Febra tifoidă este o infecție intestinală acută, caracterizată printr-un curs ciclic cu o leziune predominantă a sistemului limfatic al intestinului, însoțită de intoxicație generală și erupție.
Caracteristicile agentului patogen
Febra tifoidă este cauzată de bacteria Salmonella typhi, o tijă mobilă gram-negativă cu un număr de flageluri. Aceasta poate ramane viabila in mediul inconjurator timp de mai multe luni, unele produse alimentare fiind un teren de reproducere favorabil (lapte, branza de vaci, carne). Microorganismele tolerează cu ușurință înghețarea, fierberea și dezinfectanții chimici.
Rezervorul și sursa febrei tifoide este reprezentat de o persoană bolnavă și un purtător de infecții. Deja la sfârșitul perioadei de incubație, excretorul este eliberat în mediul înconjurător, care continuă pe toată perioada manifestărilor clinice și, uneori, pentru o perioadă de timp după recuperare (transport acut). În cazul formării transportului cronic, o persoană poate izola agentul patogen de-a lungul vieții, prezentând cel mai mare pericol epidemiologic altora.
Excreția agentului patogen apare cu urină și fecale. Calea infecției este apa și mâncarea. Infectia are loc atunci cand apa este consumata din surse contaminate, alimentele care nu sunt tratate termic. În răspândirea febrei tifoide, participă muștele, transportând microparticule fecale pe labe. Incidența maximă se observă în perioada de vară-toamnă.
Simptomele febrei tifoide
Perioada de incubație a febrei tifoide, este în medie de 10-14 zile, dar poate fluctua în decurs de 3-25 zile. Debutul bolii este mai des gradual, dar poate fi acut. Creșterea treptată a febrei tifoide se manifestă printr-o creștere lentă a temperaturii corpului, atingând valori ridicate dupa 4-6 zile. Febra este însoțită de creșterea intoxicației (slăbiciune, dureri de cap și dureri musculare, tulburări de somn și apetit).
Perioada febrilă este de 2-3 săptămâni, cu fluctuații semnificative ale temperaturii corporale în dinamica zilnică. Unul dintre primele simptome care se dezvoltă în primele zile este pielea palidă și uscată. Erupțiile apar începând cu a 8-a până la a 9-a zi a bolii și reprezintă mici pete roșii de până la 3 mm în diametru. Erupțiile persistă timp de 3-5 zile, în cazul unui curs sever de hemoragie. De-a lungul perioadei de febră și chiar și în lipsa ei, apar noi elemente ale erupției cutanate.
Debutul bolii poate fi însoțit de o tuse, cu auscultarea plăcilor uscate (în unele cazuri umede). La vârful bolii există o bradicardie relativă cu febră severă, o discrepanță între rata pulsului și temperatura corpului. Se poate înregistra un impuls cu două valuri (dicrotia).
Înălțimea bolii este caracterizată de o creștere intensă a simptomelor, intoxicație pronunțată, leziuni toxice ale sistemului nervos central (delir, halucinații). Cu o scădere a temperaturii corporale, pacienții notează o îmbunătățire generală a stării. În unele cazuri, la scurt timp după debutul regresiei simptomelor clinice, reapare febra și intoxicația și apare eruptia. Aceasta este așa-numita exacerbare a febrei tifoide.
Reapariția infecției este diferită, deoarece se dezvoltă după câteva zile, uneori săptămâni, după ce simptomele au dispărut și temperatura s-a normalizat. Cursa recidivelor este de obicei mai ușoară, temperatura fluctuează în cadrul valorilor scăzute. Uneori recidivele clinice de febră tifoidă sunt reprezentate de aneosinofilie limitată într-un test de sânge general și o creștere moderată a splinei. Dezvoltarea recurenței este, de obicei, precedată de încălcări ale rutinei vieții, dietă, stres psihologic, anularea precoce a antibioticelor.
Forma abortivă a febrei tifoide se caracterizează printr-un debut tipic al bolii, o febră pe termen scurt și o regresie rapidă a simptomelor. Semnele clinice cu formă ștearsa, sunt slabe, intoxicația este nesemnificativă, debitul are o durată scurtă de viață.
Complicațiile febrei tifoide
Febra tifoidă poate fi complicată de sângerarea intestinală. O complicație teribilă a febrei tifoide poate fi perforarea peretelui intestinal și peritonita ulterioară.
În plus, febra tifoidă poate contribui la dezvoltarea pneumoniei, tromboflebitei, colecistitei, cistitei, miocarditei, precum și oreionului și otitei. Repausul la pat prelungit poate cauza escare.
Diagnosticul febrei tifoide
Febra tifoida este diagnosticată pe baza manifestărilor clinice și a anamnezei epidemiologice și confirmă diagnosticul cu ajutorul studiilor bacteriologice și serologice. Deja în stadiile incipiente ale bolii este posibil să se izoleze patogenul din sânge și să se scurgă în mediul nutritiv. Rezultatul este de obicei cunoscut în 4-5 zile.
Examinarea bacteriologică este obligatorie pentru fecalele și urina subiecților, iar în timpul convalescenței se verifica conținutul duodenului, efectuat în timpul sondării duodenale. Diagnosticul serologic are o natură auxiliară. O reacție pozitivă este observată începând cu 405 de zile de boală.
Tratamentul și prognosticul febrei tifoide
Toți pacienții cu febră tifoidă sunt supuși spitalizării obligatorii, deoarece un factor semnificativ în recuperarea reușită este îngrijirea de calitate. Repausul la pat este prescris pentru întreaga perioadă febrilă și ulterior pentru normalizarea temperaturii corpului. Dieta pentru febra tifoidă este caloric ridicată, ușor digerabilă, în principal semi-lichidă (supă cu carne, kefir, brânză de vaci, cereale lichide, sucuri naturale etc.). Se recomandă o băutură abundentă (ceai cald dulce).
Terapia etiotropică constă în numirea unui curs de antibiotice (cloramfenicol, ampicilină). Împreună cu terapia cu antibiotice pentru a preveni recurența bolii și formarea transportului bacterian, vaccinarea este deseori efectuată. La intoxicații severe, amestecuri de dezintoxicare (soluții coloidale și cristaloide) se administrează perfuziei intravenoase. Terapia, dacă este necesar, este completată cu mijloace simptomatice: medicamente cardiovasculare, sedative, complexe de vitamine. Pacienții sunt externati după recuperarea clinică completă și testele bacteriologice negative, dar nu mai devreme de 23 de zile după normalizarea temperaturii corporale.
Cu nivelul actual de ingrijire medicala, prognosticul pentru febra tifoida este sigur, boala se incheie cu recuperare completa. Deteriorarea prognozei este observată odată cu apariția complicațiilor care amenință viața: perforarea peretelui intestinal și sângerarea masivă.
Prevenirea febrei tifoide
Profilaxia generală a febrei tifoide constă în respectarea standardelor sanitare și igienice pentru captarea apei pentru uz casnic și irigarea terenurilor agricole, controlul regimului sanitar al întreprinderilor din industria alimentară și al alimentației publice asupra condițiilor de transport și depozitare a produselor alimentare. Profilaxia individuală înseamnă respectarea igienei personale și a igienei alimentare, spălarea atentă a fructelor și legumelor brute, prelucrarea termică suficientă a produselor din carne, pasteurizarea laptelui.
