Gastrita este una din cele mai comune afecțiuni ale tractului gastrointestinal. Produce inflamarea mucoasei stomacului. Poate fi acută sau cronică. În faza acută, inflamația este bruscă, severă. În gastrita cronică, inflamația este lungă durată. Dacă nu este tratată corespunzător, poate persista ani de zile.
Mai există un tip de gastrită, mai rar întâlnit. Este vorba de gastrita erozivă, care nu produce atât inflamație cât sângerări și ulcerații la nivelul mucoasei stomacale.
Care sunt cauzele gastritei. De ce apare?
Persoanele cu cel mai mare risc de a dezvolta gastrită sunt cele care au o mucoasă stomacală subțire sau afectată, care permite sucurilor digestive să o irite și să o inflameze.
Gastrita poate fi cauzată de și o infecție bacteriană. Patogenul cel mai des incriminat este Helicobacter pylori. Această bacterie infectează mucoasa stomacului.
Este gastrita o boală contagioasă? Da, gastrita cauzată de infecția cu H. pylori se poate transmite de la o persoană la alta sau prin consumul de apă și alimente contaminate cu acest patogen.
Alți factori de risc asociați cu apariția gastritei țin de stilul de viață, de alimentație și de medicație:
- consum de alcool în cantități mari
- utilizarea de cocaină
- fumatul
- administrarea regulată de antiinflamatoare nesteroidiene, precum Aspirină sau Ibuprofen
- vârsta înaintată (care duce la subțierea mucoasei stomacale)
În cazuri mai puțin frecvente, gastrita poate fi cauzată de:
- stresul provocat de leziuni severe, boli sau intervenții chirurgicale
- boli autoimune
- tulburări digestive (ex. boala Crohn)
- infecții virale
Cum știi că suferi de gastrită – ce simptome provoacă
Nu toate persoanele care au gastrită experimentează simptome vizibile. În cele mai multe cazuri, gastrita se manifestă prin:
- greață și vărsături
- senzația de plenitudine la nivelul abdomenului superior, mai ales după masă
- indigestie
În gastrita erozivă pot fi prezente:
- scaune negre, ca smoala
- vărsături cu sânge sau vomă cu aspect similar zațului de cafea
Diagnosticul de gastrită implică mai multe tipuri de examinări. Medicul realizează în primă fază un examen fizic și chestionează pacientul cu privire la istoricul familial. Poate recomanda ulterior analize la sânge, test de respirație sau o probă de scaun pentru depistarea prezenței bacteriei H. pylori.
Dacă doctorul consideră necesară, va solicita efectuarea unei endoscopii, pentru a putea investiga gradul de inflamație a mucoasei stomacale.
Ce este endoscopia? Procedura presupune utilizarea unui tub lung prevăzut cu o cameră de luat vederi, care este introdus prin cavitatea bucală în esofag și stomac. Dacă în timpul examinării apar imagini suspecte, medicul poate recolta o mică probă de țesut pentru biopsie.
O altă metodă de vizualizare a tractului digestiv în vederea diagnosticării gastritei sau a altor afecțiuni gastrointestinale este înghițirea de bariu și realizarea de raze X.
Cum se tratează gastrita
Nu există un tratament clasic pentru toate cazurile de gastrită. El depinde de cauza bolii. De exemplu, simptome de gastrită declanșată de consumul unor medicamente (precum antiinflamatoare nesteroidiene), se pot ameliora doar prin întreruperea administrării acestora.
Gastrita provocată de Helicobacter pylori necesită un tratament cu antibiotice pentru distrugerea patogenului cauzator. Medicul gastroenterolog poate prescrie și alte medicamente care se vor lua concomitent, precum inhibitori de pompă de protoni, care inhibă producția de acid stomacal.
Medicamente antiacide
Câteva exemple de medicamente antiacide: Omeprazol, Lansoprazol (denumire comercială: Prevacid) și Esomeprazol (denumire comercială: Nexium), Ranitidină (denumire comercială: Zantac) sau Famotidină (denumire comercială: Pepcid).
