Polipi pe Colon: Simptome, cauze, tratament si prevenire

Polipii de pe colon sunt niste formatiuni care apar pe interiorul intestinului tau gros (colon). Polipii apar atunci cand materialul genetic din interiorul celulelor din captuseala interioara a colonului incepe sa sufere anumite schimbari si devin anormale (sufera mutatii).

In mod normal, celulele imature de la nivelul colonului sunt programate sa se divide ( sa se multiplice), sa se maturizeze si sa moara, conform unui anumit program foarte consistent si foarte bine stabilit. Totusi, schimbarile genetice produse la nivelul acestor celule impiedica celulele sa se maturizeze si celulele nu mai mor.

Acest lucru duce ;a acumularea unor celule imature si anormale din punct de vedere genetic, ceea ce in final are drept rezultat formarea polipilor. Aceste amomalii pot sa apara in mod sporadic dupa nastere sau chiar inainte de nastere.

Polipii de pe colon: chestuni generale

• Polipii de pe colon sunt niste excrescente pe captuseala interioara a colonului si sunt foarte intalniti
• Polipii de pe colon sunt foarte importanti pentru ca pot sa fie cacerosi sau nu. Ei sunt, de asemenea, foarte importanti in functie de dimensiunile pe care le au, de numarul in care sunt prezenti si de anatomia lor microscopica (histologia): ei pot sa prezica care pacienti sunt mai predispusi sa dezvolte mai multi polipi si cancer de colon
• Schimbarile produse in materialul genetic al celulelor de pe captuseala interioara a colonului sunt responsabile de aparitia acestor polipi
• Exista diferite tipuri de polipi de colon , cu diferite tendinte de a deveni maligni si cu abilitati de a prezice dezvoltarea a mai multi polipi si a cancerului. Este foarte important sa recunosti membrii familiei care au o predispozitie genetica de a dezvolta polipi pe colon, deoarece aceste predispozitii pot de asemenea sa determine cresterea riscului de a dezvolta cancer de colon si, prin urmare, cancerul poate sa fie descoperit din timp sau chiar prevenit
• Numai un numar mic de polipi poate sa provoace simptome si semne. Atunci cand se intampla acest lucru, semnele si simptomele sunt in principal rezultatul sangerarii la nivelul polipilor si, printre ele, s-ar putea numara: sange rosu prezent in scaun, sange rosu la suprafata scaunelor, scaune negre, o stare de slabiciune, senzatie de ameteala si o piele palida.
• Polipii de pe colon sunt diagnosticati prin intermediul colonoscopiei endoscopice, a colonoscopiei virtuale si a sigmoidoscopiei flexibile
• Polipii de pe colon sunt tratati in mod obisnuit prin indepartarea endoscopica si, in unele cazuri, prin interventii chirurgicale
• Urmarirea pacientilor cu polipi pe colon depinde de prezenta unui istoric familial de cancer, de numarul de polipi care au fost gasiti, de dimensiunile polipilor si de histologia polipilor si poate varia cu 3 pana la 10 ani
• Tratamentele pentru a preveni polipii de pe colon sunt urmarite in mod activ

Util: aici poti vedea cum se diagnosticheaza cancerul de colo

Cum arata polipii de pe colon?

• Polipii polipoizi arata ca o ciuperca, dar raman in interiorul intestinului gros pentru ca sunt prinsi de captuseala interioara a colonului printr-o baza subtire
• Polipii sesili nu au o baza subtire si sunt atasati de captuseala interna a colonului printr-o baza lata
• Polipii plati sunt cel mai putin obisnuit tip de polipi la nivelul colonului si sunt plati sau putin indreptati inspre interior. Acesti polipi pot sa fie mai dificil de identificat prin metodele disponibile in mod obisnuit pentru identificarea polipilor, pentru ca nu sunt la fel de proeminenti ca si celelalte tipuri de polipi

Simptomele cancerului de colon

Cancerul de colon sau cancerul colorectal incepe in mod obisnuit ca a mica excrescenta benigna cunoscuta ca polip de colon. Dupa ce boala incepe sa se raspandeasca, poate sa produca unele semne si simptome, cum ar fi de exemplu:

• Sange prezent in scaun
• Schimbari produse in tiparele de tranzit intestinal ( cum ar fi de exemplu constipatia sau diareea)
• Dureri la nivel abdominal
• Pierdere in greutate
• Senzatie de oboseala

Info: citeste care sunt principalele cauze ale cancerului de colon

Care sunt simptomele si semnele polipilor de pe colon?

