Ipohondria este starea psihopatologică a unei persoane, care se manifestă într-o preocupare constantă, continuă și îngrijorătoare pentru sănătatea cuiva. O persoană se teme de a se îmbolnăvi de o boală, își percepe sentimentele ca fiind neplăcute sau îi amenință viața. Adesea, ipohondricii se diagnostichează ei înșiși și cred că suferă de o anumită patologie incurabilă. Cu alte cuvinte, o persoană cu ipohondrie se transformă într-un fel de mașină care surprinde toate senzațiile și le interpretează în boli și simptome.
Ipohondria, adesea înțeleasă greșit și subestimată, este o problemă reală și serioasă de sănătate mintală. Acest articol își propune să exploreze natura ipohondriei, să demistifice conceptele greșite și să ofere o perspectivă clară asupra modului în care afectează viața de zi cu zi. Scopul nostru este de a oferi informații valoroase, atât pentru cei care se confruntă cu ipohondria, cât și pentru cei din jurul lor, pentru a înțelege mai bine această condiție.
Ipohondria nu este un concept nou. De-a lungul istoriei, ipohondria a fost adesea asociată cu hipocondrie sau melancolie, dar înțelegerea sa a evoluat în timp. Astăzi, este recunoscută ca o afecțiune mentală legitimă, unde teama irațională de boală interferează cu viața de zi cu zi a unei persoane. În timp ce este normal să ne preocupăm de sănătatea noastră, ipohondria depășește această preocupare obișnuită. O persoană cu ipohondrie rămâne fixată pe ideea de boală chiar și după evaluări medicale care confirmă absența unei afecțiuni grave. Această preocupare constantă poate duce la stres și anxietate semnificative.
Cauzele ipohondriei
Există multe ipoteze cu privire la cauzele ipohondriei. Dar cercetătorii sunt uniți într-o singură parte: ipohondria apare pe fondul unei tulburări depresive. Oamenii de stiinta au aratat ca la pacientii cu depresie, orice plangeri pentru care nu exista cauze fizice, sunt semnificativ crescute. Ipohondria poate fi influențată de o varietate de factori, inclusiv psihologici, sociali și culturali. Înțelegerea acestor factori poate ajuta la identificarea și gestionarea ipohondriei.
De asemenea, apariția ipohondriei este promovată de:
- Factori psihologici și emoționali – anumite trăsături de personalitate, cum ar fi nevoia excesivă de asigurare și tendința spre anxietate, pot predispune o persoană la ipohondrie. De asemenea, istoricul de tulburări de anxietate sau depresie poate juca un rol important în dezvoltarea ipohondriei.
- Influența mediului și a factorilor sociali – medii stresante, cum ar fi locurile de muncă cu presiune mare sau relațiile familiale tensionate, pot contribui la apariția sau agravarea ipohondriei. Expunerea la cazuri de boli grave în familie sau în cercul de prieteni poate, de asemenea, să declanșeze ipohondria.
- Rolul internetului și a informațiilor medicale online – accesul facil la informații medicale pe internet a dus la apariția termenului „cyberchondria„, unde căutarea excesivă de informații despre sănătate online poate agrava sau chiar cauza ipohondria. Interpretarea greșită a informațiilor poate duce la o mai mare anxietate și la un ciclu vicios de căutare a simptomelor.
- tulburări în activitatea cortexului cerebral;
- percepția distorsionată a cortexului impulsurilor din organele interne;
- manifestări inițiale ale tulburărilor delirante;
- încălcarea între activitatea departamentului vegetativ al sistemului nervos (responsabil pentru munca autonomă a organelor) și scoarta.
Simptomele, plângerile și evoluția bolii
Cu ipohondrici, fiecare medic s-a întâlnit în practica sa. Oamenii cu această patologie fac adesea tot felul de plângeri, caută o mulțime de boli, fac multe examene suplimentare. Cu toate acestea, rezultatele lor sunt de obicei absolut normale. Ipohondria se manifestă prin diverse simptome și semne, care pot varia de la o persoană la alta. Recunoașterea acestor semne poate fi primul pas către căutarea ajutorului.
- Semne comportamentale și emoționale – obsesia pentru sănătate, verificarea constantă a corpului pentru semne de boală, și vizitele frecvente la doctor pentru asigurări sunt semne comune. Această preocupare constantă poate duce la anxietate și la tulburări de somn.
- Impactul asupra vieții cotidiene – ipohondria poate afecta capacitatea unei persoane de a funcționa la locul de muncă, în relațiile sociale și în activitățile zilnice. Frica excesivă de boală poate limita activitățile normale și poate duce la izolare socială.
