Mi-aduc aminte sigur ca in copilarie imi placea sa stau langa mama cand gatea. Eram chiar fascinata. Deci nu mi se poate reprosa ca nu am vrut. Eu am vrut sa se lipeasca de mine arta gatitului. Am facut chiar si eforturi in acest sens. Mi-am cumparat si vreo doua carti de bucate. Iar de sarbatorile astea m-am inarmat cu rabdare si, chiar daca imi era rau rau..m-am apucat sa gatesc. Mai intai am facut salata de boeuf fara boeuf. Mereu mi-am zis sa fac putina, sa nu mai muncesc atat la ea. Vezi sa nu.
Iar a iesit un lighean plin. De obicei imi iese buna. Acum…nu stiu ce au avut gogosarii…Nu m-am atins de ea. Aseara a mai incercat omul meu sa mai manance, saracul. Diseara o arunc.
Apoi am zis sa fac prajitura. Alba ca zapada. Si asta imi iesea bunicica, chiar daca avea cocoloase. Acum a iesit si proasta si cu cocoloase. Pe asta numai sotul meu a mancat-o..saracul:) Mie-mi venea rau numai cand ma uitam la ea.
Am vrut sa fac si tort insa am capitulat cand am vazut ce catastrife ies din mainile mele.
A doua zi am pus-o de o supa cu galuste. Mi-am zis eu sa fie ceva usor. A iesit ceva cu 7 galuscutze mici. Omul meu mi-a zis sa mai fac cateva. Am mai facut . Asa cum a facut-o, asa a luat calea gunoiului aseara. Trebuai sa eliberez oala , ca-mi facea omul ciorba.
Amu doo zile mi-era pofta de ceva dulce. Si-am facut crema de zahar ars. Despre ea nu pot sa spun decat ca este foarte purgativa. dar foarte. rau.
Acum mai am doar o singura dorintaaaaa….vreau o femeie..care sa gateasca bineeeee…Io una nu ma mai suport. Ma intreb cum mai sta omul asta cu mine?