Un raport de 95 de procente dintre polipii de pe colon nu produc simptome si semne si sunt escoperiti in timpul testelor de screening sau colonoscopiei de supraveghere.

Atunci cand simptomele sau semnele incep sa apara, printre acestea se pot numara:

• Sange rosu prezent in compozitia sau la suprafata scaunului
• Scaune negre, daca polipii sangereaza in mod substantial si sunt localizati in colonul proximal
• Anemia datorata unui deficit de fier, daca pierderea de sange a fost inceata si s-a derulat pe o perioada lunga de timp
• Stare de slabiciune, o stare de ameteala, o piele palida si un ritm cardiac mai rapid, datorita anemiei produse de deficitul de fier
• Prezenta in scaun a sangelui ascuns (ocult), care este detectat in timpul testelor de screening pentru detectarea cancerului de colon in timpul unei vizite la doctor ( datorita tendintei polipilor de a sangera incet, intermitent si in cantitati mici, testele pentru detectarea sangelui ocult in scaun sunt folosite in mod obisnuit pentru a detecta prezenta cancerului de colon)
• Rareori diaree, atunci cand polipii mai mari secreta fluide in interiorul intestinului
• Rareori constipatie, daca polipul este de dimensiuni mai mari si produce obstructionarea colonului
• Mai rar apare si invaginatia, o afectiune in care polipul trage portiunea de care este atasat inspre colonul distal si duce la obstructionarea colonului. Acest lucru poate sa determine tot felul de semne si de simptome ale obstructiei abdominale, printre care se numara si durerile abdominale si distensia abdominala, senzatia de grata si de voma

Cat de des sunt intalniti polipii de pe colon?

Polipii de pe colon reprezinta un lucru foarte obisnuit. Ei devin un lucru din ce in ce mai obisnuit pe masura ce oamenii inainteaza in varsta; pana la varsta de 60 de ani, o treime dintre oameni sau chiar mai mult de atat vor avea cel putin un polip. Daca o persoana are un polip pe colon, atunci acea persoana e mai predispusa sa aiba si alti polipi in alta zona a colonului si este mai predispusa sa dezvolte noi polipi mai tarziu.

Intr-un anumit numar de pacienti ce au polipi pe colon, exista o anomalie genetica din familie care face ca pacientii sau alti membri ai familiei lor sa dezvolte un numar mai mare de polipi, sa ii dezvolte de la o varsta mai frageda si ca acesti polipi sa devina mai frecvent cancerosi.

De ce sunt polipii de pe colon atat de periculosi?

Polipii de pe colon sunt foarte importanti, pentru ca ei ar putea sa permita dezvoltarea cancerului. Tipul de polipi prezice cine e predispus sa dezvolte mai multi polipi si cancer de colon. Polipii pot cauza si alte probleme ( ce urmeaza a fi discutate), dar natura mortala a cancerului de colon este cea care ridica cele mai multe semne de ingrijorare.

Polipii benigni devin maligni (cancerosi) atunci cand apar mai multe schimbari si mutatii in materialul genetic al celulelor. Celulele incep sa se divida si sa se reproduca in mod necontrolat, ceea ce uneori duca la formarea unui polip mai mare. Initial, celulele anormale din punct de vedere genetic sunt limitate la stratul de celule care captusesc interiorul colonului.

Aceste celule dezvolta ulterior abilitatea de a patrunde mai adanc in interiorul colonului. Celulele individuale dezvolta, de asemenea, capacitatea de a se desprinde de polip si de a se raspandi prin canalele limfatice prin peretii colonului pana la nodulii limfatici locali si apoi prin corp, un proces cunoscut ca metastaza , desi acest lucru e neobisnuit daca cancerul nu a invadat peretii colonului.

Tranzitia polipilor de la benign la malign poate sa fie observata la microscop. In fazele mai timpurii ale tranzitiei, numita displazie de grad scazut, celulele si relatiile dintre acestea devin anormale. Atunci cand aceste celule si relatiile dintre ele devin si mai anormale, acest fenomen este numit displazie de grad inalt.