- Diferențierea ipohondriei de alte afecțiuni – este important de menționat că ipohondria este diferită de tulburări de somatizare, unde simptomele fizice sunt reale dar nu au o cauză medicală identificabilă. De asemenea, este diferită de tulburarea de anxietate generalizată, care se caracterizează printr-o îngrijorare excesivă în mai multe domenii ale vieții, nu doar în sănătate.
Ipohondriile sunt împărțite în trei tipuri:
- Obsesiv
- Supra evaluat
- Delirant.
Pacienții cu o formă obsesivă sunt îngrijorați și suspiciosi, preocupați prea mult de sănătatea lor, analizează în mod constant toate procesele care au loc în organism. Un atac de ipohondrie poate fi declanșat prin vizionarea publicității medicale sau printr-o frază ambiguă de catre doctor.
Pacienții cu o formă supraevaluată au simptome similare, însă este caracteristică o reacție psihoemoțională acută la cel mai mic disconfort fizic (de exemplu, o răceală obișnuită).
Cea mai dificilă și severă formă de ipohondrie este cea delirantă. Se caracterizează prin: încrederea în prezența unei boli incurabile, există încercări de sinucidere, depresie, iluzii și halucinații.
Diagnosticul ipohondriei
Pentru început, pacientul este exclus din prezența patologiei somatice. În acest scop, se efectuează o examinare complexă a corpului (teste de sânge și urină, ultrasunete, raze X, EKG). Dacă nu există probleme de sănătate, psihiatrii și psihoterapeuții sunt implicați în muncă. Dar, de regulă, acestea nu sunt abordate de către pacienții înșiși, ci de rudele și prietenii lor.
Diagnosticarea și tratamentul ipohondriei sunt esențiale pentru ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. Diagnosticarea ipohondriei implică evaluări medicale pentru a exclude alte afecțiuni fizice, urmate de o evaluare psihologică. Psihologul sau psihiatrul va căuta să înțeleagă intensitatea și frecvența preocupărilor legate de sănătate, impactul acestora asupra vieții persoanei și comportamentele asociate.
Tratamentul pentru ipohondrie poate include terapie cognitiv-comportamentală (TCC), care ajută la identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor nesănătoase.
Tratamentul ipohondriei
Tactica corectării încălcărilor este determinată de tipul de ipohondrie. De regulă, tratamentul începe cu diferite tipuri de psihoterapie (gestalt, terapie artistică, psihanaliză).
De asemenea, se utilizeaza preparate medicamentoase, antidepresive, tranchilizante, neuroleptice. Dacă simptomele pacientului sunt manifestări ale schizofreniei, trebuie utilizate neuroleptice puternice. În cazuri severe, spitalizarea este necesară. Uneori este justificată utilizarea medicamentelor alternative. Cel mai adesea sunt utilizate medicamente cu efect „placebo„. Cu toate acestea, dacă băuturile și infuzările de plante ajută pacientul, acestea se pot include în tratamentul ipohondriei.
Medicamentele, cum ar fi antidepresivele, pot fi, de asemenea, folosite pentru a trata simptomele asociate, cum ar fi anxietatea și depresia. Terapia de grup și suportul online pot oferi, de asemenea, un mediu înțelegător și sfaturi utile.
Sfaturi și strategii de autogestionare
Deși tratamentul profesional este esențial, există și strategii de autogestionare care pot ajuta persoanele cu ipohondrie.
Tehnici de relaxare și gestionare a anxietății – Tehnici precum meditația, mindfulness-ul și exercițiile de respirație pot ajuta la reducerea anxietății. Aceste practici ajută la concentrarea asupra momentului prezent și la reducerea gândurilor obsesive legate de sănătate.
Importanța suportului social și familial – Discutarea temerilor și preocupărilor cu prietenii și familia poate oferi o perspectivă nouă și suport emoțional. Grupurile de suport, fie în persoană sau online, pot oferi de asemenea un mediu înțelegător și sfaturi utile.
Când și cum să ceri ajutor profesional – Este important să recunoști când autogestionarea nu este suficientă și să cauți ajutor profesional. Un terapeut sau consilier poate oferi strategii personalizate pentru gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții.
Foarte important de știut: ipohondria este o afectiune foarte complexă, dar cu înțelegerea corectă și cu abordarea adecvată, poate fi gestionată eficient. Prin combinarea tratamentelor profesionale cu strategiile de autogestionare, persoanele cu ipohondrie pot găsi relief și pot duce o viață echilibrată și împlinită.
