Dispepsia este una dintre principalele probleme ale gastroenterologiei, deoarece plângerile nedefinite cu privire la disconfortul de digestie prezintă până la 40% din populația țărilor dezvoltate. Tulburările digestive pot avea o bază organică sau funcțională.
Dispepsia organică apare pe fondul diferitelor patologii ale sistemului digestiv (gastrită, boală ulceroasă peptică, boli inflamatorii ale sistemului hepatobiliar, pancreas și diferite părți ale intestinului, tractul gastrointestinal, etc.).
Dispepsia funcțională este indicată în cazul în care nu există patologii organice în prezența tulburărilor gastrice, care ar putea cauza aceste plângeri. Femeile suferă de dispepsie funcțională de 1,5 ori mai des decât bărbații. Grupul de vârstă principală în care această boală este diagnosticată este de 17-35 ani.
Cauze ale dispepsiei
Până în prezent, dispepsia este considerată a fi o boală psihosocială, în care, ca urmare a diferiților factori de stres, este afectată reglarea funcțiilor stomacului și a părților primare ale intestinului.
În plus față de suprasolicitarea emoțională, motivele pentru dezvoltarea dispepsiei funcționale pot fi tulburările de alimentație, administrarea anumitor medicamente, creșterea secreției de acid clorhidric, dischinezia tractului digestiv, întreruperea digestiei zaharurilor complexe, etc.
Este cunoscut faptul că hipovitaminoza (deficit de vitamina C și grupul B) poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea dispepsiei.
Ca rezultat al acestor factori pe peretele stomacal, crește sensibilitatea receptorilor viscerali, scade motilitatea stomacului și a intestinului subțire, secreția normală a sucurilor digestive este perturbată.
Manifestările acestor afecțiuni sunt gastropareza (însoțită de greață epigastrică severă și vărsături), sensibilitatea viscerală crescută la întindere, relaxarea incompletă a stratului muscular al organului, încetinirea progresului maselor alimentare din stomac în intestine.
Sindromului dispeptic, este cauzat de afectiuni precum alergia alimentară, boala de reflux gastroesofagian, hernia diafragmatică cu deplasarea esofagului abdominal în cavitatea toracică, gastrita, aclorhidria, ulcerul peptic al stomacului și duodenului, colecistita, pancreatita, stenoza pilorică, o tumoare a tractului digestiv, diferite infecții ale tractului digestiv.
Clasificarea dispepsiei
Pe baza principiului patogenetic, distingem dispepsia funcțională și cea organică.
Următoarele variante de dispepsie se disting prin factorul cauzal:
- Alimentar – asociat de obicei cu o încălcare a raportului nutrienților esențiali în dietă.
- Enzimatic – este asociat cu producția insuficientă de enzime digestive. În funcție de organul în care s-a dezvoltat deficitul de enzime, se izolează dispepsia gastrogenică, pancreatogenă, hepatogenică și enterogenă.
- Dispepsia în sindromul de malabsorbție – este asociată cu o încălcare a absorbției nutrienților din intestin.
- Infecțioasă – se dezvoltă cu diverse infecții intestinale, cel mai adesea cu dizenterie și salmoneloză.
- Intoxicarea – apare cu otrăvire acută, infecții generale severe, leziuni extinse.
Există, de asemenea, patru forme clinice de dispepsie funcțională: ulceroasă, dischinetică, de tip reflux și nedeterminată.
Simptomele dispepsiei
Diagnosticul dispepsiei funcționale se stabilește atunci când există trei criterii obligatorii. Primul criteriu este reprezentat de plângerile de durere și disconfort din jumătatea superioară a abdomenului de-a lungul liniei mediane, pentru o săptămână în fiecare lună sau 12 săptămâni pe an.
Al doilea criteriu este reprezentat de absența modificărilor organice ale tractului gastrointestinal cu examinări fizice, endoscopice și ultrasunete ale părților superioare ale tractului digestiv. Al treilea criteriu este absența semnelor de sindrom de intestin iritabil.
