Obstrucția intestinală reprezinta încălcarea trecerii conținutului prin intestine, cauzată de obturarea lumenului, compresie, spasm, tulburări hemodinamice sau inervație. Din punct de vedere clinic, obstrucția intestinală se manifestă prin dureri sub formă de crampe la nivelul abdomenului, greață, vărsături, retenție de scaun și scurgere de gaze.
În diagnosticul obstrucției intestinale se iau în considerare datele examenului fizic (palpare, percuție, auscultarea abdomenului), examenul rectal digital, radiografia abdominală, radiografia contrastului, colonoscopia, laparoscopia. Cu unele tipuri de obstrucție intestinală, sunt posibile tactici conservatoare, în alte cazuri, se efectuează o intervenție chirurgicală, al cărei scop este de a restabili trecerea conținutului prin intestin sau orientarea externă si rezecția regiunii intestinului neviabil.
Obstrucția intestinală (ileus) nu este o formă nosologică independentă. In gastroenterologie și coloproctologie, această afecțiune se dezvoltă într-o varietate de boli. Obstrucția intestinală reprezintă aproximativ 3,8% din toate afectiunile de urgență în chirurgia abdominală. Cu obstrucție intestinală, mișcarea conținutului sau a masei alimentare semi-digerate prin tractul digestiv este perturbată.
Obstrucția intestinală este un sindrom politeologic, care poate fi cauzat de o varietate de cauze și are diverse forme. Timpul și corectitudinea diagnosticului de obstrucție intestinală sunt factori decisivi în rezultatul acestei afecțiuni severe.
Clasificarea obstrucției intestinale
Există mai multe variante de clasificare a obstrucției intestinale, luând în considerare diferitele mecanisme patogenetice, anatomice și clinice. În funcție de toți acești factori, se folosește o abordare diferențiată a tratamentului obstrucției intestinale.
Din motive morfo-funcționale, se disting următoarele:
- obstrucție intestinală dinamică, care, la rândul său, poate fi spastică și paralitică
- obstrucție intestinală mecanică, incluzând formele:
- strangulare (inversiune, încălcare, nodulare)
- obturativă (intra-intestinală, extraintestinală)
- mixta (obstrucție adezivă, intussuscepție)
- obstrucție intestinală vasculară datorată infarctului intestinal.
Prin nivelul localizării obstacolelor pentru trecerea maselor alimentare, obstrucției intestinale înalte și joase (60-70%), i se distinge obstrucția colonului (30-40%). Prin gradul de perturbare a permeabilității tractului digestiv, obstrucția intestinală poate fi completă sau partial, pe cursul clinic, poate fi acută, subacută și cronică. Până în momentul formării încălcărilor permeabilității intestinale, se diferențiază obstrucția intestinală congenitală asociată cu malformațiile embrionare ale intestinului, precum și obstrucția dobândită (secundară), datorata altor cauze.
În dezvoltarea obstrucției intestinale acute, sunt izolate mai multe faze (etape). În așa-numita fază „ileus cry”, care durează de la 2 la 12-14 ore, durerea și simptomele locale abdominale predomină. Stadiul de intoxicare care schimba prima fază, durează de la 12 la 36 de ore și se caracterizează prin „bunăstarea imaginară”, care reprezinta o scădere a intensității durerilor de crampe, o scădere a peristaltismului intestinal.
Simultan, există o lipsă de gaze, retenție de scaun, balonare și asimetrie a abdomenului. În ultima etapă terminală a obstrucției intestinale, care apare la 36 de ore de la debutul bolii, se dezvoltă încălcări grave ale hemodinamicii și peritonitei.