Antiacidele atenuează durerea cauzată de artrită și permit vindecarea mucoasei stomacale afectate prin acțiunea de reducere a cantității de acid eliberată în tractul digestiv. În multe cazuri, medicul poate recomanda medicamente antiacide pentru o ameliorare rapidă a durerilor de gastrită.
Aceste medicamente nu sunt indicate însă pe termen lung, mai ales în doze mari, deoarece pot crește riscul de fracturi la nivelul șoldului, încheieturilor mâinii și a coloanei vertebrale. Alte probleme de sănătate asociate cu abuzul sau supradozajul de antiacide sunt deficitele nutriționale, insuficiența renală și demența.
Nu luați aceste medicamente pe cont propriu, ci doar în urma unei discuții cu medicul, care va stabili doza adecvată și durata tratamentului. Comunicați medicului dacă experimentați efecte secundare în urma administrării de antiacide, precum diaree sau constipație.
Probiotice
Probioticele au crescut foarte mult în popularitate în ultimii ani, datorită asocierii lor cu îmbunătățirea sănătății gastrointestinale și imunitare.
Ce sunt probioticele? Sunt suplimente care conțin tulpini de bacterii bune și care pot reface flora digestivă și vindeca ulcerele gastrice. Cu toate acestea, nu există dovezi care să ateste efectele lor asupra secreției de acid stomacal.
Ce complicații poate cauza gastrita
Nu amânați vizita medicul gastroenterolog, mai ales dacă recunoașteți simptomele descrise mai sus. Gastrita se poate croniciza și cauza complicații.
Persoanele cu gastrită care nu primesc un tratament corespunzător și prompt riscă să experimenteze hemoragii interne sau ulcere. Unele forme de gastrită cresc inclusiv riscul de cancer stomacal, mai ales la persoanele cu mucoasa gastrică subțiată.
Care este pronosticul în cazul pacienților cu gastrită? Evoluția acestei afecțiuni depinde cauza și de tipul ei. Gastrita acută are șanse să se vindece rapid cu un tratament adecvat. Gastritele declanșate de o infecție cu H. pylori se pot trata după primul rând de antibiotice. Unele persoane poate avea nevoie de două rânduri de antibiotice pentru eradicarea acestei bacterii.
În anumite cazuri, antibioticele nu reușesc să distrugă bacteria, situație în care gastrita acută poate evolua spre gastrită cronică, persistentă. Nu alegeți singuri tratamentul potrivit. Automedicația poate întârzia tratarea optimă a bolii.
Gastrita cronica
Gastrita cronică reprezinta inflamația mucoasei gastrice care apare sub influența factorilor bacterieni, chimici, termici și mecanici. Consecința gastritei este o încălcare a procesului digestiv (pierderea poftei de mâncare, arsuri la stomac, greață, senzație de greutate și durere în stomac după mâncare), deteriorarea stării generale, oboseală.
Există adesea cazuri de dezvoltare ulterioară și trecerea bolii de la stadiul acut la cronică si apariția unui ulcer gastric.
Clasificarea gastritelor
Gastrita cronică este clasificată în termeni de:
- localizarea anatomică a zonei de inflamație (gastrită antrală sau fundala);
- origine (gastrită bacteriană, autoimună, endogenă, iatrogenică, reflux);
- imagini histologice (superficiale, atrofice, hiperplastice);
- starea funcției secretoare (secreție hipacidă redusă, hiperacidă – secretivitate crescută, cu o funcție secretoare normală).
Clasificarea clinică:
- gastrită cronică de tip A – gastrită autoimună primară a fundului stomacului (bazală);
- gastrita tip B – gastrita antrală de origine bacteriană;
- tip C – gastrita reflux.
Există, de asemenea, gastrită cronică specifică, cum ar fi de radiații, alergica, limfocitare, granulomatoase. În stadiul unui proces cronic, gastrita poate fi în faza de remisiune sau inflamație.
