Recomandari seriale

O buna prietena imi spunea ca  pentru a face deosebirea dintr-un film/serial bun si unul prost, trebuie sa vezi din ambele categorii. Majoritatea serialelor de aici sunt recomandarile ei, si tot ea este cea care ma tine la curent cu ce mai apare iar daca e vreun film bun dat la TV.  Si ca sa fie scenariul complet, tot cu ea vorbeam zilele astea despre cat de mult  ne plac serialele datorita faptului ca cele mai multe dintre ele  au scenarii imprevizibile.

1. Alias – acum ma uit la el; Jennifer Garner intr-o forma extraordinara, joaca destul de bine iar ideea de a urmari (acum) viata lui Rambaldi mi se pare captivanta.
2. Stargate SG-1 si Stargate Atlantis – in ciuda faptului ca multi imi spun ca e o prostie de serial, mie-mi place pentru ca e un Discovery + Sci-Fi = viitor.
3. House M.D. – genial serialul, m-am uitat pana la sezonul 4 (nu prea-mi pace mie s-astept cu saptamana urmatorul episod asa ca… astept macar urmatoarele 15 episoade).
4. Tow and a half men -Charlie Sheen, e tipul cu o tipa (stiu cum suna) diferita in fiecare seara, care-si bea whisky-ul la un poker cu prietenii, berea la meci- fratele sau e un babalau iar amandoi “au grja” de educatia lui Tim (nepotul lui Charlie si fiul fratelui sau) si plus ca Charlie asta are o vecina careia ii place de el (un fel de stalker) si intodeauna intra la el in casa … pe la balcon. E beton serialul.
5. Desperate Housewives – cand am auzit titlul asta prima oara, ma gandeam ca e o plictiseala totala sau ca e un fel de “Familia Bundy” insa… e foarte interesant serialul. Problemele astea zilnice de casnicie sunt dezbatute altfel, iar fiecare episod este asa… misterios adica, vecina ta, de fapt tine la subsol un criminal… chestii dintr-astea.
6. Gossip Girl – gen Desperate Housewives insa in varianta adolescenta; merita, am vazut pana acum sezonul 1 pentru ca sezonul 2 n-a aparut inca;
7. Heroes – m-asteptam sa fie “yet another Smallville” sau un X-men numai ca e serial dar spre surprinderea mea e chiar foarte captivant sa vezi cum astia isi descopera superputerile adica, nu e nimic neobisnuit in a te uita la un serial cu “super eroi” dar scenariul e genial, te atrage.
8. Prison Break – toata lumea stie, toata lumea il urmareste.
9. Grey’s anatomy- ceva altfel, undeva pe langa E.R. desi, da, cum zicea Ioana, E.R. parea sa fie ceva mai de specialitate, pe cand in Grey, astia mai stau si mai filozofeaza.
10. Kyles XY – baiatul care n-are buric, conceput in urma unui experiment, isi descopera puterile, vrea sa afle mai multe despre el, e un “mm”.
11. CSI: Las Vegas – asta e serialul care pare sa-ti para ca fiecare episod e de fapt un alt film, chit ca se desfasoara in aceeasi maniera: criminali, ancheta – acest serial e conceput intr-un mod foarte inteligent.
12. E.R. – nu ma dezlipeam de televizor – nu pierdeam nici un episod; asta e serialul mai de specialitate, de medicina, vechi, destul de bun.

Voi ce seriale vizionati? Ce seriale v-au impresionat si ce seriale recomandati?

De ce s-a oprit „The Romanians Are Coming”?

Daca nu ati auzit pana acum the mini-serialul „The Romanians Are Coming” va las putin mai jos primul episod.

Desi nu sunt adepta acestui gen de lucruri, mai de curiozitate, mai prinsa de firul povestii oamenilor de acolo, m-am uitat la toate episoadele. Nu am putut sa nu ma simt deranjata de latura Romaniei care a fost expusa insa am incercat sa o ignor.

Aparent, The Romanians Are Coming s-a bucurat de un oarecare succes si promovare in mediul online si nu numai, insa din cate imi aduc aminte au aparut doar 3 sau 4 episoade.

Are cineva idee de ce s-au oprit aici? Sunt curioasa daca au existat presiuni din tara datorita laturii negative pe care regizorii o expuneau 🙂

Cand apare Sons of Anarchy?