Cauze ale obstrucției intestinale
Dezvoltarea diferitelor forme de obstrucție intestinală se datorează cauzelor sale. Astfel, obstrucția spastică se dezvoltă ca urmare a spasmului reflex al intestinului, care poate fi cauzat de iritații mecanice și dureroase în invazia helmintică, corpuri străine intestinale, vânătăi, pancreatită acută, nefrolitiază și colică renală, colică biliară, pneumonie bazală, pleurezie, hemo și pneumotorax, fracturi la nivelul coastelor, infarct miocardic acut și alte afecțiuni patologice.
În plus, dezvoltarea unei obstrucții dinamice spastice din interiorul spasticului poate fi asociată cu leziuni organice și funcționale ale sistemului nervos (leziuni cerebrale, traumatisme, leziuni ale măduvei spinării, accident vascular cerebral ischemic etc.), boala Hirschsprung.
Obstrucția intestinală paralitică este cauzată de pareza și paralizia intestinului, care se pot dezvolta ca urmare a peritonitei, intervenții chirurgicale asupra cavității abdominale, hemoperitonium, otrăvire cu morfină, săruri de metale grele, intoxicații alimentare etc.
Cu diferite tipuri de obstrucție intestinală mecanică există obstacole mecanice pentru progresul masei alimentare. Obstrucția intestinală obtuară poate fi cauzată de pietre calcaroase, calculi biliari, viermi, cancer intraluminal al intestinului, organisme străine.
Strangularea obstrucției intestinale este caracterizată nu numai prin compresia lumenului intestinului, ci și prin comprimarea vaselor mezenterice, care poate fi observată atunci când hernia este încălcată, curbură a intestinelor, intususcepție și nodulare (suprapunerea și răsucirea intestinale).
Dezvoltarea acestor tulburări se poate datora prezenței unei mezenterii lungi a intestinului, corzilor cicatriciale, aderențelor, fuziunii dintre buclele intestinului; o scădere accentuată a greutății corporale, foamete prelungită, urmată de supraalimentare; creșterea bruscă a presiunii intra-abdominale.
Cauza obstrucției intestinale vasculare este ocluzia acută a vaselor mezenterice datorată trombozei și embolismului arterelor și venelor mezenterice. În baza dezvoltării obstrucției intestinale congenitale, de regulă, există anomalii ale dezvoltării tubului intestinal (dublare, atrezie, diverticul mekkel, etc.).
Simptome ale obstrucției intestinale
Indiferent de tipul și nivelul obstrucției intestinale, apare sindromul durerii severe, vărsăturile, retenția scaunului și absența gazelor.
Durerile abdominale sunt înghesuite, intolerabile. În timpul unei lupte, care coincide cu un val peristaltic, fața pacientului este distorsionată de durere, sufera, ia diferite poziții forțate. La înălțimea unui atac de durere, există simptome de șoc: piele palidă, transpirație rece, hipotensiune arterială, tahicardie. După o presupusă reprimare, în a doua zi după debutul dezvoltării obstrucției intestinale, apare inevitabil peritonita.
Vărsătura este o altă caracteristică a obstrucției intestinale. În special vărsăturile abundente și repetate, care nu aduc ușurare, se dezvoltă cu obstrucție intestinală mică. Inițial, voma conține resturile de hrană, apoi bilă, în ultima perioadă apare conținutul intestinal cu miros putrefactiv. Cu obstrucție intestinală scăzută, vărsăturile, de regulă, se repetă de 1-2 ori.
Un simptom tipic al obstrucției intestinale scăzute este retenția scaunului și a gazului. Rezultatul rectal evidențiază absența fecalelor din rect, distensia fiolei, dispariția sfincterului. Golirea tractului intestinal inferior are loc independent sau după o clismă.
Diagnosticarea obstrucției intestinale
Atunci când apare percuția abdomenului la pacienții cu obstrucție intestinală, se determină timpanitul cu o tentă metalică (simptom Kivul) și estomparea sunetului de percuție.
O valoare importantă de diagnosticare este efectuarea examenului rectal și vaginal, cu ajutorul căruia este posibilă detectarea obturației rectale, a tumorilor pelvine mici. Obiectivitatea prezenței obstrucției intestinale este confirmată de studiile instrumentale.