Etiologie și patogeneza gastritei
Teoria modernă a dezvoltării celei mai frecvente gastrite cronice de tip B (gastrită bacteriană antrală), indică originea bacteriei Helicobacter pylori, care traieste în stomac și în duodenul uman. Helicobacteriile afectează mai mult de optzeci la sută dintre adulții din lume. Infecția în țările în curs de dezvoltare este puțin mai mare decât în țările dezvoltate.
Cel mai adesea această formă de gastrită apare la persoanele din America Latină și Asia. Incidența gastritei cronice de acest tip nu depinde de sex, riscul de dezvoltare crește odată cu vârsta.
În practica clinică, există factori de risc pentru dezvoltarea gastritei cronice: externe și interne.
Factori externi care pot influenta gastrita
- încălcarea naturii hranei (mâncare neregulată, alimente de proastă calitate, mestecare insuficientă),
- obiceiuri alimentare dăunătoare (consumul multor mâncăruri condimentate, prăjite, afumate), alimente foarte fierbinți sau foarte reci;
- insuficiența funcției masticatorii (boli dentare, lipsa dinților, scăderea mobilității articulației temporomandibulare);
- utilizarea regulată a băuturilor alcoolice (alcoolul contribuie la creșterea secreției de suc gastric și o concentrație ridicată de etanol afectează în mod direct peretele stomacului, provocând iritarea mucoasei);
- pe termen lung, fumatul regulat pe stomacul gol, contribuie mai întâi la hiperacidoză și, ulterior, la scăderea secreției glandulare și la deteriorarea proprietăților sale de protecție;
- gastrita cronică iatrogenă este cauzată de utilizarea prelungită a medicamentelor, este cea mai frecventă gastrită cauzată de medicamentele din grupul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- factorul profesional (producția dăunătoare): cel mai adesea gastrita se dezvoltă atunci când se lucrează în condiții de mult praf, prezența în aer a unei suspensii de substanțe nocive.
Factori interni:
- inflamația cronică a gurii, tractul respirator superior, plămânii;
- tulburări endocrine (hiper și hipotiroidism, diabet zaharat, tulburare de sinteză a corticosteroizilor);
- tulburări metabolice (gută, rezistență la insulină, insuficiență enzimatică de diferite tipuri);
- tulburări de respirație și circulație a sângelui, ducând la hipoxie tisulară (insuficiență pulmonară și cardiovasculară);
- insuficiența sistemului de excreție care duce la un conținut ridicat de compuși de azot în produsele sanguine de catabolism (cu o scădere a excreției acestor substanțe de către rinichi, începe să secrete prin pereții tractului gastrointestinal, dăunând mucoasei);
- ciroza hepatică și alte boli ale organelor digestive, contribuie la modificări patologice în funcționarea glandelor gastrice, mediul modificat dăunează membranei mucoase și duce la inflamație cronică, iar peristaltismul intestinal poate provoca gastrită de reflux;
- stadiile autoimune: tulburări de imunitate, caracterizate prin producerea de anticorpi la țesuturile proprii ale corpului (ținte pentru autoanticorpi, sunt celulele parietale mucoase care sunt responsabile pentru sinteza acidului clorhidric, mucoproteinele gastrice și constituenții gastroprotectori ai mucusului gastric: factorul castelului).
Simptome gastrita. La ce semne să fim atenți?
Cele mai frecvente simptome de gastrită sunt un sentiment de greutate, presiune în epigastru după o masă, greață, arsuri la stomac si poate exista o durere. Există adesea un gust neplăcut în gură, o reducere a apetitului.
În primele etape, funcția secretorie a stomacului poate persista atât în limite normale, cât și să crească sau să slăbească. Pe parcursul bolii, secreția glandelor scade, de regulă si aciditatea sucului gastric scade.
Gastrita cronică hiperacidă este de obicei o inflamație superficială a membranei mucoase, fără a afecta glandele și atrofia lor. Este caracteristic pentru tineri, mai frecvent la bărbați. Cu o astfel de gastrită, durerea este asemănătoare cu ulcerul peptic, adesea pacienții se plâng de greutate si arsuri în stomac după ce au mâncat. Există, de asemenea, o creștere a producției de suc gastric pe timp de noapte.