Sons of Anarchy este, alaturi de Vikings unul dintre serialele mele preferate si unul dintre putinele seriale pe care le-am urmarit si asteptat cu sufletul la gura.

Conform IMDB, primul episod din sezonul 7 din Sons of Anarchy numit Black Widower  apare pe 9 Sep. 2014. Nu am putut afla foarte multe despre ce se va intampla in acest episod insa ma bucur deoarece chiar daca nu le rezist niciodata, urasc spoilerele 😀

Voi ce seriale mai urmariti / asteptati sa apara?

Unde se poate vedea serialul Umbre Online?

Nu stiu cati dintre voi stiti despre serialul Umbre, un serial romanesc recent aparut.

Actori frumosi, scenariu cat mai apropiat de realitate, ce mai, este foarte interesant din punctul meu de vedere si imi aduce mult a Ray Donovan, o varianta romaneasca.

Aseara stiu ca a fost difuzat pe HBO episodul 3. Din pacate nu am reusit sa il vad la televizor asa ca as vrea sa il vad online undeva daca exista, si sunt sigura ca exista.

Are cineva idee unde as putea vedea serialul Umbre online? Multumiri anticipate.

Cand apare Ray Donovan Sezonul 3?

Daca nu v-ati uitat la Ray Donovan, nu pot sa zic ca ati ratat unul dintre cele mai tari seriale.

Daca v-ati uitat la serialul Umbre, ati vazut o oarecare copie mai mioritica dupa Ray Donovan. Nu voi scrie despre ce este vorba in acest serial deoarece stiti cu totii sa accesati IMDB si sa verificati.

Am aflat astazi ca Ray Donovan S03E01 va aparea pe 12 Iulie. Mai este putin 😀

Avem si un trailler foarte promitator:

https://www.youtube.com/watch?v=myqrJdQxvZY

Ai piratat Game of Thrones? HBO vine dupa tine!

Daca va uitati la Game of Thrones, banuiesc ca sunteti deja la curent cu ce s-a intamplat.
Pentru cei care nu stiu, internautii au reusit sa sustraga primele 5 episoade din serialul Game of Thrones inainte ca primul episod sa fie rulat pe ecrane, lucru care banuiesc ca a cauzat ceva pierderi.

Cum cu pirateria nu este de joaca, chiar daca multora li se pare o joaca, HBO a luat atitudine. Foarte multe persoane care au piratat serialul Game of Thrones au primit citatii si avertismente de la compania de Internet.

Just got the following in an email from my ISP Bell Canada. Someone in the apartment downloaded it.
––––- Infringement Details –––––––––––-
Title: Game of Thrones Timestamp: 2015-04-12-ANONYMIZED
IP Address: xxxxxxxxxxxxxxxxx
Port: 51312
Type: BitTorrent Torrent Hash: 0083338s63312064ddbd309002e395a18ca64
Filename: Game of Thrones S05E01 WEBRip XviD-FUM[ettv]
Filesize: 424 MB –

Deocamdata nu am gasit nici un fel de informatii despre un eventual proces impotriva acestora, lucru care nu cred ca se va intampla, cel putin nu acum, la prima abatere.

Totusi, pe viitor recomandarea noastra este sa incercati sa evitati downloadarea serialelor si altor materiale. Vizionati-le la TV, utilizand aplicatia online a celor de la HBO sau daca este vorba despre alte materiale, cumparati-le sau utilizati alternative gratuite.

Era sa ratez un episod din Game of Thrones

Incredibil dar adevarat, asa incepe orice stire de senzatie din moderna Romanie, care isi doreste sa faca o audienta mare, de aceea astept o audienta crescuta la acest articol, pentru ca si eu am inceput cu incredibil dar adevarat.

Totusi senzationalul nu este chiar atat de senzational pe cat se asteapta lumea, cum de altfel nu este nici la emisiunile pe care le vedeti toata ziua pe TV precum Maruta sau Capatos. Informatia este extrasa dintr-o poveste normala, poate uneori un pic neobisnuita, dar senzationalul este creeat de echipa de marketing.

Acum sa revenim la ale noastre, ce e asa de incredibil dar adevarat in toata povestea mea, pai era sa ratez cel mai tare serial al tuturor timpurilor. Desi titlul spune ca este serialul secolului, pe vremea lui Stefan cel Mare nu prea erau “seriale mai bune” asa ca ultimul secol ramane dedicat audientei cinefile. Care este acest serial?

