalilor posteriori și suboccipitalilor.Rareori conteaza și ganglionii limfatici inghinali ,submaxilari, supraepitrohleeni si axilari. Poliadenopatie rubeolică reprezinta un simptom considerabil și invariabil al afectiunii, deseori fiind unica ei exteriorizare (rubeola sine exanthemate). Ganglionii limfatici sunt de cele mai multe ori nedurerosi ori putin durerosi, miscatori, nu se umfla și nu puroiaza nicicand. Inflamarea și impresionabilitatea ganglionilor limfatici este mai accentuata și mai aspra in cea dintai zi de alergie cutanată, apoi sensibilitatea piere în 1-2 zile. Ca marime, ganglionii limfatici difera de la dimensiunea unui bob de mazăre la marimea unei alune. Poliadenopatie se produce cu 4-10 zile înaintea de debutul alergiei cutanate și poate dainui intre 2 si 6 săptămâni dupa aceea, reprezentand „primul și ultimul semn al rubeolei“.Umflarea ganglionilor limfatici retroauriculari ,suboccipitali și cervicali nu este simptomatologie pentru rubeola. O simptomatologie se remarca și în varicelă, rujeolă, mononucleoza infecțioasă si in infecții adenovirale. Splenomegalia este atenuata și exprimarea ei este inconsecventa.

Rubeola – Etiologie

  • Repartizare. Bacilul rubeolei ori bacilul rubeolic este un bacil ARN, din grupul Togaviridae, specia Rubivirus, fiind unicul exponent al acestei grupe. Grupul Togaviridae include 2 specii: Alphavirus și Rubivirus. Fizico-chimic bacilul rubeolei este asemanator cu alti bacili ai grupului Togaviridae, însă nu este inrudit serologic cu acestea. Omul este unicul organism in care traieste bacilul rubeolei. Bacilul rubeolic a fost separat în cresterea de ansambluri de celule în 1962 in acelasi timp de catre două grupuri de oameni de stiinta americani: Weller și Neva de la Universitatea Harvard și Parkman, Buesher și Artenstein de la Institutul de Cercetări Walter Reed Army.
  • Insusiri morfologice.
  • Structura antigenică.

Rubeola dobândită (postnatală)

Epidemiologie

  • Specie. Nu este o deosebire etnică în intalnirea rubeolei, dar alergia specifica este foarte dificil de diagnosticat la oamenii cu nuanta pielii mai inchisa .
  • Etate. Premergator implementarii vaccinului antirubeolic ,aceasta era predominant o afectiune a elevilor, intalnita in mod special la copii in etate de 5-9 ani. Ca si consecinta a folosirii in proportii mari a vaccinul rubeolic la copii, intalnirea cea mai deasa a contagiunii rubeolice s-a transmis la tinerii nevaccinati. În statele subdezvoltate, in care vaccinul antirubeolic nu a fost implementat, rubeola lezeaza aproximativ 95 de procente din copii.