Displazia de grad inalt reprezinta o sursa mai mare de ingrijorari pentru ca este foarte evident ca celulele sunt canceroase, dar sunt limitate la cea mai interna captuseala a colonului; cu anumite exceptii mai rare, ele inca nu si-au dezvoltat capacitatea de a invada si de a intra in metastaza (raspandirea in alte parti ale corpului). Daca acesti polipi nu sunt indepartati, ar putea sa aiba loc invadarea si apoi metastaza.

Care sunt tipurile de polipi de pe colon?

Nu toti polipii de pe colon sunt la fel. Sunt diferite tipuri histoloogice de polipi, adica celulele care alcatuiesc polipul prezinta diferite caracteristici atunci cand sunt vizualizate la microscop. Acestea variaza in dimensiuni, in numar si in locul in care se afla. Cel mai important este faptul ca aesti polipi variaza in tendinta lor de a deveni cancerosi.

Polipii adenomatosi

Cel mai obisnuit tip de polip este adenomul sau pollipul adenomatos. Este un tip foarte important de polip nu doar pentru ca este cel mai des intalnit tip de polip, dar si pentru faptul ca e cea mai obisnuita cauza de cancer de colon. Probabilitatea ca un polip sa se dezvolte ( sau sa se fi dezvoltat deja) in cancer depinde partial de dimensiunile pe care le are; cu cat e mai mare polipul, cu atat este mai posibil ca acesta sa fie malign sau sa devina.

Conteaza, de asemenea, daca exista unul sau mai multi polipi. Pacientii care au mai multi polipi, chiar daca acestia nu sunt maligni- sunt mai predispusi sa dezvolte pe viitor polipi care sa devina maligni. Ingrijorarile privind potentialul malign al polipilor apar atunci cand sunt 3 sau mai multi polipi. In final, potentialul malign al unui polip adenomatos depinde foarte mult de modul in care se organizeaza celulele ce alcatuiesc polipul atunci cand sunt urmarite la microscop.

Celulele care se organizeaza in structuri tubulare (adenomuri tubulare) sunt mai putin predispusi sa devina cancerosi decat celulele care se organizeaza sub forma de structuri asemanatoare degetelor.

Majoritatea polipilor adenomatosi sunt cunoscuti ca fiind sporadici, ceea ce inseamna ca nu apar in urma unei mutatii genetice recunoscute care sa fie prezente la nastere ( nu sunt familiali). Cu toate acestea, riscul de a avea polipi pe colon cu o dimensiune de mai mare de un centimetru este de doua ori mai mare daca o ruda de gradul intai are polipi pe colon mai mari de un centimetru. Prin urmare, este posibil sa fie vorba de un factor genetic chiar si cand vine vorba de un polip adenomatos sporadic.

Sindromul polipilor adenomatosi genetici

Sunt cateva mutatii genetice din familie in care mutatiile sau dezvoltarea mutatiilor sunt programate in amerialul genetic al unei persoane inainte de a se naste, transmise de la parinti la copii. In cele mai obisnuite din aceste afectiuni, se formeaza cateva sute sau chiar cateva mii de polipi adenomatosi (polipi adenomatosi familiali sau FAP- “familial adenomatous polyposis) ca rezultat al unei mutatii produse la nivelul genei APC.

Este foarte important sa recunosti aceste sindromuri polipozice si anomaliile genetice care le provoaca, pe cat posibil, din moment ce potentialul malign al acestor polipi este mult mai mare decat in cazul persoanelor care nu prezinta aceasta anomalie genetica (aproximativ 80% din acesti pacienti sau chiar mai mult dezvolta cancer de colon).

Chiar daca aceste sindromuri sunt responsabile de doar un mic procent dintre toate cancerele de colon, recunoasterea unui sindrom polipozic ajuta la identificarea pacientilor in care testele de screening pentru detectarea polipilor trebuie sa fie facute mai des, astfel incat polipii si cancerele sa fie descoperite si tratate mai din timp.

Poate sa fie chiar recomandat ca intregul colon sa fie indepartat pentru a preveni aparitia polipilor si a cancerului. In plus, testele genetice pot sa fie facute pentru rudele pacientuluipentru a determina daca rudele prezinta sau nu aceeasi mutatie genetica ca si pacientul si, prin urmare, sunt predispusi sa dezvolte polipi si cancer. Rudele care prezinta aceeasi mutatie genetica pot sa fie testate pentru a se determina prezenta polipilor si a cancerului, incepand in mod preferabil de la o varsta mai frageda decat in caz normal, pentru ca cancerele in aceste sindroame incep sa se dezvolte mai devreme decat cancerele care nu sunt asociate cu un sindrom.