Uimitor, este vorba chiar despre… Game of Thrones, seria care a facut furori in toata lumea si pe care l-am trecut pe lista de mai putin de o saptamana (spre rusinea mea), la insistentele unei prietene care a nascut de aproape 1 an si are un copil atat de cuminte, ca apuca sa vada mai toate serialele.

Nici eu nu sunt departe de ea, mai ales in ultimii 2 ani, desi copilul meu este mai mare. Seara dupa ora 21:00 cand acesta adoarme, mamica lui se baga frumos la laptop cu castile pe urechi si vede 2-3 episoade din serialele preferate. Intra frumos pe un site de seriale si are acolo o multime de filme pe care le urmareste, mai rau ca batranii cu telenovelele turcesti sau argentiniene.

As fi incercat si cu floricele si cola, dar din fericire pentru mine nu mai beau cola de ceva vreme iar cu floricelele nu prea pot pentru ca imi e teama ca il trezesc pe junior cu sunetul scos. Asa ca ma limitez sa imi fac o salata de fructe sau sa imi iau 1 mar langa pat si sa mananc asa cum se mananca normal de seara.

Dar cum credeti ca m-a convins amica mea sa ma uit la Game of Thrones? Nu este ca si cum nu as fi stiut de existenta acestui serial si dintr-o data l-am vazut si… wow. Am auzit atat de multe povesti cu el, ca la un momendat as fi pariat ca l-am vazut si eu.

Povesteau fetele aproape de fiecare data de Jon Snow si de aventurile din Urzeala Tronurilor, iar intr-o seara, in timp ce ne uitam la un show de stand up, a intrat la rand un trailler al serialului, probabil fata il avea in playlist si toata lumea a fost yuhuuu. Am ramas cu gura deschisa, am urmarit si eu traillerul si parca acum, dupa atatea povesti, incepuse sa para interesant.

Am ajuns acasa si ce credeti, am bagat si eu primul episod, binenteles dupa ce mi-am tras toata seria. Atat mi-a trebuit, acum deja am ajuns la seria a doua in aproape o saptamana si m-a captivat de tot.

Acum va las, ma duc sa mai bag 2 episoade din Game of Thrones.

Filme de vazut in weekend

Ca tot se apropie weekend-ul, m-am gandit sa fac o lista cu ultimele filme pe care le-am vazut. Este posibil ca parerile noastre sa nu coincida, deci daca vreounul din ele pe mine nu m-a impresionat cu nimic, asta nu inseamna neaparat ca este in film care nu merita vazut. Sa incepem cu:

1. True Grit (2010)

Am sa incep cu precizarea ca sunt un fan absolut al fratilor Coen. De la unul dintre filmele mele favorite din toate timpurile (Barton Fink), pana la Fargo, The Big Lebowski, cam toate filmele lor mi-au placut. Cred ca intre regizorii preferati  sunt doar cativa ) care au o filmografie (aproape) ireprosabila, iar Ethan si Joel sunt printre ei (singura exceptie e The Ladykillers, desi la a doua vizionare – absolut intamplatoare – mi-au placut unele lucruri. In continuare il consider o dezamagire, insa.)

Nici ultimul lor film, True Grit, nu dezamageste deloc.  Filmul e foarte retro, dupa reteta westernului clasic, insa are o suma de calitati care lipsesc multor filme facute in anii 2000. As zice ca cea mai importanta calitate e autenticitatea: actorii intruchipeaza perfect personajele (si e chiar o placere sa-i vezi pe  Damon, Bridges, Brolin si pe Steinfeld – pustoaica e amazing!), umorul e autentic, povestea filmului curge firesc. Fratii Coen reusesc sa te faca sa empatizezi cu personajele si finalul filmului e emotionant, fara nici o urma de patetism. A doua calitate, dupa parerea mea este echilibrul: filmul are toate avatarurile u

nui western clasic, insa e fresh, chiar daca are un scenariu dezarmant de “straightforward”.  Desi tonul filmului e mai retinut, daca stau sa ma gandesc, nu ii pot gasi nici un defect:  imaginea e superba, actorii sunt la superlativ, totul contrazice prejudecata mea cum ca un remake ar avea sanse mici de reusita (desi n-am vazut originalul:P).  Recomandat oricui, un film excelent.

