Emfizemul plămânilor, este o modificare patologică a țesutului pulmonar, caracterizată prin aerisire crescută, datorită expansiunii alveolelor și distrugerii zidurilor alveolare. Emfizemul plămânilor este detectat la 4% dintre pacienți, iar la bărbați se găsește de 2 ori mai frecvent decât la femei.
Riscul de a dezvolta emfizem este mai mare la pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică, în special după 60 de ani. Semnificația clinică și socială a emfizemului pulmonar în pulmonologie, este determinată de un procent ridicat de dezvoltare a complicațiilor cardiopulmonare, de invaliditate a pacienților și de creștere a letalității.
Cauze și mecanisme de dezvoltare a emfizemului
Orice cauze care duc la inflamația cronică a alveolelor, stimulează dezvoltarea modificărilor emfizemului. Probabilitatea apariției emfizemului crește odată cu următorii factori:
- insuficiența congenitală a antitripsinei α-1, care duce la distrugerea enzimelor proteolitice ale țesutului pulmonar alveolar;
- inhalarea fumului de tutun, a substanțelor toxice și a poluanților;
- tulburări de microcirculare în țesuturile plămânilor;
- astmul bronșic și bolile pulmonare obstructive cronice;
- procese inflamatorii în bronhiile și alveolele respiratorii;
- caracteristicile activității profesionale asociate cu o creștere constantă a presiunii aerului în țesuturile bronhice și alveolare.
Sub influența acestor factori, țesutul elastic al plămânilor este deteriorat, apare pierderea și reducerea capacității sale de umplere cu aer și apoi colaps. Plămânii plini cu aer determină coalescența bronhiilor mici în timpul expirării și afectarea ventilației pulmonare în funcție de tipul obstructiv. Formarea mecanismului supapei în emfizem determină umflarea și supraîncărcarea țesutului pulmonar și formarea chisturilor cu aer. Rupturile pot provoca episoade de pneumotorax spontan recurent.
Emfizemul plămânilor este însoțit de o creștere semnificativă a plămânului, care devine ca un burete poros mare. În studiul țesutului pulmonar emfizemat sub microscop, se observă distrugerea septei alveolare.
Clasificarea emfizemului pulmonar
Emfizemul plămânilor este împărțit în primar sau congenital, dezvoltat ca o patologie independentă și secundară, care apare pe fundalul altor boli pulmonare (mai frecvent bronșită cu sindrom obstructiv).
Prin gradul de prevalență în țesutul pulmonar, sunt izolate formele localizate și difuze ale emfizemului.
Prin gradul de implicare în procesul patologic al acinusului (unitatea structurală și funcțională a plămânilor care asigură schimbul de gaze și care consta în ramificarea bronhioilor terminali cu cursuri alveolare, saculete alveolare și alveole), se disting următoarele tipuri de emfizem:
- panalobular (panacin) – cu înfrângerea întregului acin;
- centrilobular (centricacin) – cu înfrângerea alveolelor respiratorii în partea centrală a acinusului;
- perilobular – cu deteriorarea părții distanțiale a acinusului;
- circumferențial (neregulat sau neuniform);
- bulos (în prezența bululelor).
Se remarcă, în special, emfizem pulmonar congenital (lobar) pulmonar și sindromul MacLeod (emfizem cu o etiologie neclară, care afectează un plămân).
Simptomele emfizemului pulmonar
Simptomul principal al emfizemului este reprezentat de dispneea expiratorie cu dificultăți de respirație. Dispneea are o natură progresivă și depinde de gradul de insuficiență respiratorie. Dispneea este însoțită de o tuse cu descărcare a sputei mucoase scazute. Gradul pronunțat de insuficiență respiratorie este indicat de cianoză, umflarea feței, umflarea venelor din gât.
Pacienții cu emfizem pulmonar scad semnificativ în greutate, au un aspect cașectic. Pierderea greutății corporale se explică prin consumul ridicat de energie petrecut în activitatea intensivă a mușchilor respiratori. În forma buloasă a emfizemului, apar episoade recurente de pneumotorax spontan.