Studiul de radiocontrast al tractului gastro-intestinal se utilizează în cazuri dificile de diagnosticare. În funcție de nivelul obstrucției intestinale, se poate utiliza radiografia trecerii bariului prin intestin sau irigoscopie. Colonoscopia vă permite să examinați secțiunile distale ale intestinului gros, să identificați cauza obturației intestinale și, în unele cazuri, să rezolvați fenomenele de obstrucție intestinală acută.
Conducerea ecografiei cavității abdominale cu obstrucție intestinală este dificilă datorită pneumatizării pronunțate a intestinului, cu toate acestea, studiul, în unele cazuri, ajută la detectarea tumorilor sau infiltrațiilor inflamatorii. În timpul diagnosticului, obstrucția intestinală acută trebuie diferențiată de apendicita acută, ulcerul perforat al stomacului și ulcerul duodenal, pancreatita acută și colecistită, colica renală, sarcina ectopică.
Tratamentul obstrucției intestinale
Dacă există o suspiciune de obstrucție intestinală, se face o spitalizare de urgență a pacientului. Înainte de examenul medicului, este strict interzisă introducerea de clisme, injectarea analgezicelor, luarea de laxative, efectuarea lavajului gastric.
În absența peritonitei, decompresia tractului gastro-intestinal se efectuează prin aspirația conținutului gastrointestinal printr-un tub subțire nazogastric și prin fixarea unei clisme. Cu dureri de crampe și peristaltism pronunțat, se administrează antispasmodice, cu pareză a medicamentelor de motilitate intestinală stimulatoare intestinale (neostigmină). Pentru a corecta echilibrul hidro-electrolitic, se administrează soluții saline intravenoase.
Dacă, ca urmare a măsurilor luate, obstrucția intestinală nu este permisă, ar trebui să ne gândim la un ileus mecanic, care necesită o intervenție chirurgicală urgentă. Operația in cazul obstrucției intestinale vizează eliminarea obstrucției mecanice, rezecția zonei intestinale neviabile, prevenirea încălcării repetate a permeabilității.
Dacă intestinul subțire este obstrucționat, poate fi efectuată rezecția cu aplicarea enteroenteroanastomozei; de intravaginație, dezlipirea buclelor intestinale, disecția aderențelor etc. În cazul obstrucției intestinale cauzate de o tumoare de colon, se efectuează hemicolonectomie și aplicarea unei colostomii temporare. Cu tumori inoperabile ale intestinului gros, o anastomoză bypass este suprapusă. Transverstomia se efectuează atunci când se dezvoltă peritonita.
În perioada postoperatorie se efectuează detoxifierea, terapia antibacteriană, corectarea echilibrului proteic și electrolitic, stimularea motilității intestinale.
Prognoza și prevenirea obstrucției intestinale
Prognosticul pentru obstrucția intestinală depinde de începutul și de completarea tratamentului. Rezultatul nefavorabil apare cu obstrucția intestinală recunoscută târziu, la pacienții slăbiți și vârstnici, cu tumori inoperabile. Cu un proces pronunțat de adeziune în cavitatea abdominală, sunt posibile recurențe de obstrucție intestinală.
Prevenirea dezvoltării obstrucției intestinale include screening-ul în timp util și eliminarea tumorilor intestinale, prevenirea aderențelor, eliminarea invaziei helmintice, alimentația adecvată, evitarea rănilor etc. În cazul în care există suspiciune de obstrucție intestinală, trebuie să căutați imediat asistență medicală.
Ocluzia intestinală – simptome, cauze, operație, opțiuni de tratament
Ocluzia intestinală, cunoscută și sub numele de „obstrucție intestinală”, este o afecțiune periculoasă, care provoacă blocarea intestinelor. Ocluzia poate fi doar parțială, sau completă. Poate fi prezentă doar într-o locație sau în mai multe, afectând intestinul subțire sau intestinul gros (colonul).