rubeola-simptome-tratament

  • În anul 2011 în România au fost aduse la cunostinta 3494 imbolnaviri de rubeola, dintre care 66,6 procente au fost consemnate la unitatea de 15-19 ani, 19,3 procente la unitatea de 10-14 ani, 6,9 procente la unitatea de 20-24 de ani. Numai 2,3 procente din totalitatea imbolnavirilor de rubeolă a avut parte de vaccin înainte, cu o unica masura de vaccin ROR și 0,5 procente cu ambele doze de vaccin ROR. Majoritatea imbolnavirilor de rubeola au fost consemnate în comunitatile de studenti si elevi.
  • Sexul. Intalnirea clinică a rubeolei este asemanatoare la ambele sexe. La persoanele adulte, majoritatea imbolnavirilor sunt constatate la femei. Această observatie este mai curand o continuare a unei griji și unui interes crescut in ce priveste rubeola congenitală, decât o deosebire concreta. Artrita din rubeolă si artralgiile sunt mai des intalnite la femei decât la bărbați.
  • Anotimp. Rubeola isi face aparitie cu o repetare dezvoltata primăvara si iarna; majoritatea imbolnavirilor în SUA sunt în lunile martie, aprilie și mai.
  • Originea infecției. Originea infecției este doar persoana bolnava, impreuna cu cei ce sufera de infecții subclinice. Nu sunt purtători sănătoși ai virusului si nici origini extraumane. In trecut,virusul era intalnit cu preponderenta din copiii prescolari ori de scolari (înainte de introducerea vaccinarii antirubeolice), insa acum este intalnit indeosebi la adolescenți și maturi, care nu au fost vaccinați. Oamenii vaccinati cu vaccin rubeolic nu raspandesc rubeola la alte persoane, deși bacilul poate fi despartit provizoriu din faringe; exista probabilitatea ca volumul de virus indepartat să fie insuficienta pentru a fi molipsitoare. Nou-născuții cu rubeolă intrauterina sunt excretori de bacil pe o perioada de timp îndelungata (intre 6 si 18 luni), reprezentand izvoare de molipsire pentru persoanele din preajma; bacilul se evacueaza prin mucozitatile nazofaringiene și urină.
  • Molipsirea. Rubeola este extrem de molipsitoare. Intervalul de molipsire debuteaza cu aprozimativ o saptamana înainte de alergie și se desfasoara pe durata a 14 zile după inceputul alergiei, perioada în care este posibila izolarea bacilului. Excluderea culminanta a bacilului și ,respectiv ,caracterul contagios maxim este pentru un timo de 11 zile: 5 înainte și 6 după ivirea alergiei. Unii au separat bacilul chiar si 3 săptămâni după ivirea alergiei. Nou nascutii cu rubeolă intrauterina care se dezvolta in continuare sunt extrem de molipsitori pentru persoanele din jurul lor, și isi mentin contagiozitatea pentru o perioada de timp de 6 – 18 luni, nou nascutii acestia evacueaza bacilul rubeolei, desi li se administreaza titruri crescute de anticorpi neutralizanți, o intamplare enigmatica inexplicabila inca. În rubeola intrauterina, evacuarea bacilului este de 100-1000 de ori mai mare decât la copiii care au luat infecția după ce s-au nascut. Rubeola nu este la fel de molipsitoarea ca rujeola. Insa molipsirea poate fi extrem de mare în colectivitatile oarecum limitate, in care este un numar mare de persoane predispuse la molipsire. Separarea subiectilor recunoscuti cu rubeolă, este de cele mai multe ori ineficientă, pentru ca sunt foarte multe situatii de forme lipsite de simptome de rubeolă și subiecti nedescoperiti în intervalul prodromal.
  • Modalitate de raspandire. Modalitatea de raspandire a bacilului rubeolei este nemijlocit și aerogen (prin mucozitati nazofaringiene). Este necesara o atingere nemijlocita între o persoana predispusa sa contacteze virusul și o alta contagioasă. Oamenii contagioasi expulzeaza periodic volume crescute de bacil prin mucozitatile nazofaringiene in varianta de picături Flügge. Raspandirea eficace a molipsirii la oamenii predispusi sa contacteze virusul obliga la un raport indelungat și des, în aceasta situatie 16 din 17 oameni susceptibili se molipsesc de rubeola, insa dupa o atingere scurta și unica, numai unul din cinci oameni procura infectia. Raspandirea bacilului rubeolei prin metoda directa se intampla de cele mai multe ori în familie și in grupuri de școlari ori preșcolari.

Metoda mijlocita de raspandire a bacilului rubeolei, prin lucruri și mâini proaspat infectate este improbabil, pentru ca viabilitatea bacilului în atmosfera este scazuta. Oamenii contagioasi pot infecta mainile proprii iar dupa aceea pot raspandi factorul contagios pe zonele ambiante ori chiar la oamenii atinsi.

În aceasta situatie oamenii susceptibili pot lua infecția prin schema ce urmeaza: lucruri infectate → mână proprie → căi respiratorii proprii ori mână infectata a omului molipsitor → mână proprie → căi respiratorii proprii.

  • Receptivitatea. Receptivitatea este situatia unui om ce ingaduie molipsirea acestuia cu bacilul rubeolic, corpul omului neposedand destule capacitati de a lupta impotriva unei molipsiri cu virus rubeolic. Receptivitatea la rubeolă este comuna. Exista probabilitatea ca sugarii sa primeasca de la mama imuna o ocrotire inactiva pe o durata de 4-6 luni. Pentru a decide susceptibilitate se utilizeaza procedee de laborator pentru indentificarea anticorpilor caracteristici IgM și IgG. In cazul in care rezolvarea testului este negativ (IgM negativ, IgG negativ), subiectii este nevoie sa fie sucotiti ca susceptibili.