Există o serie de semne în prezența cărora se exclude diagnosticul de dispepsie funcțională: disfagia, creșterea temperaturii corpului, apariția sângelui în scaun, modificări inflamatorii în analizele clinice, pierderea în greutate fără cauze, anemie. În prezența acestor simptome, este necesară o examinare mai aprofundată a pacientului pentru a stabili diagnosticul corect.
Există patru variante ale fluxului de dispepsie funcțională, fiecare dintre acestea având semne clinice și fizice. Astfel, varianta ulcerativă se manifestă prin dureri noaptea sau dureri destul de severe în regiunea epigastrică, care apar adesea după suprasolicitarea emoțională.
Sindromul de durere inceteaza prin consumul de alimente, prin introducerea de antiacide. O trăsătură caracteristică este un sentiment de frică în timpul unui atac, gânduri obsesive despre prezența unei boli incurabile.
Dispepsia este exprimată printr-un sentiment de supraîncărcare a stomacului după masă, greutate în epigastru, greață, balonare. Vărsăturile care aduc ușurare sunt de asemenea posibile. Pacienții observă că după consumul de alimente există o saturație rapidă.
Dispepsia asemănătoare refluxului se manifestă prin arsuri la stomac, senzație de durere arterială în spatele sternului, eructare și regurgitare cu acid. Ultima formă a bolii, cea nedeterminată sau nespecifică, se caracterizează printr-un polimorfism al simptomelor. Dispepsia funcțională este caracterizată de un curs prelungit, fără progresia simptomelor.
Diagnosticul dispepsiei
Diagnosticul dispepsiei funcționale se stabilește numai după o examinare completă a pacientului și excluderea unei alte patologii a tractului gastrointestinal.
Obligatorii sunt următoarele studii: consultarea unui endoscopist pentru esofagogastroduodenoscopie, ultrasunete a cavității abdominale, teste de sânge (teste clinice și biochimice generale), examinarea fecalelor pentru evaluarea activității digestive și detectarea sângelui ascuns.
La examinarea cu ultrasunete a cavității abdominale se poate detecta pancreatita cronică, colelitiază. Deviațiile în analiza cu acest diagnostic nu se întâmplă de obicei.
Pentru diagnosticul diferențial al dispepsiei funcționale cu alte boli gastro-intestinale, pot fi necesare studii suplimentare. Radiografia stomacului poate dezvălui o expansiune a cavității corpului, încetinirea evacuării alimentelor.
La electrogastroscopie este înregistrată o perturbare a stomacului (cel mai adesea scăderea ritmului său). Pentru a determina aciditatea, se efectuează un studiu al sucului gastric, al pH-ului intragastric (este posibila atât creșterea, cât și scăderea pH-ului).
Pentru a evalua gradul de relaxare a stomacului, se utilizeaza manometria antroduodenala, în timpul căreia un senzor special este introdus în cavitatea organului, pentru transmiterea valorilor presiunii. În cazul dispepsiei funcționale, manometria poate indica o relaxare insuficientă sau, dimpotrivă, o relaxare a pereților stomacului.
Într-o situație în care simptomele dispepsiei funcționale progresează sau dacă regresia este insuficientă în fundalul tratamentului, sunt necesare două studii diferite pentru a identifica infecția cu Helicobacter pylori.
Consultarea repetată a gastroenterologului după primirea rezultatelor tuturor studiilor face posibilă excluderea patologiei organice, stabilirea unui diagnostic al dispepsiei funcționale și prescrierea unui tratament corect.
Se stie ca, cauzele organice ale dispepsiei se regasesc la 40% dintre pacientii cu afectiuni caracteristice acestei boli, de aceea cercetarea diagnosticului trebuie in primul rand sa vizeze identificarea acestor boli. Dispepsia funcțională trebuie diferențiată de sindromul intestinului iritabil, vărsăturile funcționale și aerofagia.
Tratamentul dispepsiei
Principalele obiective urmărite de către medic în numirea tratamentului dispepsiei funcționale, sunt reducerea intensității simptomelor, prevenirea recurenței bolii.
