Homeopatia este o metodă alternativă de tratament redescoperită în secolul al XVIII-lea de un medic german numit Hahnemann. Spun redescoperită deoarece principiul fundamental pe care se bazează această terapie, şi anume similia similibus curentur (similarul este vindecat de către similiar), se cunoştea încă din Antichitate, de la Hippocrat.
Hahnemann a fost însă cel care a experimentat pe propria persoană această terapie, descoperind legile după care aceasta funcţionează şi elaborând remediile homeopate folosite şi în ziua de azi.
Homeopatia este o metodă foarte eficientă de tratament deoarece, spre deosebire de alopatie (medicina clasică), priveşte fiinţa ca întreg, ca având mai mult decât doar trup. Astfel, simptomele unei boli nu sunt atribuite doar corpului fizic, ci, fiind rezultanta interacţiunilor dintre corp, minte şi suflet, sunt tratate ca ansamblu. De aceea acest tip de medicină se numeşte holistică.
„Instrumentul” folosit de terapeuţi pentru vindecare este remediul homeopat. Acesta conţine nanoparticule dintr-o anumită substanţă, care poate fi de origine minerală, vegetală, animală sau microbiană, pe un suport format din granule de zahăr sau sare.
Nanoparticulele sunt obţinute prin diluţia repetată a substanţei-mamă, urmată de fiecare dată de agitarea flaconului, astfel încât, după un număr fix de diluţii, substanţa să nu mai existe sub formă fizică în soluţie. Sucusarea (agitarea) soluţiei ajută la dispersia substanţei în apă şi la dezintegrarea ei în forme subatomice, nedetectabile fizic prin metode convenţionale.
Numărul de diluţii urmate de agitarea flaconului determină potenţa unui remediu homeopat. Astfel, un remediu pe care scrie 30 CH a fost diluat şi agitat de 30 de ori. Potenţele pot însă urca până la un milion şi peste.
La momentul actual, există peste 2000 de remedii homeopate, constituite din diferite substanţe şi având diferite potenţe.
Sarcina homeopatului este să aleagă corect substanţa potrivită din care este realizat remediul, pentru a vindeca pacientul. În acest sens, simptomele suferindului joacă un rol esenţial.
Homeopatul va avea nevoie să ştie tot ceea ce-l deranjează pe pacient, atât la nivel fizic (dureri, erupţii etc.), cât şi la nivel mental-emoţional (frici, emoţii, obsesii etc.), la care se vor adăuga şi alte întrebări aparent banale despre obiceiuri zilnice, relaţia cu cei din jur, preocupări, alimente preferate etc.
Toate acestea vor îndruma terapeutul spre conturarea unui tablou clar al remediului de care are nevoie pacientul. De aceea, cel mai important lucru pentru un suferind care vine la tratament homeopat este să fie sincer şi deschis.
Conform principiului homeopatiei, remediul ales pentru pacient va vindeca tocmai acele simptome similare cu reacţiile determinate de substanţa-mamă (din care este format remediul) în organism.
Adică, mai simplu, simptomele pacientului şi tabloul clinic al remediului administrat trebuie să fie cel puţin similare, dacă nu chiar identice, pentru ca vindecarea să aibă loc complet. Altfel, vindecarea poate fi doar parţială (se vor vindeca doar anumite acuze ale pacientului) sau remediul nu va acţiona în nici un fel asupra acelui organism.
Cum acţionează de fapt un remediu homeopat?
Odată administrat în doza şi potenţa corectă, remediul potrivit va ajuta fiinţa să elimine boala pe căi fiziologice, care îi permit organismului regenerarea în timp. Iar, cum calea cea mai optimă de eliminare a unei suferinţe este prin structura fizică, efectele administrării remediului se vor vedea predominant la nivelul trupului.
În funcţie de gravitatea patologiei şi de cât de sus este situată la nivel mental-emoţional, eliminarea se va face mai brutal sau mai uşor, dar întotdeauna într-un mod care permite autovindecarea trupului.
De aceea eliminările produse de un remediu trebuie lăsate să-şi urmeze cursul, şi nu suprimate prin antibioticoterapie sau alte metode alopate de tratament.
Alopatia nu va face decât să le „îngroape” mai adânc în fiinţă, pentru ca apoi ele să încerce din nou să iasă la suprafaţă într-un mod şi mai agesiv decât la început. Prin homeopatie organismul elimină complet boala, pe când prin alopatie boala este doar camuflată.
De aceea, când persoana se decide să urmeze un tratament homeopat, este esenţial să menţină o bună legătură cu terapeutul, pentru a preîntâmpina eventualele nelămuriri legate de acest tip de tratament.
În plus, există o serie de recomandări de urmat pe perioada tratamentului.