Rubeola – Istoric

  • În vechime, rubeola nu era stiuta ca afectiune diferita,fiind identificata in mod gresit cu alte afectiuni exantematoase insemnate (rujeola, scarlatina, variola).
  • Se crede că rubeola era stiuta de doctorii arabi obisnuiti sub denumirea de Al-hamikah, care credeau ca rubeola este un fel de rujeolă.
  • Rubeola a fost prezentata intaia oara ca o existenta determinata clinică diferita, de catre doi doctori de origine germana: Bergen în anul 1752 și Orlow în anul 1758. În prezentarile precoce, rubeola era denumită Röteln. Din cauza că rubeola a fost prezentata intaia oara dată de doctorii germani, ea era stiuta în beletristica britanica din veacul 18-19 sub numele de German measles („rujeola germană”).
  • În anul 1866, doctorul scoțian Veale a utilizat pentru intaia oara cuvantul modern de rubeolă (rubella), cuvantul de rubeolă se trage din termenul latin rubellus (roșiatic) ori rubeus (roșu). Alti termeni istorici ai rubeolei sunt: rubeola, rubeola epidemica, rosalia, rubeola sine catarrho, rubeola morbillosa, roseola, scarlatina hybrida, morbilli scarlatinosi ,rubeola scarlatinosa, rosania, roseola epidemica, scarlatina morbillosa,.
  • În anul1881, la Congresul Internațional de Medicina din Londra, s-a realizat un acord ca rubeola este o afectiune caracteristica.
  • Rubeola a castigat o valoare apreciabila, după ce în anul 1941 oftalmologul australian Norman McAllister Gregg a remarcat anomalii intrauterine oculare (cataracta congenitală) la nou-nascutii veniti pe lume din mame ce patimisera de rubeolă în perioada sarcinii. În anul 1947 au fost prezentate în beletristica 500 de nou nascuti cu anomalii intrauterine grave grupate cu rubeola suferita de mama pe perioada sarcinii.
  • Geneza virotica a rubeolei a fost admisa în anul 1914 de doctorul american Alfred Fabian Hess.
  • În anul 1938, oamenii de stiinta japonezi Hiro și Tasaka au dovedit că rubeola este o afectiune de etiologie virotica, raspandind rubeola la om prin injectarea sub piele de spălături nazale filtrate.
  • În anul 1942, Habel a izbutit să provoace afectiunea la animalele de experimente, prin molipsirea maimuței Macaca mulatta cu materiile bolnavicioase ale subiectilor.
  • În anul 1962, bacilul rubeolic a fost separat pentru intaia oara în cresteri ansambluri de celule de catre două formatii de oameni de stiinta, Weller și Neva în Boston, și Parkman, Buesher și Artenstein în Washington, folosind tehnici distincte.
  • În anul 1964 o molima de rubeolă a erupt în SUA și a avut proportii remarcabile, lezand 12.500.000 de oameni, repercursiunile fiind zamislirea a 20.000 de copii cu deficiente intrauterine și pierderi economice de 1,5 miliarde dolari, prin 842 000 zile de internare și irosirea a 3,5 milioane de zile de munca. Aceasta a avut ca efect cercetari extensive virologice, serologice și a impulsionat grabirea studiilor in privinta obtinerii vaccinului rubeolic.
  • În 1965, a fost folosita o intaiul trunchi (HPV 77) pentru cresterea fabricarii de vaccinuri în SUA.
  • Intre anii 1965-1967 se sporesc trunchiurile de vaccin diminuat și se realizeaza cercetari anticipate (trialuri) pentru cel dintai vaccin rubeolic.
  • În anul 1967 bacilul rubeolic a fost pentru intaia oara facut vizibil prin microscopie electronică.
  • În anul 1969 vaccinurile din trunchiul HPV77.DE5 și trunchiul Cendehill au fost permise în SUA. Vaccinarea era dedicate copiilor preșcolari.
  • În anul 1970 vaccinul din trunchiul Cendehill a fost permis în Europa. Vaccinarea era dedicata elevelor intre 11-14 ani.
  • Îngtre anii 1971-1972 vaccinul din radacina RA27/3 a fost permis în Europa.
  • În anul 1979 vaccinul din radacina RA27/3 substituie alte trunchiuri de vaccin în SUA.
  • În anul 1986 a fost segmentat genomul bacilului rubeolic.
  • În anul 2000 OMS propune actiune de imunizare pentru inlaturarea rubeolei intrauterine.
  • 123 de state din 212 (58%) în 2006 inglobeaza vaccinarea rubeolică în planurile naționale de imunizare.
  • În România:

– Vaccinul bivalent rujeolă-rubeolă a fost facut pentru intaia oara în România în 1998 fetelor cu varsta cuprinsa intre 15-18 ani (născute intre1980-1983); implementarea vaccinului s-a intamplat ca urmare a unei molime de rujeolă.

– În aprilie 2003, a fost implementata vaccinarea antirubeolică la fetele de 13-14 ani (eleve de clasa a-VIII-a) în operatiuni școlare.

– În mai 2004, în locul vaccinului rujeolic monovalent a fost implementat în programul național de vaccinare, vaccinul trivalent rujeolă-oreion-rubeolă (ROR) la nou nascutii cu vârsta intre 12-15 luni, iar in anul 2005 a fost implementat și la copii de 7 ani În aceasta perioada nu a incetat vaccinarea fetelor de 13-14 ani cu vaccin rubeolic până în 2008.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here