Spitalizarea în cadrul departamentului de gastroenterologie este indicată, de obicei, numai pentru cercetări complexe, cu dificultăți de diagnostic diferențial. Principalele domenii ale terapiei pentru dispepsia funcțională sunt corectarea modului de viață și a hranei, a măsurilor medicamentoase și psihoterapeutice.
Pentru a normaliza regimul zilei, situațiile care provoacă stres și experiență, supraîncărcarea fizică și emoțională trebuie eliminate. Se recomandă oprirea consumului de alcool, fumatul. Este necesar să se aloce timp pentru formarea fizică zilnică, îmbunătățind atât starea generală a pacientului, cât și funcția sistemului digestiv.
De asemenea, este necesar să acordăm o atenție deosebită regimului alimentar. Dieta exclude alimentele prajite și picante, băuturi carbogazoase, cafea. Aveți nevoie de porții mici, mestecați bine mâncarea, evitați supraalimentarea și pauzele lungi între mese.
După ce ați mâncat, trebuie să nu vă odihniți. În prezența semnelor de dispepsie, se recomandă ca utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene să inceteze, deoarece afectează negativ starea mucoasei gastrice. Aceste evenimente duc la tratamentul dispepsiei funcționale.
Dacă pacientul nu este capabil să normalizeze independent dieta, poate avea nevoie de ajutorul unui nutriționist. Specialistul va explica necesitatea de a observa frecvența și volumul fiecărei mese, deteriorarea supraalimentării și întreruperile prelungite în nutriție.
De asemenea, nutriționistul va controla calitatea alimentelor, disponibilitatea unei cantități suficiente de proteine și vitamine, fibre dietetice.
Tratamentul pentru dispepsia funcțională este imposibil fără o ajustare psiho-emoțională profundă. Pentru aceasta, este necesar nu numai să se reducă la minim stresul, ci și să se schimbe atitudinea pacientului față de situațiile negative.
Medicul curant trebuie să mențină relații confidențiale cu pacientul, să explice în detaliu cauzele și mecanismele dezvoltării bolii, numai în acest caz este posibil să se obțină efectul dorit din tratament. O eficacitate mai mare a terapiei poate fi realizată prin folosirea sedativelor, antidepresivelor.
Medicatia este prescrisa in functie de forma de dispepsie. În cazul unei variante ulcerative, principala grupă de medicamente sunt antiacidele și agenții antisecretori: hidroxidul de aluminiu în combinație cu hidroxidul de magneziu, inhibitorii pompei de protoni, blocanții receptorilor H2 și alții.
În forma dischinetică a dispepsiei se utilizează prockinetice: domperidonă sau metoclopramid. Alte variante de dispepsie funcțională sugerează utilizarea unei varietăți de combinații de antiacide și prockinetice.
În cazul în care simptomele dispepsiei nu se reduc pe fondul tratamentului, ar trebui utilizate alte medicamente din aceste grupuri sau ar trebui să se schimbe o combinație de medicamente. Se recomandă, de asemenea, efectuarea unui studiu asupra H. pylori. Terapia anti-Helicobacter pylori în 25% din cazuri facilitează în mod semnificativ cursul dispepsiei.
Nu uitați de simptomele alarmante care pot apărea la un pacient cu dispepsie: disfagie, sângerarea din diferite părți a tractului gastro-intestinal, scăderea în greutate nemotivată.
Dacă pacientul prezintă plângerile enumerate, este necesară repetarea studiilor endoscopice și a altor studii pentru detectarea în timp util a unei patologii periculoase a tractului gastro-intestinal (cancer de stomac, cancer de intestin subțire etc.).
Prognoza și prevenirea dispepsiei
Dispepsia funcțională agravează viața pacientului, însă prognosticul acestei boli este favorabil. În absența simptomelor de anxietate enumerate mai sus, prezența unei patologii grave a tractului gastro-intestinal este puțin probabilă.
După cursul terapiei există o probabilitate mare de recădere a simptomelor. Nu s-au dezvoltat măsuri specifice de prevenire a dispepsiei, însă menținerea unui stil de viață sănătos, alimentatia corecta și eliminarea situațiilor stresante reduc semnificativ riscul apariției acestei boli.
