Am umblat mult în ultimii ani. Cred că e ceva în sângele meu care mă atrage mereu către alte locuri, mă ţine mereu în mişcare. Nu mă simt niciunde mai bine ca pe drum, indiferent de destinaţie. Desigur, îmi aleg atent itinerariile, calculez distanţe, kilometri, bani de benzină, cazări şi mâncare, duc muncă de lămurire să găsesc însoţitori de drum. Uneori plătesc singură călătoriile alteori le împart cu mama care s-a hotărât să se transforme într-o pensionară bogată care călătoreşte mult, deşi nu e nici la pensie şi nici bogată nu e.
Mă pot mândri că am văzut mult, am mers pe fel de fel de drumuri şi mai asfaltate şi mai neasfaltate, am cunoscut oameni din toate părţile ţării, am mâncat cele mai felurite şi mai româneşti feluri de mâncare, am dormit prin cele mai intersante locuri.
Când pleci într-o călătorie cel mai important lucru e să-ţi setezi ochii şi mintea. În mod natural ochii văd ceea ce mintea proiectează. Eu n-am văzut drumuri proaste şi lipsa autostrărilor, n-am văzut mizerie, n-am văzut proastă creştere, n-am văzut dezolare şi tristeţe. Mintea mea a înregistrat frumuseţi nesfârşite, omenie şi bucurie. Că n-am dormit mereu la 5 stele, că n-am savurat doar Espresso din cele mai fine porţelanuri, că adesea s-a nimerit să iau câte-o groapă de să simt că zbor de pe şosea la 40 la oră, că mânăstirile româneşti percep taxă şi că ministerul turismului nu face nimic să promoveze bogăţiile ţării sunt lucruri pe care mintea mea le-a refuzat cu obstinaţie.
Mi-au rămas doar în minte şi-n suflet locuri şi emoţii incredibile şi-o-ncântare vecină cu paranoia. Sunt o sumă de călătorii şi amintiri.
În ultima din ele am urmărit Dunărea de la intrarea în ţară până la vărsare. Pe nepregătite, fără traseu stabilit dinainte, fără buget calculat şi fără altele, într-o duminică ne-am trezit cu toţii că mergem pe clisură şi să urmărim cursul Dunării de la intrarea în ţară (localitatea Baziaş, judeţul Caraş-Severin) până la Cazanele Mari şi Mici, respectiv până în Orşova, judeţul Mehedinţi.
Apoi, marţi ne-am făcut bagajele în pripă şi-am plecat să vedem Dunărea la vărsare, mai precis în Delta Dunării…