În primul rând, pacientul are nevoie să evite consumul de cofeină, mentă, condimente tari, ciocolată, şi să reducă sau să înceteze orice fel de tratament alopat, decizie ce va fi luată împreună cu medicul homeopat, spre binele suferindului.
În al doilea rând, este important ca pacientul să cunoască regulile de păstrare a unui remediu homeopat, acesta fiind foarte sensibil la radiaţii electromagnetice (deci trebuie ţinut la distanţă de telefoane, televizoare, calculatoare) şi la mirosuri puternice (parfum, aromoterapie, condimente). Deci, pentru ca remediul să rămână activ din punct de vedere terapeutic, este nevoie ca el să fie ţinut departe de bucătărie, aparate electrocasnice sau telefoane mobile.
În concluzie, homeopatia reprezintă una dintre căile optime pentru a ajunge la o stare de echilibru pe nivel emoţional, mental sau fizic, însă de dumneavoastră depinde dacă doriţi să o urmaţi.
De ce ne trezim din somn obosiţi, dimineaţa?
Ultimele cercetări în domeniul creierului aduc o nouă teorie privind necesitatea somnului. În timpul somnului, creierul este supus unui proces de detoxifiere realizat de propriul sistem imunitar astfel că, somnul este necesar fiinţei vii pentru a putea supravieţui.
Detoxifierea creierului a fost detectată la şoareci, dar cercetătorii din domeniu spun că acest proces de detoxifiere este realizat şi de corpul uman.
Inforenergetica demonstrează că, pentru refacerea bilanţului inforenergetic, fiinţele vii au necesităţi de somn diferite. În funcţie de procentul din structurile superioare* ce se degajă în timpul somnului, timpul necesar satisfacerii acestei necesităţi poate fi mai lung sau mai scurt.
Curăţarea toxinelor din creier este realizată în principal de descărcările inforenergetice ale biocâmpului** în emisferele cerebrale. Acest proces al descărcărilor inforenergetice este firesc fiinţei vii umane, însă, pentru eficientizarea procesului de curăţare a creierului, trebuie ca biocâmpul sistemului viu să fie caracterizat de inforenergii benefice.
Un somn profund, odihnitor, presupune o degajare a structurilor superioare în proporţie de cca 33%, iar un somn agitat, neodihnitor, presupune degajarea numai a cca 15% din structurile superioare.
Structurile superioare nedegajate ţin emisferele cerebrale blocate cu o încărcătură inforenegetică superioară, fapt ce determină o viteză scăzută de descărcare a biocâmpului şi automat un proces de detoxifiere mai lent.
Acest proces de descărcare a biocâmpului în emisferele cerebralepoate fi realizat şi prin rugăciune, meditaţii şi tehnici specifice ce nu necesită degajarea structurilor superioare, ci, din contră, utilizarea lor.
Astfel o persoană antrenată îşi detoxifică creierul zilnic prin aplicarea tehnicilor, meditaţiilor şi rugăciunii, de unde şi starea de linişte, pace, optimism şi fericire pe care o resimt cei care practică aceste forme de utilizare a structurilor superioare.
Starea de odihnă de după somn nu este dată de durata somnului, ci de gradul de curăţare a creierului de toxinele acumulate. Trezirea din somn pentru o persoană al cărei creier încă mai este plin de reziduri o putem asemăna cu întoarcerea dintr-un concediu liniştit şi plăcut într-o casă murdară, cu aer închis, situată într-o zonă zgomotoasă a oraşului.
Făcând această analogie aţi putea să va înţelegeţi mai bine stările psihice, disconfortul şi oboseala resimţită, chiar şi după un somn îndelungat.
Stările de neodihnă, după trezirea dintr-un somn cu o durată mai mare de 7 ore, caracterizează un sistem viu uman ce nu reuşeşte să-şi detoxifice îndeajuns creierul (excepţie fac copiii şi bătrânii a căror necesitate de somn nu face obiectul articolului de faţă).
Un somn odihnitor determinat de degajare a cca. 33% din structurile superioare, însoţit de o încărcătură inforenergetică bună a biocâmpului, poate curăţa creierul de reziduri în doar 3,5 ore.
Altfel spus, omul poate să se simtă odihnit după numai 3,5 ore de somn dacă inforenergiile din interiorul biocâmpului său au încărcătura corespunzătoare. Această durată scăzută de somn caracterizează întotdeauna oamenii cu o bună pregătire spirituală.
Respectarea necesităţilor de somn, o alimentaţie echilibrată printr-un consum scăzut de alimente de provenienţă animală şi creşterea timpului alocat rugăciunii, meditaţiei sau dezvoltării sufleteşti sunt ingredientele necesare unei vieţi sănătoase şi longevive.