Datorita modului dominant autozomal de transmitere a genelor si a efectelor sale, este indeajuns ca numai unul dintre parinti sa prezinte aceasta gena pentru a o transmite mai departe si copiilor sai si, prin urmare, exista o sansa de 50/50 ca fiecare dintre copiii sai sa aiba aceasta gena.

Exista o forma mai putin obisnuita a afectiunii FAP, in care numarul de polipi este mai mic decat in cazul afectiunii FAP (mai putin de 100). Fiind denumita afectiunea FAP atenuata. Mutatia de la nivelul genei APC in cazul formei atenuate a FAP este diferita decat mutatia genetica care a avut loc in cazul formei clasice a FAP. Spre deosebire de forma clasica a FAP, care este un sindrom autozomal dominant, forma atenuata a FAP este o mutatie recesiva, astfel incat o persoana trebuie sa mosteneasca o gena mutata de la fiecare parinte pentru a dezvolta polipi si cancer de colon si, datorita raritatii acestei mutatii, acest lucru apare rar.

Un alt sindrom de polipi si de cancer este sindromul polipozic MYH. persoanele cu sindromul polipozic MYH dezvolta mai putin de 100 de polipi inca de la o varsta frageda si prezinta un risc mai mare de a dezvolta cancer de colon. Este provocata de o mutatie la nivelul unei gene diferite de FAP, gena MYH; totusi, mutatiile apar in mod sporadic datorita mutatiilor spontane si, prin urmare, un tipar ereditar nu este aparent in cazul parintilor, desi ar putea sa fie observat in randul fratilor sau al surorilor. Pentru ca este vorba de o gena recesiva autozomala care necesita o gena cu mutatii de la fiecare parinte, sindromul polipozic MYH este rar intalnit.

Polipii hiperplastici

Al doilea cel mai obisnuit tip de polip de colon este polipul hiperplastic. Este foarte important sa recunosti acesti polipi si sa ii deosebesti de polipii adenomatosi din moment ce au un potential foarte scazut de a deveni cancerosi, decat daca sunt localizati in colonul proximal sau au un anumit tipar histologic specific la microscop.

Cu toate acestea, sunt anumite sindromuri genetice in care pacientii dezvolta mai multi polipi hiperplastici. Acesti pacienti pot sa prezinte un risc similar de a dezvolta cancer de colon ca si pacientii cu polipi adenomatosi multipli, in special daca polipii sunt mari, serati, localizati pe colonul ascendent si daca exista un istoric de cancer de colon in familie. Polipii hiperplastici pot sa coexiste cu polipii adenomatosi.

Alte tipuri de polipi de colon

Exista anumite tipuri mai putin obisnuite de polipi de colon si potentialul lor de a deveni cancerosi variaza foarte mult.

Pot polipii de pe colon sa devina cancerosi?

Nu, desi majoritatea cancerelor de colon de dezvolta din polipi, unele au alte cauze. Unele cancere apar din peretele colonuluiaceste cancere pot sa fie plate sau pot chiar sa fie depresionate (excavate). Acestea sunt mai dificil de identificat si de tratat si acestea sunt mai predispuse sa se raspandeasca in peretele colonului si in nodulii limfatici din zona decat cancerele care s-au dezvoltat din cancere. Acest lucru in in mod special adevarat in cazul polipilor adenomatosi serati care de obicei sunt plati decat polipoizi ca aspect.

Mai exista, de asemenea, un sindrom genetic denumit cancer de colon nonpolipozic ereditar (HNPCC sau sindromul Lynch), in care cancerele de colon apar cu o incidenta foarte mare (mai mult de 80% dintre pacienti). Nu sunt decat foarte putini polipi de identificat sau chiar deloc in cazul acestor pacienti. Mai mult de atat, cancerele apar inca de la o varsta frageda, deseori inainte de varsta la care este recomandat sa se inceapa testele de screening pentru cancer si sindromul nu este identificat in mod obisnuit pana in momentul in care un membru al familiei dezvolta cancer de la o varsta foarte frageda.