Nota: 9.5/10 (pentru ca nu ma omor dupa westernuri).

2. The Black Swan (2010)

De la primele filme vazute l-am considerat pe Arronofsky un regizor indraznet, cu personalitate, si mi-au placut cam toate filmele lui (inclusiv The Fountain ). Dar uite ca vine un moment cand pana si cei mai talentati regizori reusesc sa se plafoneze sau sa dea un rateu. The Black Swan mi s-a parut un film lipsit de substanta,  fara incarcatura dramatica si cam pretentios.

Acestea fiind spuse, nu consider The Black Swan un rateu total.  Filmarile si mai ales decorurile sunt fabuloase, dar in rest se simte lipsa de substanta a dramei. Natalie joaca bine, insa jocul lui Cassel mi s-a parut superficial. Povestea poate aminti pe undeva de La Pianiste, dar The Black Swan nu ajunge nici pe departe unde a ajuns filmul lui Haneke.

In concluzie: recomandat iubitorilor de cinema artsy si celor care sunt in dispozitie un pic snoaba

Nota: 6.5/10 ( pentru decoruri mai mult).

3. Kin Dza Dza (1986)

Patsak trebuia sa faca Koo in fata unui Chatlan ! Si apoi am repetat, scuturandu-ma de ras, singur in camera de hotel, la 2 noaptea, semnul de salut respectuos, mai ales fata de ecilopp: cu ambele brate batandu-mi usor obrajii de 2 ori, apoi desfacand larg picioarele si flexandu-le la 45 de grade, cu genunchii in afara si mainile intinse de-a lungul directiei picioarelor, de parca ai sta sa te prinda soarele cat mai bine. Privirea trebuie sa fie spre ecilopp si trebuie neaparat sa razi.

Ko! Atat pot spune despre acest film. Nu va repeziti. Koo este de fapt unicul si in acelasi timp tot restul vocabularului planetei Pluk, in afara de 9 alte cuvinte (Chatlan, Patsak, etsilah, ecilopp, si poate cel mai important, ketse). Ketse sunt betele de chibrit, aurul, dolarul si petrolul Pamantului.

O sa va stric placerea de a-l vedea daca as putea spune foarte multe despre acest film. Este o comedie neagra, scrisa si aparuta in epoca de glasnost si perestroika initiata in 1985 de Gorbaciov, deci sansele ca acest film sa poata aparea in URSS au fost sensibil mai mari. Are o surprinzatoare actualitate si am avut senzatia uneori ca recitesc Un Yankeu la curtea regelui Arthur atunci cand erau perorate adevarate tirade la societatea umana.

La fel cum Mark Twain (al carui jurnal a fost public integral pentru prima data de curand in US, data fiind dorinta autorului sa treaca 100 de ani de la moartea lui) isi batea joc de biserica, de iezuiti si catolicism, la fel Kin Dza Dza pune intr-o lumina acida si far echivoc intrebari fundamentale despre modul de convietuire si stapanire al unei alte societati. Nu stiu sa mai fie ceva asemanator in istoria filmului rusesc. Dar daca exista, as dori tare mult sa vad.

Nota: 3.5/10

127 Hours (2010)

127 de ore, 97 de minute si trei lesinati la ecranizarea filmului de la TIFF-ul canadian.

30 de minute de dinamism (drumuri, masina, bicicleta, trekking, scrambling, spelunking, cave swimming) in care nu se intampla nimic si o ora intreaga statica in care se intampla totul.

One man (and boulder) show. Desi e aproape imposibil sa citesti vreo bucatica de text despre filmul asta fara sa ti se spuna din primele randuri cum se termina, eu am reusit sa-l vad fara vreun spoiler prealabil, ceea ce mi l-a facut si mai palpitant.

Ce face regizorul Danny Boyle cu povestea (adevarata) a alpinistului Aron Ralston e fenomenal. Cum am spus mai sus, prima treime (poate ceva mai putin) a filmului e o feerie de actiune, de bucurie de viata, cu muzica tare in urechi, cu galbenul rosiatic al pietrei Canionului Blue John la picioare si albastrul infinit al cerului deasupra, care, daca n-ai premonitia catastrofei, te va pune intr-o dispozitie excelenta de carpe diem.

