O muscatura de paianjen este in cele mai multe cazuri lipsita de importanta, precum si muscaturile de purice sau tantari. Puține specii de păianjeni mușcă oamenii și veninul lor este rar periculos. Astfel, aproximativ 98% din mușcăturile cauzate de aceste specii sunt inofensive. Păianjenii considerați periculoși au venin potențial toxic pentru oameni.
Acest venin are rolul de a paraliza și ucide prada mică (efecte neoretorice), dar, de asemenea, de a pre-digera (liza celulelor de enzime digestive) organele interne ale prăzii, de aceea apare fenomenul necrotic în urma unor mușcăturii.
Nu există dovezi științifice care susțin ipoteza că un păianjen poate transmite boli infecțioase, dar este totuși sigur că păianjenii joacă un rol critic ecologic prin consumul de insecte. 
Toți păianjenii sunt, în esență carnivori, prădători activi de animale vii (artropode, insecte, crustacee mici) a căror dimensiune este aproape de a lor. Tehnicile de capturare sunt foarte variate, combinând mușcătura veninoasă cu folosirea mătăsii pentru a paraliza și ucide prada înainte de a o mânca.
De regula, ciupitura de paianjen are acelasi rol si este extrem de periculoasa pentru alte insecte, insa din fericire nu este la fel de periculoasa pentru oameni. De fapt, o ciupitura de paianjen poate trece deseori neobservata, deoarece nu prezinta niciun simptom, decat o mica umflatura.
Numai o mică minoritate de specii de păianjen au chelicere suficient de puternice pentru a pătrunde în pielea umană. Specii cu adevărat periculoase pentru oameni nu depășesc o duzină din cele 40 000 de specii cunoscute.
Aceste specii periculoase sunt răspândite între 3 și 4 genuri: Latrodectus, Loxosceles, Atrax și Trechona. Accidentele legate de alte specii sunt mult mai rare, fie pentru că sunt mai puțin veninoase pentru oameni, fie pentru că omul are puține șanse să le deranjeze datorită habitatului lor. Cel mai adesea, mușcătura poate fi dureroasă, dar nu periculoasă.
Veninul păianjenilor este produs și acumulat în glandele plasate în întregime sau parțial în chelicer. Aceste glande au o musculatură curată care elimină veninul. Păianjenul poate „regla” cantitatea de venin necesară pentru a injecta prada.
Aceste veninuri sunt cel mai adesea nu foarte active pe oameni. Ele sunt dificil de extras deoarece cantitățile obținute pe individ sunt foarte mici. Ele sunt mai bine cunoscute datorită dezvoltării microchimiei (chimie analitică microscopică).
Cercetarea s-a concentrat asupra veninurilor speciilor care sunt periculoase pentru oameni. Funcția veninoasă a păianjenului este considerată ca un adaos al tractului digestiv, ca o predigestie exterioară, de aici prezența neurotoxinelor și a enzimelor.
Simptomele muscaturilor
În general, simptomele mușcăturilor consta în:
- eritemul si tumefierea zonei afectate;
- dureri locale şi dureri abdominale;
- alterarea stării generale şi instalarea somnolentei;
- ușoară dispnee.
Copiii, bătrânii şi persoanele bolnave pot resimți mai acut simptomele.
Tratament muscatura paianjen
Tratamentul se administrează în funcție de specia păianjenului. Acesta cere determinarea exactă a speciei, pentru un tratament cât mai eficient. Din acest motiv, este preferabil să se captureze păianjenul viu.
Păianjenul mort este greu de identificat. Însă, instituțiile medicale nu dispun de specialiști din domeniu și aplicarea acestor recomandări este imposibilă. Și-n plus, rareori păianjenul poate fi prins. Totuși, în regiunile unde mușcăturile de păianjeni sunt dese și situația economică este favorabilă, spitalele dispun de specialiști.
Tratamentul pentru înțepături minore, este ca pentru orice rană. Rana ar trebui lăsată să sângereze pentru a evita pătrunderea unor substanțe nocive (majoritatea rănilor nu vor sângera, deoarece acestea sunt foarte de mici în diametru) și sunt tratate cu diferite antiseptice.