Cu gastrita de etiologie autoimună, simptomele anemiei macrocitare asociate cu deficiența de vitamina B12 sunt inițial consemnate. Simptomele hematologice (slăbiciune, tahicardie, tinnitus, amețeli), sunt asociate cu manifestări ale tractului gastro-intestinal (pierderea apetitului, pierderea în greutate, sensibilitatea limbii) și tulburări neurologice (slăbiciune, ochi, amorțeală la nivelul membrelor, labilitatea psihicului).
Complicaţii provocate de gastrita
De regulă, gastrita cronică este în cele din urmă agravată de ulcerul peptic (ulcere mucoase, riscul de sângerare, penetrarea peretelui stomacal).
De asemenea, focalizarea inflamației cronice poate fi malignă, iar rezultatul poate fi cancerul gastric sau o tumoare a țesutului limfoid.
Diagnostic: cum diagnosticam o gastrita?
Diagnosticul de gastrită cronică include următoarele etape: colectarea anamnezei și examenului extern, examinarea fizică, diagnosticul endoscopic (gastroscopia), testele de laborator ale sângelui și sucului gastric.
În timpul anchetei, atenția este acordată stilului de viață al pacientului, obiceiurilor alimentare, alcoolului și fumatului. Gastroenterologul identifică plângerile si determină natura dinamicii simptomelor. La examenul fizic, se poate observa o paloare a pielii (caracteristică în special a gastritei autoimune cu anemie), o placă în limbaj, un miros neplăcut din gură, sensibilitate a peretelui abdominal în epigastru. Imaginea endoscopică oferă o idee despre localizarea inflamației, gravitatea și profunzimea acesteia. Pentru a clarifica diagnosticul și pentru a exclude malignitatea, se face o biopsie a mucoasei din diferite părți ale stomacului.
La examinarea sângelui, pot fi observate semne de anemie, care pot servi ca semn de gastrită autoimună. În acest caz, sângele este examinat pentru autoanticorpi. De asemenea, semnificativ în diagnosticul de gastrită cronică este nivelul gastrinei, pepsinogenului (raportul dintre pepsinogenul I și pepsinogenul II) din sânge, conținutul de vitamină B12 în ser. Pentru a stabili infecția cu H. pylori, se efectuează un studiu bacteriologic, un test respirator, o diagnosticare ADN.
Tratament pentru gastrita
Tratamentul gastritei cronice include acțiune în mai multe direcții: corectarea stilului de viață (eliminarea obiceiurilor proaste), terapia farmacologică, fizioterapia, medicina pe bază de plante și cursurile tratamentului sanatorial pentru a stabili remiterea.
Medicamente pentru tratamentul gastritei:
- Medicamente care reduc secreția de acid clorhidric (blocante ale receptorilor de H2-histamină, inhibitori ai pompei de protoni).
- Blocanții receptorilor de histamină includ preparatele din grupul de famotidină
- Inhibitorii pompei de protoni (omeprazol și preparatele din grupul său), care sunt, de asemenea, în mod necesar utilizate cu măsuri de eradicare în raport cu H.Pylori, sunt cel mai eficiente.
- Medicamentele antiacide leagă acidul clorhidric și reduc activitatea pepsinei. Aceste medicamente includ: fosfat de aluminiu, un preparat combinat, care include hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu, sorbitol.
- Preparate gastroprotectoare. Acestea includ preparate de bismut cu proprietăți învelitoare și astringente, precum și un preparat de hidroxid de aluminiu în combinație cu zaharoză octasulfit, utilizat în tratamentul gastritei erozive și posedând, pe lângă proprietățile gastroprotective principale, capacitatea de adsorbție, efectul antacid și efectul antiulcer.
Pentru a regla digestia în tratamentul gastritei cronice, se folosesc preparate enzimatice, pentru ameliorarea spasmelor și pentru normalizarea peristaltismului: antispasmodice.