Restul filmului se intampla intr-o crevasa, sub un bolovan. Inimaginabil sa reusesti sa faci un (aproape) thriller  de actiune cu un singur actor (un James Franco de nota 10), si acela prins sub un pietroi. Dar Danny Boyle este vulpe batrana, si stie o groaza de smecherii ca sa nu se plictiseasca onor privitorul, ba chiar sa nu-si gaseasca locul pe scaun de emotie.

Cel mai reusit artificiu a fost filmarea dubla, un mise en abime de camera in camera, care multiplica personajul; de la un individ privit de la persoana a treia, de la distanta, cea de- a doua camera, de buzunar, cu care personajul isi documenteaza expeditia, il aduce la persoana a doua – tu, pentru ca iti vorbeste tie.  Mai apoi, pe masura ce depresia, foamea si setea avanseaza catre finalul celor 127 de ore (5 zile si 7 ore), personajul se transforma in eu, pentru ca durerea lui e a mea, a ta si a celor care au lesinat in sala privind un om care alege sa traiasca si paraseste imbratisarea bolovanului, lasandu-i si-o amintire a timpului petrecut impreuna.

Frumos tare filmul lui Boyle, desi te cam propteste de spatarul scaunului. Bun de tot si James Franco, am capatat un nou respect pentru el. Si sa nu-l uitam pe Ralston, dupa a carui carte biografica a fost facut filmul (major spoilers).

Nota: 10/10.

Gruz 200 /Cargo 200 (2007)

Rusia, 1984. Peisaj provincial, industrial. Personajele se contureaza sugubat, cam ca intr-o comedie critica la adresa societatii si te astepti ca in curand sa ii vezi pe toti fraternizand la un pahar de tarie, discutand principiile marxismului.

Si chiar asa se intampla, pana cand, pe nesimtite, totul trece in zona crepusculara si ceea ce parea la inceput o comedioara aburita se transforma intr-un thriller cu violuri (inclusiv unul cu sticla), crime, cadavre (de soldati morti in razboiul cu Afghanistanul si trimisi acasa in sicrie de zinc – cargo 200), totul pe fundalul sonor al unor slagare rusesti care ti se agata inevitabil de ureche.

Filmul a facut ceva scandal (televiziunile rusesti au refuzat sa-l difuzeze) pentru ca e violent, bolnav si grotesc (intr-un fel suspect de pitoresc). Nu e o capodopera horror, nici un monument de violenta grafica.  E un film cu cateva personaje ale  caror actiuni ii muta rand pe rand sub reflector, o insiruire de evenimente obscure, pe care scenariul nu se chinuie teribil de mult sa le explice. Privitorul e lasat ba nedumerit in fata unor masinatiuni politienesti si juridice defel legale (deh, “ca pe vremea comunistilor”), ba mut de oroare si cu urechile tiuind de urlete la scenele mai “crude”.

Daca finalul nu te lasa prea impacat cu solutia conflictelor, mai ales ca totul pare atat de dramatic traumatizat, ramai totusi cu amintirea unui film bine facut (regia: Alexey Balabanov), cu actori bine alesi (in ciuda faptului ca multi altii au refuzat sa joace in film), cu o culoare si o atmosfera autentica a anilor ‘80 care mie, cel putin, imi strepezeste dintii, pus in miscare de o dinamica tipic ruseasca, semanata cu linisti sinistre rupte apasat si metodic. Trailerul e prost facut, nu da o imagine prea buna asupra filmului, deci nu va luati prea mult dupa el.

Nota: 7/10.

Supravieţuitorul

Supravieţuitorul este un film românesc în regia lui Sergiu Nicolaescu. Regizorul este, ca şi în alte filme produse de el, şi actor principal. Filmul este unul bunicel, dar fără o acţiune captivantă. Replicile actorilor sunt scurte şi clare, iar dialogul este uneori mult prea formal şi plin de subînţelesuri. Acţiunea începe într-o închisoare comunistă din Făgăraş, care era chiar o închisoare pentru poliţişti. Acolo, celor care participau la ruleta rusească, un obicei instituit de ofiţerii închisorii, li se oferea un trai mai bun.