Complicații ale emfizemului pulmonar
Cursul progresiv al emfizemului, conduce la apariția unor modificări patofiziologice ireversibile în sistemul cardiopulmonar. Declinul bronhiilor mici la expirație, duce la încălcări ale ventilației pulmonare în funcție de tipul obstructiv. Distrugerea alveolelor determină o scădere a suprafeței pulmonare funcționale și manifestarea insuficienței respiratorii.
Reducerea rețelei capilare în plămâni, duce la apariția hipertensiunii pulmonare și la creșterea încărcăturii inimii. O urgență pentru emfizemul pulmonar este dezvoltarea pneumotoraxului spontan, care necesită drenajul cavității pleurale și aspirația aerului.
Diagnosticul emfizemului
În istoria pacienților cu emfizem, există o lungă istorie a fumatului, a pericolelor profesionale, a bolilor pulmonare cronice sau ereditare. La examinarea pacienților cu emfizem pulmonar, atrage atenția un piept mărit în formă de cilindru, spații intercostale dilatate și unghi epigastric a proeminenței fosei supraclaviculare, respirați superficiala cu participarea unui mușchi respirator auxiliar.
În cazul radiografiei pulmonare se determină o creștere a transparenței câmpurilor pulmonare, un model vascular epuizat, o limitare a mobilității domului diafragmatic și localizarea sa scăzută (în față sub nivelul nervurii VI), poziția aproape orizontală a coastelor , constricția umbrelor cardiace, expansiunea spațiului vaginal. Folosind CT a plămânilor, se clarifică prezența și localizarea bulelor în emfizemul pulmonar bulos.
Foarte informativ pentru emfizemul pulmonar este studiul funcției respirației externe: spirometria, fluxul de vârf etc. În stadiile incipiente ale emfizemului pulmonar, se detectează obstrucția segmentelor distale ale căilor respiratorii. Efectuarea testului cu bronhodilatator, arată ireversibilitatea obstrucției, caracteristică a emfizemului.
Analiza compoziției de gaz a sângelui evidențiază hipoxemie și hipercapnie, analiza clinică evidentiaza policitemie (creșterea Hb, eritrocite, vâscozitatea sângelui). În planul de sondaj, este necesar să se includă un test pentru inhibitorul α-1 de tripsină.
Tratamentul emfizemului
Tratamentul specific al emfizemului este absent. Eliminarea factorului predispozant la emfizem (fumatul, inhalarea gazelor, substanțele toxice, tratamentul bolilor respiratorii cronice) este de o importanță capitală.
Terapia medicamentoasă pentru emfizemul pulmonar este simptomatică. Se prezintă o utilizare pe termen lung a bronhodilatatoarelor inhalate și tabletate (salbutamol, fenoterol, teofilină etc.) și glucocorticoizi (budesonid, prednisolon). Cu insuficiență cardiacă și respiratorie, se administrează oxigenoterapie, se prescriu diuretice. În emfizemul complex de tratament se utilizeaza gimnastica respiratorie.
Tratamentul chirurgical al emfizemului pulmonar constă într-o operație de reducere a volumului pulmonar (bulbectomia toracoscopică). Esența metodei este redusă la rezecția părților periferice ale țesutului pulmonar, ceea ce determină „decompresia” restului plămânului. Observațiile pacienților după o bulbectomie anterioară arată o îmbunătățire a funcției pulmonare.
Prognoza și prevenirea emfizemului pulmonar
Lipsa unei terapii adecvate a emfizemului conduce la progresia bolii, dizabilității și invalidității timpurii, datorită dezvoltării insuficienței respiratorii și cardiace. În ciuda faptului că, cu emfizem pulmonar apar procese ireversibile, calitatea vieții pacienților poate fi crescută continuu prin inhalanți.
Tratamentul chirurgical al emfizemului pulmonar stabilizează într-o oarecare măsură procesul și ameliorează pacienții cu pneumotorax spontan recurent.
Un moment esențial al profilaxiei emfizemului pulmonar este propaganda împotriva fumatului destinată prevenirii și combaterii fumatului. De asemenea, este necesară detectarea precoce și tratamentul pacienților cu bronșită obstructivă cronică. Pacienții care suferă de emfizem pulmonar, trebuie monitorizați de un pulmonolog.
