Epilarea cu zahar

M-am hotărât să revin la capitolul epilare pentru că (a) nu există suficient de multe articole explicite despre această metodă de epilare pe Internetul românesc, (b) am greşit în celelalte două articole, nu trebuia să vă las atâtea surse de documentare, poate unii chiar nu au suficient timp să caute 100 de mii de linkuri şi (c) au apărut, cum era şi firesc, şi-n România cei care doresc să facă din asta o afacere (absolut extraordinar şi salut ideea, mi-aş dori să fie adoptată şi de cosmeticiene care lucrează de-acasă), dar o fac tipic românesc: preţuri aberant de mari, olecuţă de minciună frumos ambalată (cu produse de la nu ştiu ce mare companie care a petrecut 18 ani pentru a dezvolta formula – formulă care se perpetuează în Egipt din mamă-n fiică) etc.

Aşadar, mai jos doar experienţa personală din ultimele 3 luni cu explicaţii cât mă pricep eu de clare. Se va reţine că eu sunt cea mai anti-talent persoană când e vorba de lucruri făcute cu mâna, îndemânare, gătit sau orice altceva ce ţine de abilităţi din astea. În mod real eu nu prea ştiu să fac nimic cu mâinile în afară să tastez extrem de repede.

1. Preparea pastei din zahăr (sugar wax)

• 2 măsuri zahăr alb
• 1/4 măsură apă
• 1/4 măsură suc de lămâie (se poate folosi Hellas, suc proaspăt de lămâie sau lămâie verde, la alegere)

Compoziţia se pune la foc într-o cratiţă mai înaltă cu fund mai gros (ca să nu se ardă prea repede partea de jos în timp ce la suprafaţă să fie insuficient … preparată). Pentru început focul va fi tare şi se amestecă încontinuu. Întâi compoziţia va deveni uşor transparentă; din acest moment focul se reduce la mediu şi se amestecă ocazional. Înainte de începerea efectivă a fierberii focul se reduce la minim şi se amestecă ocazional. În timpul fierberii apar multe bule, de fapt nu se vede nimic în cratiţă din cauza bulelor. Se amestecă şi nu se scapă din ochi compoziţia sub nicio formă. La un moment dat bulele vor începe să-şi schimbe culoare din alb-gălbui cum erau la început în maroniu foarte foarte deschis, uşor auriu. Mai lăsaţi 1-2 minute apoi luaţi la o parte şi lăsaţi să se liniştească bulele. Într-o lingură luaţi puţină pastă (care va fi lichidă) şi treceţi prin jet de apă rece. Dacă se întăreşte şi poate fi modelată cu uşurinţă, păstrându-şi consistenţa fermă, elastică, fără a fi lipicioasă pasta este gata. Dacă nu mai puneţi pe foc. Testaţi sub jet de apă mai des ca să nu ardeţi zahărul.  După ce aţi obţinut pasta dorită lăsaţi să se liniştească şi să devină limpede în cratiţă apoi turnaţi într-un recipient curat, uscat prevăzut cu închidere etanşă, de preferat cu gură mai largă. În recipient pasta va avea culoarea chihlimbar mai închis. Pasta nefolosită poate fi păstrată o perioadă mai lungă de timp, personal nu am experimentat cât, dar se spune că şi luni întregi.

Lăsaţi până se răceşte complet. Atunci când e rece, pasta nu va fi foarte moale şi nu se ia foarte uşor din recipient (atenţie dacă aveţi unghii mai lungi, eu mi-am şi întors o unghie când am încercat prima dată). E bine.

2. Aplicarea pastei de zahăr

Pielea se va pregăti în prealabil prin exfoliere mai blândă sau mai dură, în funcţie de tipul de păr. Va fi complet uscată, fără urme de cremă, ulei de corp sau apă. Aplicaţi puţină pudră de talc pentru a elimina orice umiditate a pielii. Luaţi din recipient ceară din zahăr suficientă pentru a forma o minge de mărime medie (să zicem minge de ping-pong) şi malaxaţi până devine mai uşor de manevrat (cam ca la plastilină). Aplicaţi ceara de zahăr în sens invers creşterii firelor de păr şi insistaţi ca şi cum aţi dori să pătrundă în piele, apoi trageţi rapid în sensul creşterii firului de păr. Da, complet invers de cum se procedează cu ceara tradiţională. Evitaţi astfel ruperea firelor de păr.

La un moment dat ceara nu va mai fi foarte eficientă dacă a fost folosită de mai multe ori, aruncaţi şi luaţi alta nouă. La un moment dat ceara din mână se va încălzi şi se va lipi de piele. În cazul în care nu puteţi trage din prima, ATENŢIE, nu forţaţi pentru că vă veţi învineţi. Luaţi o bucată de ceară nouă şi fără a malaxa folosiţi-o pentru a desprinde ce s-a lipit (da, necesită puţin exerciţiu). O variantă ar mai fi să încercaţi cu o bucată de material din bumbac (mai dură) aplicată peste, la fel ca în cazul benzilor de hârtie. Dacă nici aşa nu puteţi desprinde foarte uşor, nu vă panicaţi, se topeşte cu apă caldă. Pentru ca metoda să funcţioneze foarte bine, pielea trebuie să fie bine întinsă la aplicare şi la tragere. Sunt porţiuni ale corpului unde nu veţi reuşi singure.

Acest video şi acest video explică foarte clar cum malaxaţi, cum aplicaţi, cum trageţi şi cum trageţi o ceară lipită de piele.

3. Avantaje şi dezavantaje

Voi spune din capul locului că metoda nu este lipsită de complicaţii. De aceea se potriveşte persoanelor:

1. pasionate de lucruri noi şi cu spirit inovator; sau
2. care nu au foarte mult de timp de pierdut la cosmetică (mai ales nu din cauza timpului efectiv petrecut acolo, ci datorită programării, uităm să ne programăm la timp, când poate cosmeticiana nu putem noi etc.). Nu vă voi amăgi şi aşa pierdeţi timp (până preparaţi pasta, până se răceşte, timpul de aplicare e mai lung etc …), dar o faceţi acasă şi, teoretic oricând vi se năzare; sau
3. pretenţioase, care nu au găsit cosmeticiana potrivită şi mereu vin cu nervi de la epilat pentru că mai au fire de păr etc; sau
4. care, financiar vorbind, nu-şi permit să meargă suficient de des la epilat cu ceară la salon şi mai calcă în străchini folosind lama.