Pentru infectia cu H. pylori, se utilizează medicamente antibacteriene pentru eradicare: antibiotice cu spectru larg, metronidazol, nitrofuran.
Metodele utilizate pentru gastrita cronică includ electroforeza, fonoforoza, EHF, balneoterapia.
Terapia cu gastrită autoimună este diferita. Deoarece în tratamentul acestui tip de gastrită cronică, sarcina cea mai comună este de a stimula, mai degrabă decât de a reduce activitatea secretorie a mucoasei, se folosesc substanțe care măresc aciditatea sucului gastric: ambra și acidul citric, vitamina C și PP, suc de plante. În dieta sunt incluse produse cu un conținut bogat de acizi (afine, citrice, kefir, varză).
Aceste medicamente și produse care stimulează sinteza acidului clorhidric sunt prescrise pentru utilizare pe stomacul gol, cu o reducere a secreției, dar nu și cu clorhidrați compleți.
Pentru a stimula procesele de regenerare în mucoasa gastrică, sunt prescrise fonduri pentru reglarea metabolismului țesutului (inozină, căpșune și cătină, steroizi anabolizanți).
La fel ca și în cazul gastritei cronice de alte tipuri, preparate enzimatice, gastroprotectori, sunt prescrise în terapie, probiotice (preparate și produse care conțin culturi de lacto și bifidobacterii), sunt utilizate pentru a îmbunătăți digestia. În cazul gastritei autoimune, vitamina B12 trebuie inclusă în terapie, pentru tratamentul anemiei megablastice concomitente.
Pacienții cu gastrită cronică trebuie supuși unei examinări preventive de două ori pe an, pentru implementarea în timp util a măsurilor de tratare și îmbunătățire a calității vieții. Pacienții cu risc crescut de malignitate (autoimună, gastrită atrofică, metaplazia și displazia mucoasei) trebuie supuși unei examinări endoscopice în mod regulat.
Gastrita cronică cu observație și tratament dispensar corespunzător, nu duce la o deteriorare semnificativă a calității vieții. Un prognostic este mai puțin favorabil, atunci cand se observă atrofie mucoasală. Posibile complicații pentru viață includ gastrita cronică.
Perspectiva cursului gastritei autoimune este determinată de gradul de anemie pernicioasă. Cu anemie severă, prognosticul este nefavorabil și există un risc pentru viață. De asemenea, cu această formă de gastrită, se dezvoltă adesea displazia mucoasei și se formează carcinoizi.
De asemenea, un regim alimentar in gastrita este foarte indicat. Persoanele care sufera de aceasta afectiune trebuie sa fie constienti ca nu pot manca orice doresc, oricand doresc. Gastrita cronica ar trebui, pe langa tratament sa includa si un regim alimentar care exclude din alimentatia suferindului urmatoarele alimente:
- cafea
- bauturi alcoolice
- ceai verde si negru
- sucuri din citrice (portocale, grefe, mandarine etc)
- ciocolata calda
- sucul de rosii
- mezelurile
- alimentele picante
- rosiile
- usturoiul
- mancarurile cunoscute pentru cresterea aciditatii (cozonacul, zacusca etc)
Dieta in gastrita. Ce aAvem voie să mâmcăm?
Totodata, introducerea anumitor alimente in dieta poate ameliora considerabil gastrita. Printre acestea, se numara:
- Sparanghelul – https://alecia.ro/dieta-verde/
- Musetelul
- Fructele si semintele de fenicul
- Ceaiul de galbenele
- Bananele
- Orezul
Aceste alimente sunt cunoscute pentru efectele lor benefice impotrita gastritei. Daca urmezi o dieta pe baza acestor diete, cu siguranta simptomele afectiunii vor scadea.
Profilaxie gastrita
Prevenirea primară a gastritei cronice este un mod de viață favorabil unei sănătăți comune prin mese regulate adecvate, fumatul și abstinența la alcool, utilizarea atentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene.
Măsurile de prevenire secundară sunt eradicarea Helicobacteriilor și terapia în timp util pentru prevenirea dezvoltării complicațiilor.