Aceasta boala este suspectata pentru ca si alti membri ai familiei au, de asemenea, cancer de colon si sunt intalnite anumite criterii (criteriul Amserdam sau Bethesda) sau cancerul arata anumite tipare ciudate la microscop, cu pete speciale. Daca aceasta afectiune este suspectata, atunci testele genetice pentru cancer pot sa fie efectuate pentru a fi identificata mutatia ereditara si alti membri ai familiei pot sa fie testati pentru aceeasi afectiune. Daca sunt prezenti, membrii familiei pot sa faca o colonoscopie de screening si colonoscopii de supraveghere. HNPCC ar putea, de asemenea, sa fie asociat si cu cancere care sunt localizate si in alte tesuturi din afara colonului. Din fericire, aceasta afectiune este responsabila de un numar foarte mic dintre cancerele de colon.

Dimensiunea polipilor de colon are legatura cu riscul de cancer?

Polipii de pe colon pot sa varieze in dimensiuni, incepand de la cativa milimetri si pana la cativa centimetri. Cu cat este mai mare polipul, cu atat este mai mare riscul ca acesta sa devina canceros sau sa contina deja celule canceroase.

Cum sunt diagnosticati polipii de pe colon?

Sunt disponibile cateva metode pentru a diagnostica polipii de colon.

• Colonoscopia endoscopica  – implica utilizarea unui colonoscop, un tub cu o lungime de aproximativ 1,5 m ce are o camera si o lumina la capat si un tub gol prin care oit sa fie introduse instrumentele. Colonoscopul este introdus prin anus pana in colon si apoi prin colon pana la capatul proximal al acestuia. La retragerea colonoscopului, captuseala interna a colonului este urmarita pentru a se detecta prezenta polipilor sau a anomaliilor. Se poate lua o biopsie sau pot fi indepartati folosind electro- cauterizarea si apoi examinati la microscop. Colonoscopia poate sa identifice pana la 95% dintre polipi, desi uneori polipii pot sa fie trecuti cu vederea daca sunt de mici dimensiuni, daca sunt ascunsi in faldurile colonului, daca sunt plati sau daca colonoscopia este facuta in graba.
• Colonoscopia virtuala – implica fie utilizarea computerului tomograf, fie a unei tehnici de imagistica prin rezonanta magnetica (MRI). colonul este umplut fie cu un agent lichid de contrast sau cu aer si apoi este efectuata analiza cu computerul tomograf, fie imagistica prin rezonanta magnetica. Reconstructia computerizata a imaginilor obtinute prin aceste tehnici ofera o imagine virtuala care imita imaginea obtinuta prin colonoscopie. Colonoscopia virtuala este foarte eficienta in gasirea polipilor, dar nu la fel de eficienta ca si colonoscopia; poate sa rateze unii polipi care au dimensiuni mai mici de 1 centimetru, desi nevoia de a detecta acesti polipi este discutabila, din moment ce foarte rar acestia sunt maligni. Tehnicile de imagistica prin rezolutie magnetica prezinta un avantaj fata de folosirea computerului tomograf, prin faptul ca nu este nevoie sa expuna pacientul la radiatii. Este, totusi, mai scumpa si este mai putin folosita decat computerul tomograf. Problema principala cu aceste doua tehnici este faptul ca, daca este gasit un polip care ar trebui sa fie indepartat, trebuie efectuata ulterior o colonoscopie pentru a indeparta polipul.
• Clisma cu bariu – este o metoda mai veche pentru detectarea polipilor de pe colon. In timpul unei clisme cu bariu, colonul este umplut cu bariu si sunt facute mai multe radiografii ale colonului, pe masura ce pacientul isi tot schimba pozitia. Clisma cu bariu este o metoda buna de a diagnostica prezenta polipilor in colon si este relativ ieftina; totusi, poate cu usurinta sa rateze polipii de mici dimensiuni si isi expune pacientii la radiatii. Mai mult de atat, abilitatile si experienta necesara de a efectua o clisma cu bariu au scazut in randul medicilor radiologi, pentru ca clismele cu bariu sunt mai putin cerute in acest moment de catre clienti, acum ca sunt disponibile colonoscopia si colonoscopia virtuala. In cele din urma, ca si in cazul colonoscopiei virtuale, daca sunt descoperiti polipi, trebuie sa fie efectuata o colonoscopie pentru a ii indeparta.
• Sigmoidoscopia flexibila –  foloseste o versiune mai scurta a colonoscopului, de aproximativ 90 de cm in lungime, si este capabila sa examineze doar o treime pana la o jumatate din lungimea colonului. Ca si colonoscopia, aceasta metoda poate sa fie utilizata pentru a identifica, a prelua o mostra de biopsie si pentru a indeparta polipii, fara nici o expunere la radiatii. Pentru scopuri de screening, din moment ce sigmoidoscopia nu poate sa examineze intregul colon, este combinata in mod obisnuit cu o alta metoda mai putin folosita, cum ar fi de exemplu testele de sange ocult in scaun, pentru a identifica polipii la care nu poate sa mai ajunga.

