Nunta reprezintă trecerea către o nouă etapă a vieții. Atunci când doi oameni se căsătoresc, încep împreună o nouă viață. Pentru a se putea bucura toată viața de căsnicia lor, tinerii trebuie să respecte mai multe tradiții și obiceiuri.
Tradiții înainte de nuntă
- Pețitul
Acesta este unul dintre cele mai vechi obiceiuri, care încă se practică în anumite zone ale țării. Bărbatul care vrea să se însoare, trebuie să meargă împreună cu tatăl său și câțiva prieteni acasă la viitorii socri pentru a cere mâna fetei. Acesta trebuie să primească acordul părinților pentru a se putea căsători cu fata lor.
Astăzi, pețitul este doar un prilej de sărbătoare, iar cei doi îndrăgostiți nu mai așteaptă acest moment pentru a stabili data nunții.
- Alegerea nașilor
Nașii sunt părinții spirituali ai cuplului, cei care îi călăuzesc pe tineri pe drumul frumos pe care îl vor parcurge împreună. Mirii au datoria de a-i respecta și a-i iubi pe nași, așa cum își iubesc proprii părinți. Potrivit tradiției, nașii de cununie erau fie nașii de botez ai băiatului, fie ai fetei.
Astăzi însă, tinerii își aleg nașii din cercul de prieteni. Singura regulă pe care trebuie să o respecte aceștia este să fie cununați religioși.
Îndatoririle nașilor:
- Plătesc taxa de cununie și cumpără lumânările și buchetele pentru mireasă și nașă. De asemenea, nașa trebuie să plătească și voalul miresei.
- Oferă cel mai mare dar de nuntă.
- Participă la organizarea nunții și îi ajută pe fini să se pregătească pentru ceremonie și pentru petrecere. Nașa trebuie să fie lângă mireasă atunci când își alege rochia și, de asemenea, trebuie să participe la gătitul miresei.
- La ceremonia religioasă, nașii țin lumânările aprinse și pun verighetele pe degetele mirilor.
- La petrecere, nașii stau la masa de prezidiu alături de miri și părinți. În plus, nașul trebuie să rostească o rugăciunea sau să spună câteva cuvinte frumoase despre cei doi tineri care au ales să-și unească destinele.
După ce s-au gândit la persoanele pe care le vor alege să le fie nași, viitorii miri trebuie să meargă la aceștia cu ploconul. Dacă primesc ploconul înseamnă că acceptă să-i cunune. În schimb dacă ploconul este refuzat, tinerii trebuie să se gândească la o altă pereche de nași.
Domnișoarele de onoare
Pe vremuri, cavalerii și domnișoarele de onoare jucau rolul martorilor la semnarea actelor de căsătorie. Conform tradiției, mirii trebuiau să aibă cel puțin 10 cavaleri și domnișoare de onoare. Aceștia erau aleși din cercul de prieteni, nu din familie.
Cavalerii de onoare trebuie să deschidă alaiul de nuntă care se îndreaptă spre casa mirelui, acolo unde acesta este bărbierit și îmbrăcat în costum. Tot ei merg împreună cu mirele la casa nașilor, unde servesc șampanie. Cavalerii trebuie să fie alături de mire pe tot parcursul căsătoriei pentru a-i putea veni oricând în ajutor.
Domnișoarele de onoare au rolul de a o ajuta pe mireasă să îmbrace rochia. Tot ele trebuie să prindă cocardele în pieptul invitaților și să îi așeze pe aceștia la mese. De asemenea, domnișoarele de onoare trebuie să întrețină atmosfera și să invite oamenii la dans.
Tradiții în timpul nunții
- Bărbieritul mirelui
Cavalerii de onoare sunt cei care îl bărbieresc pe mire și îl ajută să se pregătească pentru marele eveniment. În momentul în care băiatul este bărbierit, devine bărbat.
După ce mirele a fost bărbierit, alaiul merge acasă la nași, după care se îndreaptă spre casa mirese. Aici nașa participă la gătitul miresei.
- Gătitul miresei
La gătitul miresei participă nașa, mama, surorile fetei și domnișoarele de onoare. Conform tradiției, gătitul miresei se organizează în casa în care a copilărit viitoarea mireasa. Toate femeile prezente trebuie să o ajute pe mireasă să se îmbrace, să-și pună pantofii stiletto de mireasă și să-și pună accesoriile.
După ce gătitul miresei s-a încheiat, poate veni și mirele. Acesta trebuie să-i ofere viitoarei sale soții buchetul de flori și să prindă cocardele în pieptul nașilor.
Toți nuntații trebuie apoi să danseze hora miresei, în timp ce nașa rupe turta miresei și o împarte persoanelor prezente. Mirii împreună cu nașii și ceilalți invitați se îndreaptă apoi spre biserică.
- Cununia religioasă
Mireasa trebuie să intre în biserică la brațul nașului, în timp ce mirele este însoțit de nașă. În timpul ceremoniei religioase, nașii stau în dreapta și în stânga tinerilor căsătoriți și le țin lumânările aprinse.
Preotul le pune mirilor verighetele pe inelarele de la mâna dreaptă (și inelul de logodna – la slujba de logodna), apoi după ce are loc slujba cununiei, verighetele sunt mutate pe inelarele mâinii stângi. Pe aceste degete, verighetele trebuie să rămână toată viața.
- Valsul mirilor
Petrecerea este deschisă cu valsul mirilor. După ce aceștia termină valsul, restul invitaților vin pe ringul de dans.
- Furatul miresei
Nuntașii trebuie să fure mireasa într-un moment în care mirele nu este atent. Unul dintre ei se întoarce apoi cu pantoful femeii și-i cere soțului fie să facă o declarație de dragoste, fie să ofere anumite produse sau sume de bani pentru a-i înapoia soția.
- Tăierea tortului
Tortul trebuie tăiat de ambii soți, acesta fiind primul lucru pe care îl fac împreună.
- Aruncarea buchetului
Mireasa le cheamă pe fetele necăsătorite pe ringul de dans și aruncă buchetul. Fata care îl prinde se va căsători în viitorul apropiat.
- Dezgătitul miresei
Nașa îl scoate voalul miresei și îi pune pe cap o basma, în timp ce lăutarii cântă „Ia-ți mireasă ziua bună”. Mireasa trebuie apoi să pună voalul în părul fetei care a prins buchetul.
Tradiții după nuntă
Mirele trebuie să treacă pragul casei cu mireasa în brațe. Acest gest semnifică faptul că cei doi tineri s-au unit pentru totdeauna.
Ciorba de potroace se servește a doua zi după petrecere. Soția gătește ciorba pentru a le arăta tuturor că este o adevărată gospodină.
Luna de miere a fost inventată pentru a-i ajuta pe tineri să se cunoască mai bine. Pe vremuri căsătoriile erau aranjate, iar cei soți trebuiau să petreacă mai mult timp împreună pentru a se cunoaște.
Slujba de binecuvântare se oficiază la o săptămână de la cununia religioasă. Mirii merg împreună cu nașii la biserică, unde primesc binecuvântarea preotului. Acest ritual este denumit în tradiția populară „scosul la biserică”.
Dacă urmează să te căsătorești și vrei să faci o nuntă autentică românească, respectă aceste tradiții și obiceiuri.