Unii reuşeau să scape şi se bucurau de anumite privilegii, dar mulţi dintre ei mureau chiar de la prima încercare. “Comisarul”, jucat de regizorul filmului, este norocosul supravieţuitor, care devine în închisoare campion la ruleta rusească şi scapă chiar şi când în pistol se aflau 5 din 6 gloanţe. După ce este eliberat, el se întoarce într-un oraş din centrul Europei (nu se menţionează care) pentru a se reîntâlni cu nişte foşti prieteni şi pentru a se răzbuna pe ofiţerul care a încercat de atâtea ori să-l lichideze prin jocul din puşcărie. Oraşul în care are loc acţiunea este foarte frumos, dar şi plin de mistere, aşa cum spune şoferul pe care comisarul Moldovan îl întâlneşte la gară. În acest oraş îl găseşte pe unul dintre vechii lui prieteni, acum proprietar de hotel şi care organiza jocuri de ruleta rusească pentru înalta societate.

Comisarul urmează să participe şi să joace cu un alt bun prieten de-al lui. În timpul jocului sunt prezentate şi amintiri ale supravieţuitorului, amintiri care desluşesc rolul anumitor personaje din film în viaţa lui. Finalul este unul deschis, Comisarul ajungând să se răzbune pe ofiţerul ce l-a chinuit în puşcărie, dar confruntarea rămânând neterminată. În film sunt prezenţi numai actori români, dar se vorbesc 2 limbi: româna şi engleza.

Printre actori se numără şi Lucian Viziru, Ileana Lazariuc, Loreda Groza, Cristina Rus. Spre deosebire de alte filme româneşti mai recente cum ar fi Milionari de Weekend acesta este mai deosebit şi mai bine făcut.  Vă doresc vizionare plăcută!

The Wire

The Wire este un serial politist notat cu 9.7 pe IMDb. Asta inseamna ca este mult peste The Sopranos (9.4) sau Seinfeld (9.3), cel putin pe hartie, ceea ce pare inimaginabil. Avem 5 sezoane, fiecare avand cam 12 episoade de aproximativ o ora unde vedem atat partea unor politisti din divizia anti-drog, dar si viata traficantilor de droguri din ghetourile din Baltimore.

In primul rand sa stabilim daca merita nota. Nu, nu merita.
The Sopranos, serial cu aproximativ acelasi target, este fara nici o indoiala mult mai bun prin ritmul actiunii, complexitatea personajelor, atmosfera si multe altele. Doar din prisma personajelor principale Tony Soprano vs Jimmy McNulty se face o distinctie clara de calitate.

Tony are probleme emotionale, probleme de leadership in interiorul familiei sale, dar si in mafie, i se arata diverse complexe de inferioaritate de care sufera, genereaza comic atat voluntar, dar mai ales involuntar. Pe scurt este un personaj foarte bine conturat de care te poti atasa.
Jimmy, in schimb, arata exact ca un politist din filmele din anii ’90: are probleme cu alcoolul, dar isi face treaba bine, colegii de la birou nu prea il suporta, dar totusi e ok, problemele lui de atasament, de commitment, nu sunt foarte interesant, iar per total personajul pare superficial, desi timp suficient a fost investit in el.

Revenind strict la The Wire, actiunea uneori pare diluata asa incat sa se mai acopere 10-15 minute din episod. Modul in care esti condus pe actiune nu este tocmai cel mai fericit. Nu intelege gresit, la finalul fiecarui episod esti extrem de interesat de ce se va mai intampla, dar e ca si cum te-ai indrepta spre o cascada inspre moartea ta cu 2-3 km la ora. Deci motiv de intensitate exista, doar ca baietii dilueaza, de zici ca vand suc natural.

The pursuit of happyness – O lectie de ambitie

“In cautarea fericirii” este un impresionant film inspirational, regizat de Gabriele Muccino, un regizor italian, si avandu-l in rol principal pe actorul Will Smith. Filmul este bazat pe o poveste reala, si anume, povestea lui Christopher Gardner, care, dupa ce investeste din greu intr-un dispozitiv numit “Bone Density scanner”, nu reuseste sa realizeze prea multe vanzari. Din acest motiv, nu mai are suficienti bani sa iti intretina familia si sa plateasca chiria apartamentului in care locuiau.