În caz că apar semne de infecție se recomandă consultarea medicului. În cazul mușcăturilor de păianjeni otrăvitori este necesar de a solicita cât mai urgent medicul. Tratamentul poate să includă administrarea de dapsonă, antihistaminic, antibiotice, dextran, glucocorticoizi, heparină, nitroglicerină, intervenție chirurgicală dar cel mai des se folosește antidotul.
Păianjenii sunt destul de activi în România. În ceea ce privește reacțiile provocate de mușcătura de păianjen, acestea pot fi toxice, locale sau generalizate.
În cazul în care, în urma mușcăturii de păianjen, de obicei unică, apar reacții locale precum roșeața la locul înțepăturii, ce dispare în câteva ore, lăsând un mic nodul roșu, primele masuri terapeutice necesare sunt: igiena locala cu apa şi săpun şi aplicarea unui cub de gheata.
Daca mușcătura se află la mână sau la picior, acestea vor fi imobilizate şi menținute în repaus. În cazul reacțiilor simple, nu este nevoie de antibiotice, decât atunci cand plaga se infectează. Poate fi administrat un antialergic (Claritin, Ketotifen, Tavegyl), iar pacientul trebuie supravegheat medical timp de 24 de ore.
În schimb, după mușcătura de păianjen în urma căreia cantitatea de venin injectata este mare, apar reacții generalizate toxice cu simptome precum: dureri puternice de cap, amețeli, tulburări vizuale, febra, iar în cazul păianjenilor foarte veninoși, chiar spasme musculare severe, greață şi vărsături.
Astfel, pacientul trebuie tratat într-o clinica specializată în tratamentul reacțiilor toxice severe.
Măsurile generale cuprind: hidratarea corecta, administrarea regulata a analgezicelor, a gluconatului de calciu (pentru calmarea crampelor musculare), precum şi administrarea unor medicamente specifice (corticosteroizi sistemici şi benzodiazepine). Șocurile anafilactice generate de mușcătura păianjenilor foarte veninoși se tratează numai în unitățile spitalicești.
Cum arata muscatura de paianjen?
Uneori, paianjenii lasa in urma doua gauri distincte, una langa cealalta – insa daca nu vezi paianjenul cand te inteapa, este greu sa iti dai seama daca este o muscatura de paianjen sau de alt tip de insecta, cum ar fi un gandac.
De fapt, majorittea a ceea ce se considera a fi muscaturi de panaijen, sunt de fapt provocate de alte insecte, precum purici, capuse sau tantari. Simptomele intre muscaturile de alte insecte si o intepatura de paianjen sunt extrem de similare: durere, mancarime, umflare si roseata, asadar e usor sa le confunzi.
Cu toate ca o intepatura de la un paianjen veninos este rara, orice intepatura, atat de la insecte cat si de la alte insecte, se pot infecta si pot deveni foarte urate. Exista 3 tipuri de complicatii care pot aparea de la muscaturi: inflamatia, basici sau chiar umflaturi.
Cand o muscatura devine inflamata, o eczema se extinde in jurul acesteia iar pielea devine dureroasa la atingere.
O alta reactie comuna la o muscatura de paianjen este basicile. Acestea au in interior un lichid iar daca sunt de dimensiuni mici si nu au alte simptome, nu necesita in general ingrijiri speciale. Dar daca o basica se sparge, se poate infecta, asadar nu este indicat sa le spargi!
Daca crezi ca intepatura de paianjen s-a inflamat, este indicat sa mergi la un medic, la un consult.
Umflarea este de assemenea un simptom foarte comun care poate aparea in urma unei muscaturi de paianjen. Aceasta poate aparea atat la paianjenii veninosi cat si cei obisnuiti. Cu toate ca umflatura poate deveni destul de pronuntata, deobicei nu este o problema, atat timp cat trece in cateva zile. Dar daca nu trece dupa cateva zile sau daca devine dni ce in ce mai urata sau este insotita de alte simptome, este indicat sa mergi la medic.