Blocajul intestinal împiedică trecerea alimentelor și a băuturilor în corp. Este un eveniment sever și necesită intervenție de urgență. În cazuri grave, intervenția poate fi de natură chirurgicală.
Cauzele ocluziei intestinale sunt diferite:
- prezența unor țesuturi cicatriciale în abdomen
- răsucirea intestinelor
- înghițirea unor obiecte mari
În unele situații, intestinele se comportă ca și cum ar fi obturate, însă în realitate, pacientul nu prezintă obstrucție intestinală. Această afecțiune se numește pseudo-obstrucție. Factorii declanșatori sunt infecțiile sau tulburări ale sistemului nervos.
Blocajul intestinal cauzat de o răsucire a intestinelor constituie o situație de urgență, deoarece el poate tăia alimentarea cu sânge și induce moartea unei părți a intestinului. O altă complicație a acestui tip de blocaj intestinal este deshidratarea, care poate duce la insuficiența organului, la șoc sau deces.
Ocluzia intestinală parțială se poate remedia fără operație. Blocajul intestinal complet necesită însă o intervenție chirurgicală asupra intestinelor.
Obstrucțiile mecanice ale intestinului
Acestea apar atunci când există un lucru fizic (un obiect) care blochează intestinul subțire, precum:
- aderențe (ex. un țesut fibros care se dezvoltă după o operație abdominală)
- volvulus intestinal (răsucirea intestinului în jurul său sau de-a lungul mezenterului)
- intususcepția (telescopare sau împingerea unui segment de intestin în secțiunea următoare)
- malformații ale intestinului (pot să apară la nou-născuți)
- tumori dezvoltate în intestinul subțire
- pietre la bilă (în cazuri rare pot cauza obstrucții)
- obiecte înghițite accidental (în special de către copii)
- hernie (o porțiune a intestinului care iese în afara corpului sau se extinde în altă zonă a corpului)
- boli inflamatorii intestinale (ex. Boala Crohn)
Complicații ale obstrucțiilor intestinale mecanice
Deși mai rar, obstrucțiilor intestinale mecanice pot bloca de asemenea colonul sau intestinul gros, din varii cauze:
- scaun cu impact puternic
- cancer de colon
- meconiu la nou-născuți
- volvulus sau intususcepție intestinală
- diverticulita (o îngustare a colonului, cauzată de cicatrici sau inflamații)
Obstrucția intestinală nonmecanică
Obstrucțiile intestinului care nu au o cauză mecanică apar atunci când mușchii sau nervii din intestinul subțire sau gros funcționează optim. Intestinele funcționează în cadrul unui sistem de mișcări coordonate. Orice întrerupere a contracțiilor coordonate poate cauza o ocluzie intestinală funcțională.
Ileusul paralitic este o ocluzie intestinală survenită în urma unei paralizii pasagere a intestinului subțire. Cauzele sunt diverse:
- operație abdominală sau pelviană
- infecții (gastroenterită, apendicită)
- unele medicamente (ex. Opioide sau medicamente pentru durere, antidepresivr, antimuscarinice)
- niveluri scăzute de potasiu
- tulburări ale echilibrului mineralor și electroliților
Pseudo-obstrucția intestinală poate fi provocată de:
- boala Parkinson sau altă tulburare a nervilor sau mușchilor
- boala Hirschsprung sau megacolonul congenital (înseamnă lipsa de nervi într-o secțiune a intestinelor la nou-născuți)
- tulburări neuromusculare
- tulburări care cauzează neuropatie (precum diabetul zaharat)
Ocluzia intestinală – simptome
Este foarte important să știm care sunt simptomele unei ocluzii intestinale pentru a o putea recunoaște și merge de urgență la medic. Din nefericire, ele nu sunt specifice acestei boli, ci pot fi ușor confundate cu simptomele altor afecțiuni. Sunt necesare mai multe teste care să confirme prezența unei ocluzii intestinale.
