Tânăr la corp şi ager la minte, piele frumoasă şi ochi strălucitori, sănătate de invidiat pe termen cât mai îndelungat. Cine nu şi-ar dori să se bucure de toate acestea? S-ar părea însă că doar cei care adoptă o “hrană vie”, elixir al sănătăţii longevităţii, pot beneficia de toate laolaltă.
Hrana vie sau “raw food”, în limba engleză, nu mai reprezintă o noutate. Mişcarea de promovare, iniţiată în SUA, în anii ’80 ai secolului trecut, şi nu atât prin apariţia meniurilor şi a restaurantelor de tip “raw food” în SUA, Canada şi Europa, cât prin adoptarea unui asemenea tip de hrană de către personalităţi arhicunoscute, cu mare priză la public, actori, artişti, vedete de televiziune, poate fi considerată una de succes.
Nu constituie nicidecum o dietă pentru slăbit, cum s-ar putea crede la o primă vedere, şi nici un simplu mijloc terapeutic, deşi în multe cazuri, chiar şi din cele mai grave, inclusiv de cancer, s-a dovedit a fi o soluţie salvatoare.
Primul care a vorbit despre “hrana vie” ca soluţie de tratament a fost medicul elveţian Maximilian Bircher-Benner, care, în 1897, a înfiinţat la Zurich o clinică în care suferinzii de diverse boli erau vindecaţi prin recurgerea la o hrană negătită prin preparare termică. La fel a făcut la noi, în anii trecuţi, medicul Doru Laza, terapeut de excepţie, în cadrul clinicii “Eden” înfiinţată de el la Breaza. În vindecările “mericuloase”, mult mediatizate la momentul respectiv, printre mijloacele terapeutice s-a numărat şi dieta alcătuită în exclusivitate din crudităţi. Asta şi este, de fapt “hrana vie”, un mod de alimentaţie bazat pe alimente sub formă în care ni le oferă natura, în stare crudă, neprocesate, neprelucrate chimic sau termic.
O soluţie, mai multe recompense – Ca atare, nu doar cei care se confruntă cu vreo maladie nemiloasă sau alta recurg la “hrana vie”. Sunt tot mai mulţi din cei care, de câteva zeci de ani, pretutindeni în lume, din dorinţa de a-şi proteja sănătatea, au optat în favoarea unei asemenea alimentaţii, eliminând complet din dieta lor zilnică alimentele procesate sau gătite – prin fierbere sau prăjire, înlocuindu-le cu cele sub formă crudă şi cât mai proaspete: legume, şi fructe, seminţe de tot felul, germeni de cereale, produse apicole, ouă, brânzeturi. Şi o fac din convingerea că doar aşa îi pot asigura organismului pentru buna lui funcţionare nutrienţii necesari, vitaminele şi mineralele. Dar şi preţioasele enzime, de care alimentaţia “modernă” este vitregită în totalitate.
Enzimele, scânteia vieţii – Toată lumea ştie că e foarte important să ne asigurăm organismului cu necesarul de vitamine şi minerale. Nu se poate spune la fel şi în ceea ce priveşte importanţa enzimelor, substanţe organice complexe care pun în mişcare toate procesele biochimice ce au loc în organism – inclusiv cele care ne ajută să gândim, să respirăm, să mergem, să vorbim, fără de care acestea n-ar putea să funcţioneze. Cu alte cuvinte, fără enzime am înceta să existăm, motiv pentru care au fost denumite şi “scânteia vieţii”. Ce-i drept, ne naştem cu o anumită cantitate de enzime, care însă se tot diminuează pe parcursul vieţii în urma multitudinii de procese biochimice. Astfel se face că, absenţa enzimelor alimentare din hrană, poate conduce la boli degenerative, la îmbătrânirea prematură. Un conţinut bogat în enzime alimentare îl au germenii de cereale, seminţele de tot felul, dar nu prăjite sau cu adaos de sare, polenul crud şi păstura, mierea, legumele şi fructele în stare crudă.
Tentaţie justificată – Chiar dacă nu te încumeţi să nu mai foloseşti aragazul, să renunţi la a mai consuma mâncăruri gătite, ai putea – ceea ce nu puţini nutriţionişti o recomandă, să introduci în dieta zilnică cât mai multe alimente în stare crudă. Indicat este ca acestea să constituie cel puţin jumătate din cantitatea de hrană. De ce ai face-o?