Ce se intampla in continuare dupa diagnosticarea cu polipi pe colon?

Cateva grupuri diferite de experti recomanda supravegherea in cazul persoanelor la care s-au descoperit polipi la examinarea lor initiala, care de obicei este colonoscopie endoscopica, dar in mod ocazional sunt folosite si colonoscopia virtuala sau sigmoidoscopia flexibila. Recomandarile variaza de la un grup la altul, dar nu cu mult. Cu totii fac recomandari pe baza unor factori, cum ar fi de exemplu istoricul de familie de polipi si de cancer de colon, numarul de polipi care au fost descoperiti, dimensiunile pe care le au polipii si histologia polipilor.

Prin folosirea acestor factori, intervalul de timp intre procedurile de supraveghere pot sa fie adaptate la riscul de a dezvolta polipi ulteriori si de a deveni maligni- cu cat este mai mare acest risc, cu atat o sa fie aceste perioade de timp mai scurte. Recomandarile care urmeaza sun modificate dupa un set de instructiuni in privinta cancerului colorectal care a fost publicat in anul 2012.

A doua examinare

• Daca nu sunt descoperiti polipi la prima examinare, se recomanda efectuarea a inca unei examinari dupa 10 ani
• Daca singurii polipi care sunt descoperiti sunt polipi hiperplastici, sunt limitati la nivelul rectului si a colonului sigmoid, este recomandat sa se mai efectueze o a doua examinare in 10 ani
• Daca unul sau doua adenomuri tubulare sunt descoperite si au dimensiuni mai mici de 1 centimetru, este recomandata o a doua examinare in 5 ani, desi si o perioada mai lunga de timp este rezonabila
• Daca sunt descoperite intre 3 si 10 adenomuri, este recomandat ca o a doua examinare sa fie efectuata in 3 ani
• Daca sunt descoperite mai mult de 10 adenomuri, este recomandat ca o a doua examinare sa fie efectuata in 3 ani sau chiar mai putin
• Daca sunt descoperite unul sau mai multe adenomuri tubulare ce au dimensiuni mai mari de 1 centimetru, este recomandat ca o a doua examinare sa fie efectuata in 3 ani
• Daca sunt descoperite adenomuri de orice marime si a caror histologie prezinta anomalii, este recomandat ca o a doua examinare sa fie efectuata in 3 ani
• Daca sunt descoperite unul sau mai multe adenomuri care prezinta si oricare dintre acestea prezinta displazie de grad inalt, este recomandat ca o a doua examinare sa fie efectuata in 3 ani
• Daca sunt descoperiti polipi serosi, atunci recomandarile sunt mai putin sigure, pentru ca mult mai putine informatii sunt descoperite despre riscurile viitoare ale polipilor si ale cancerului. Ingrijorarile sunt mai mari si intervalul de timp pana la urmatoarea examinare ar trebui sa fie mai scurt daca polipii sunt proximali ( in colonul ascendent), daca sunt de dimensiuni mari (mai mari de un centimetru) sau daca prezinta displazie

Examinari aditionale

Adenomurile pot sa fie clasificate ca fiind factori de risc scazut (LRA) sau factori de risc crescut (HRA).

LRA este definit ca fiind unul sau doua adenomuri tubulare, cu dimensiuni mai mici de 1 centimetru.

HRA este definit ca fiind trei sau mai multe adenoame, cu un adenmom tubular fiind mai mare de un centimetru sau adenomuri cu o histologie ciudata sau cu displazie de grad inalt.

Recomandarile privind a doua si a treia examinare depind de prezenta LRA si HRA in timpul primei si celei de a doua examinari si pot sa varieze intre 3 si 10 ani.