Simptomele de ocluzie intestinală pot fi:
- dureri abdominale severe
- crampe care vin în valuri
- balonare
- greață și vărsături
- diaree
- constipație sau incapacitatea de eliminare a scaunului
- incapacitatea de a elimina gazele intestinale
- distensie sau umflarea abdomenului
- zgomote puternice la nivelul abdomenului
- respirație urât mirositoare
În primă fază, medicul realizează o examinare fizică: împinge sau palpează abdomenul și ascultă cu stetoscopul sunetele care vin din abdomen. Umflăturile (noduli) tari și anumite zgomote, mai ales la copii, pot ajuta la diagnosticarea unei obstrucții intestinale.
Alte teste pentru depistarea ocluziei intestinale:
- radiografia (raze X)
- tomografia computernizată
- tomograf cu substanță de contrast (sau enterografie computerizată)
- clisme cu bariu
Ce tratament există pentru ocluzia intestinală
Tratamentul pe care îl va prescrie medicul depinde de locul în care s-a petrecut ocluzia și de asemenea de cât de gravă este ea. De pildă, în occluziile intestinale parțiale, sau un ileus, se poate recomanda doar un reapos intestinal și administrare intravenoasă de lichide (prin perfuzie).
Repaos intestinal înseamnă o pauză de la mâncare. Pacientul nu va trebui să mănânce nimic. Va primi doar lichide. Tratarea deshidratării este foarte importantă, iar perfuziile cu lichide vor ajuta la corectarea dezechilibrului de electroliți.
Pentru eliminarea lichidului se va introduce un cateter în vezica biliară. De asemenea, pentru eliberarea presiunii, a umflăturii și a vomei, pacientului i se va insera un tub prin nas și prin gât pentru a ajunge în intestine.
În cazul în care problema este cauzată de administrarea narcoticelor pentru ameliorarea durerii, repercusiunile lor asupra intestinelor se poate atenua cu ajutorul unor medicamente prescrise de doctor.
Dacă nici una din aceste intervenții sau opțiuni de tratament nu sunt eficiente, este posibil ca pacientul să trebuiască operat.
Complicații asociate cu ocluzia intestinală
Pe lângă riscul de deshidratare și perturbarea echilibrului dintre electroliții din corp, este posibil să aibă loc și o perforare, mai precis o găurire a intestinelor. În această situație, pacientul este susceptibil la infecții.
O altă complicație severă a ocluziei intestinale este insuficiența renală.
Când obstrucția intestinală împiedică aprovizionarea unei părți a intestinului cu sânge, țesutul respectiv poate muri, sau se pot dezvolta infecții, sepsis, disfuncția mai multor organe, sau poate surveni chiar decesul.
La pacienții cu ocluzie intestinală cronică, provocată de îngustarea intestinului, și care nu pot fi operați în mod convențional, se poate amplasa un stent metalic, menit să extindă interiorul intestinului. Doctorul va folosi pentru această intervenție un endoscop. Nu este o procedură care presupune incizii în abdomen.
Sfaturi finale
Dacă ați ajuns până aici, trebuie să rețineți că ocluzia intestinală este o problemă ce poate pune viața în pericol. Blocajul poate să fie complet sau doar parțial. El poate afecta intestinul subțire sau intestinul gros.
În cazurile grave, ocluzia intestinală împiedică pătrunderea alimentelor ingerate în corp.
Dacă blocajul intestinal parțial se poate soluționa de la sine, prin repaos alimentar și administrarea de săruri intravenoase, blocajul intestinal complet este un caz de urgență și de cele mai multe ori se rezolvă prin operație.
Dacă suspectați că aveți un blocaj intestinal, sunați de urgență la ambulanță sau mergeți cât mai repede la medic pentru a preveni eventuale complicații grave.