Sotia il paraseste si se muta in New York, iar el, ramas cu fiul sau, sunt aruncati in strada. Isi pierde astfel sotia, casa, contul din banca si cartile de credit. Cautand cu disperare un loc de munca, reuseste sa se angajeze ca broker, la Dean Witter, dar inainte sa poata primi salariul, este nevoit sa participe la cursuri de pregatire timp de 6 luni, in care nu primeste niciun ban. Reuseste sa vanda din cand in cand cate un dispozitiv, astfel asigurandu-si traiul pentru cele 6 luni. Dupa pregatire, trece cu brio examenul de angajare, vazandu-si astfel visul implinit.

Subiectul este despre un om care lupta pentru visurile sale si nu se lasa invins de multitudinea de circumstante potrivnice. El este Chris Gardner, divortat, tata al unui copil, care ramane in strada din cauza nereusitei sale in cariera. In ciuda tuturor greutatilor pe care le are, Gardner nu isi dezvaluie niciodata problemele catre colegii de serviciu, si nici chiar propriului copil. Primeste lovitura dupa lovitura: nu gaseste cumparatori pentru dispozitiv, cand gaseste, isi da seama ca dispozitivul este stricat; sotia il lasa; este aruncat in strada deoarece nu poate plati chiria; este nevoit sa lucreze 6 luni in internship, fara plata; trebuie sa aiba grija singur de copilul lui; Lista ar putea continua, dar e mai bine sa vizionati filmul.

Totusi, eroul da dovada de o admirabila gandire pozitiva. In ciuda tuturor situatiilor defavorabile pe care i le pune viata in fata, el crede mereu in visurile lui si stie ca are in el puterea de a reusi. Stie ca are resursele necesare pentru a duce la capat orice scop. Si, credeti-ma, singura resursa pe care o avea era propriul lui corp. Nu mai avea nimic material si pe nimeni care sa-l sustina. Fiul lui era prea mic pentru a-si dea seama de situatie.

Da, filmul este un lung traseu parcurs de personajul principal “in cautarea fericirii”. Practicand gandirea pozitiva, muncind, perseverand si nerenuntand, reuseste sa descopere taramul minunat la fericirii.

Staten Island

Staten Island este un film care prezintă viaţa a 3 bărbaţi diferiţi care locuiau în zona vecină a Manhattanului, Staten Island. Zona aceasta era frecventată de mafioţi şi plină de secrete dar avea totuşi un farmec al ei. Primul bărbat este un cap al unui clan mafiot de pe insulă, al doilea un vidanjor iar al treilea un măcelar mut.

Vieţile lor se complică în timp ce ei încearcă cu orice preţ să-şi îndeplinească dorinţele şi visele lor. Mafiotul dorea să rămână în istorie, de aceea decide să declare război celorlalte clanuri şi să cucerească insula. Oamenii lui îl trădează şi încearcă să-l asasineze. După incident, acesta încearcă să ajungă cunoscut protestând împotriva tăierii pădurilor dintr-un copac foarte înalt timp de câteva zile. Povestea interlopului care protestează pentru ecologie cocoţat într-un copac a uimit întreg oraşul. În cele din urmă acesta reuşeşte să ajungă cunoscut şi se întoarce acasă, însă povestea lui nu se termină.

Tânărul dorea ca fiul pe care-l aştepta de la soţia sa să fie mai deştept decât el şi să nu aibă aceeaşi soartă, de aceea fură nişte bani dintr-o casă care mai târziu se dovedeşte a fi chiar a mafiotului, căruia îi şi împuşcă mama în timpul jafului. Cu banii câştigaţi o înscrie pe soţie într-un program care avea să-l facă pe copil mai deştept. Măcelarul nu dorea decât să câştige la pariurile pentru cursele de cai şi poate cândva să-l omoare pe mafiotul pentru care mai tăia câte-un cadavru în camera din spate a magazinului când era nevoie. În cele din urmă toţi reuşesc să-şi îndeplinească dorinţele, dar unul singur rămâne în viaţă pentru a se putea bucura de rezultat.

Vă las pe voi să vedeţi finalul şi să observaţi cum se leagă destinele acestor 3 bărbaţi. Filmul este unul cu o poveste foarte interesantă, deloc greu de urmărit sau înţeles şi nu foarte încărcat la fel ca alte filme de acţiune. Vizionare plăcută!

Weirdsville