Care este tratamentul pentru polipii de colon?

Majoritatea polipilor pot sa fie indepartati pe cale endoscopica. Acestia sunt ulterior examinati la microscop. Este foarte important de determinat daca acestia contin sau nu cancer, daca sunt de un tip care sa aiba potential malign si daca prezinta caracteristici care sa ii faca mai predispusi sa fie asociati cu cancerul, fie intr-un polip in acelasi timp sau in cazul polipilor care s-ar putea forma pe viitor.

Rezultatele colonoscopiei si a examinarilor histologice sunt foarte importante, pentru ca acestea determina nevoia unei frecvente crescute de colonoscopii de screening pe viitor ( de exemplu, polipii adenomatosi). Daca cancerul este deja prezent, este foarte important sa se determine cat de mult a patruns cancerul in peretii colonului. Daca cancerul este foarte raspandit, atunci este foarte probabil ca si cancerul sa se fi raspandit pana la unii noduli limfatici aflati la distanta. Daca cancerul este destul de raspandit, ar putea sa fie necesar sa se faca unele rezectii endoscopice aditionale a zonei din colon unde se afla polipul respectiv sau sa fie indepartata prin metode chirurgicale acea sectiune din colon, pentru a fi sigur faptul ca tot cancerul a fost indepartat. Nodulii limfatici apropiati ar putea fi, de asemenea, indepartati si examinati, pentru a se identifica orice raspandire a cancerului dincolo de colon.

Daca este suspectata o anomalie genetica, sunt recomandate testele genetice pe acea portiune din colon si, daca este prezenta vreo astfel de mutatie genetica, rudele ar trebui sa fie testate pentru a se detecta din timp prezenta mutatiei genetice si in cazul lor. Daca este prezenta o anomalie genetica, atunci rudele ar trebui sa efectueze colonoscopii de screening si colonoscopii de urmarire efectuate in mod frecvent.

Este, de asemenea, recomandat ca pacientii cu FAP sau cu alte sindromuri de polipi sa ia in considerare posbilitatea indepartarii colonului, pentru a preveni dezvoltarea cancerului.

Pot polipii de pe colon sa fie preveniti?

Datorita ingrijorarilor privind tranzitia polipilor spre cancer, au fost facute diferite incercari pentru a se determina daca tratamentele cu potential teoretic chiar pot sa previna polipii. Problema cu majoritatea studiilor este faptul ca acestea sunt restrospective si studiile de observatie nu aduc destule dovezi. Perioadele lungi de timp (uneori fiind vorba chiar si de cativ ani) ca polipii sa apara face ca studiile pe termen lung sa fie obligatorii, dar asemenea studii au fost dificil de efectuat =, cu exceptia sindromurilor poliplazice genetice din familie si, datorita diferentelor dintre cauzele lor, nu este inca clar daca ceea se aplica in cazul lor se aplica si in cazul adenomurilor obisnuite aparute in mod sporadic.

Au fost explorate cateva asocieri diferite pentru antioxidanti, printre care se numara si seleniul, beta carotenii si vitaminele A, C si E. Majoritatea studiilor care au fost efectuate nu sustin un rol al acestor agenti in prevenirea aparitiei polipilor sau al dezvoltarii cancerului. O cantitate limitata de sustinere exista pentru utilizarea seleniului pentru a preveni aparitia polipilor, dar utilizarea seleniului in acest scop nu este recomandata in afara studiilor stiintifice.

Suplimentele de dieta ce contin calciu au demonstrat in cadrul unui studiu ca pot sa previna aparitia polipilor. Beneficiile au fost observate in cazul folosirii suplimentelor ce contin 1200 de mg de calciu. Exista anumite ingrijorari privind folosirea calciului, din moment ce nivelele mari din suplimente si din alimentatie sunt asociate cu o crestere a bolilor vasculare. Aportul studiat de calciu a fost mai mare decat aportul recomandat de calciu si anume de 800 de mg in fiecare zi.