– Hrana vie, prin conţinutul ridicat de fibre, şi redus de zaharuri, ajută nu doar la prevenirea şi combaterea obezităţii, ci şi la menţinerea la un nivel optim scăzut al glicemiei;
– Alimentele neprocesate şi neprelucrate termic asigură organismului cu mai multe vitamine şi minerale, altfel, prin gătire la foc, 50% din proteinele din alimente şi între 50 şi 80% din vitamine şi minerale sunt denaturate, drept urmare nemaiputând fi asimilate, de unde şi oboseala, şi apatia, indigestia, balonarea, constipaţia, colonul iritabil, obezitatea, bolile metabolice şi degenerative şi chiar cancer;
– Consumând “hrană vie” ne menţinem rezerva de enzime alimentare necesare organismului pentru regenerarea celulară, cât şi pentru menţinerea armoniei metabolice în general. Prin prelucrarea termică, enzimele se distrug începând de la 40 grade C, iar pe la 54 grade C dispar cu totul, urmarea fiind deprecierea sărurilor minerale, care nu doar că se pierd, ci se transformă din organice, asimilabile, în anorganice, neasimilabile, ce urmează a fi depozitate ca reziduuri;
– În plus, prin introducerea a cât mai multe alimente în stare crudă în alimentaţie ne putem bucura de imunitate crescută, de protecţie faţă de acţiunea radicalilor liberi, greutatea se reglează de la sine, pielea devine netedă şi catifelată, ne simţim plini de energie şi poftă de viaţă.
Dieta raw nu dă roade! Tot nu slăbesc!
Observ că sunt numeroase persoane – tot mai multe pare-se – care se apucă de raw pentru a slăbi. Deşi acest lucru nu este rău, se pare că totuşi nu este de ajuns. Unii se plâng că această dietă nu pare să îi ajute în atingerea rezultatul mult dorit. Dieta raw este mult mai bună decât cea clasică, chiar dacă nu aţi slăbit cât v-aţi fi dorit, sunt convins că aţi observat îmbunătăţiri în starea generală de sănătate şi de dispoziţie.
…Şi totuşi, de ce nu slăbesc?
Sunt două aspecte mari şi late care merită luate în considerare. Ce, când şi cât mănânci? Chiar dacă eşti pe raw trebuie să ţii cont de numărul de calorii. Dacă nu eşti raw 100%, trebuie să ai grijă cum combini alimentele. O combinare nepotrivită a alimentelor va duce la meteorism (balonare) şi va îngreuna digestia.
Recomandare: înainte de fiecare masă consumaţi fibre vegetale. Fibrele din plante ajută organismul să nu asimileze grăsimile, contribuie la digestie şi la eliminarea toxinelor şi a deşeurilor.
Care este starea ta psihică/sufletească?
Indiferent cum ai răspuns la punctul 1, e bine să acorzi timp de meditaţie pentru acest subiect. Spre exemplu, unele persoane mănâncă când sunt în situaţii de stres. Indiferent dacă mănănci când eşti stresat sau dacă mănânci pentru că eşti stresat, încetează! Nu este deloc sănătos. Dacă citind aceste rânduri te gândeşti “da, ştiu..”, încearcă să îţi dai seama ce te face totuşi să continui pe un drum care ştii că nu este OK.Care este părerea ta despre alimentaţia raw. Ţi se pare dificil? Eşti fericit cu această schimbare?
Mănânci mult? Dacă da, de ce?
Îţi doreşti obsesiv să slăbeşti? De ce?
Recomandare: consultă un psihoterapeut (vezi lista cabinetelor de psihoterapie). Acesta te poate ajuta să te descurci cu “povara” psihică. La fel cum ai decis să ai mai multă grijă de corpul tău poţi decide să ai grijă şi de sufletul tău. Şedinţele de psihoterapie nu sunt un panaceu însă după câteva şedinţe îţi vei da seama că sunt de un real folos.
Ei bine, bănuiesc că acest articol nu a reuşit să îţi răspundă la întrebarea “de ce nu slăbesc”.. îţi mărturisesc că nu am răspunsul, la unii e una, la alţii e alta. Răspunsul corect este la tine. Reflectează la cele scrise mai sus şi vei găsi răspunsul. După ce l-ai găsit, revino şi împărtăşeşte-ne. Poate vei ajuta şi pe alţii să înţeleagă mai uşor ce li se întâmplă şi de ce.
În încheiere îmi permit să vă dau un ultim sfat: pentru un rezultat cât mai bun combinaţi dieta raw cu activitate sportivă (nu, nu şah 🙂 ). Nu îţi place la sală? Nici o problemă, ieşi zilnic la o plimbare, jocă tenis, fotbal, ping-pong, înot, orice activitate care îţi face plăcere şi presupune mişcare.