Cea mai buna sustinere in privinta unui tratament pentru prevenirea polipilor este cel cu medicamente anti inflamatoare ne steroidiene (AINS), o clasa de medicamente in care sunt incadrate aspirina, ibuprofenul (Motrin, Advil), celecoxibul (Celebrex) si multe altele. Aspirina a dovedit in cateva studii ca poate sa reduca aparitia polipilor cu 30 pana la 50 de procente. Efectul este probabil sa apara cu doze mai mari de asprina (mai mult decat cele 81 pana la 325 de mg recomandate in prevenirea aparitiei bolilor cardio vasculare) si exista anumite ingrijorari in privinta efectelor secundare ale aspirinei de sangerare gastro intestinala la aceste doze.

Celecoxibul un medicament AINS selectiv COX 2 sau inhibitor de COX2, s-a dovedit a fi capabil sa reduca polipii de colon cu 30 pana la 50 de procente, dar exista mai multe ingrijorari in privinta efectelor secundare la nivel cardiovascular care au fost observate la majoritatea medicamentelor din aceasta clasa (desi datele care sustin acest lucru se contrazic uneori). Poate sa fie folosit in cazul pacientilorcu sindroame genetice polipozice care aleg sa nu isi indeparteze colonul. Celecoxibul poate sa fie luat in considerare in cazul pacientilor cu un risc scazut de a dezvolta boli cardio vasculare si care dezvolta polipi adenomatosi in mod frecvent.

Sulindac (Clinoril) s-a dovedit a preveni polipii in cazul pacientilor cu adenoame sporadice, dar si in cazul celor cu sindroame genetice. Ca si in cazul Celecoxib, exista mai multe ingrijorari in privinta efectelor secundare manifestate la nivel cardiovascular, dar si a ulcerelor si a sangerarilor la nivel gastro intestinal.

Laund in considerare informatiile care sunt disponibile, nu este recomandat ca pacientii cu un risc mai mic de formare a unor polipi aditionali sa fie tratati pentru prevenire, datorita ingrijorarilor ca riscurile aduse de tratament, in special sangerarile intestinale si efectele secundare la nivel cardiovascular, sa depaseasca beneficiile aduse de prevenirea formarii polipilor. Esterezonabil sa tratezi pacientii care au un risc mai mare decat mediu de a forma polipi, caz in care beneficiile aduse depasesc riscurile implicate de tratament. Printre acesti pacienti, se numara si cei in cazul carora polipii se formeaza in mod frecvent, in special in cazul celor care au schimbari canceroase in polipi sau in cazul pacientilor care deja au avut cancer de colon.

Cum sunt folosite testele genetice in cazul pacientilor cu polipi pe colon?

Genetica si testele genetice au devenit un aspect foarte important in evaluarea atat a polipilor de pe colon, cat si a cancerului colorectal.

Fiecare pacient care are polipi pe colon ar trebui sa isi faca un istoric medical al familiei. Daca este necesar, indivizii sau familiile pot sa fie trimise la un medic care este specializat in genetica acestor boli si care pot sa te ajute cu decizia privind testarile genetice si testele de screening. Acest lucru este deosebit de important in cazul pacientilor cu mai multi polipi, a membrilor de familie care au polipi pe colon sau cancer de colon sau in cazul unui membru al familiei cu o aparitie timpurie a cancerului de colon (inainte de a implini varsta de 50 de ani).

Un istoric medical al familiei privind polipii de colon si cancerul de colon este un indiciu foarte important pentru posibila prezenta a unui sindrom genetic in familie. Daca un sindrom este principalul suspect, indivizii pot sa fie testati pentru mutatiile cunoscute si pot sa inceapa efectuarea unor colonoscopii de supraveghere de la o varsta mai mica; totusi, inca exista unele sindroame ale caror mutatii nu sunt inca cunoscute si prin urmare nu pot sa fie testate. Cu toate acestea, chiar si in cazul acestor familii exista un beneficiu si anume ca membrii familiei sunt constienti de posibilitatea unui sindrom care nu poate sa fie identificat si ar putea sa inceapa din timp sa faca colonoscopii de supraveghere. Pacientii care sufera de FAP au deseori si alti polipi cu potential malign in tractul gastro intestinal si pot sa dezvolte polipi si/ sau cancere si in alte tesuturi gastro intestinale si din afara acestei zone.

Genetica poate sa fie folosite si in alte moduri. In cazul familiilor cu FAP sau cu HNPCC, daca anomalia genetica este identificata la membrul initial al familiei cu polipi sau cu cancer de colon, pot sa fie identificati si alti membri cu aceeasi anomalie genetica si acestia pot sa inceapa din timp testele de screening pentru cancer.