1. Problema virgulelor.
Mi se întâmplă şi mie ca, atunci când scriu fraze lungi, să mănânc o virgulă pe ici pe colo. Greşeala mea e că nu recitesc după articolul, ori o fac pe diagonală. Dar m-am învăţat minte, de acum sunt mai atentă.
Dragilor, semnele de punctuaţie nu vă urăsc! Serios!! Chiar le e dor de voi. Fiecare are rolul ei. Folosiţi-le cu încredere, dar corect poziţionate!
Şi o dilemă pentru unii: Virgula se foloseşte şi înainte de conjuncţia “şi”, având valoare adverbială.
Exemple:
A fost în parc şi Diana, şi Tudor, şi mama Corinei etc. -> înşiruire
Am mers cu el, şi ţi-am povestit ieri, să-l ajut cu strugurii.
Folosiţi cu încredere virgula şi înainte de “dar”, “ci”, “iar”.
2. Problema dublului i. Când e corect şi când nu.
Aici sunt multe de spus. Mi-e milă să văd cum se poceşte limba română.
Că spui “să fi blogger” sau “să fii blogger” e cam acelaşi lucru. Deh, când te grăbeşti sau vrei să economiseşti spaţiu, poţi mânca câte un i, ce contează?
Mai au unii şi momente în care sunt foarte darnici! Exemple simple, căutând pe Google după “găsii”, verb luat întâmplător:
“pentru a gasii toate unitatile”
“In incercarea de a gasii cat mai multe persoane”
“Pe acest blog veti gasii review-uri complete”
“Vei gasii altundeva servicii ca la”
Of of.. de perfect simplu aţi auzit? Când folosiţi perfect simplu la persoana I, scrieţi “găsii”! Dacă nu, lăsaţi-l cu un singur i, serios că nu-i va fi frig şi nu se va simţi singur.
3. Veşnicul sh, tz, k.
Aici mulţi se scuză că, cică, scriu mai repede. Cum naiba să scrii mai repede folosind mai multe litere decât ar trebui?! (Şi dacă tot am folosit “?!”, aşa e forma corectă. Nu “!?”).
O întrebare pentru ziarişti, dar şi pentru restul: Când aţi terminat Jurnalismul/în timpul facultăţii/înainte de a intra la facultate/înainte de a vă angaja undeva, nu v-au dat nici un test minim de gramatică? Sau să scrieţi un articol să vadă nenii ăia ce puteţi? Eu chiar aveam o impresie bună despre ziarişti, în sensul că cunosc foarte bine limba română. Din păcate domnişoara (sau doamna) aceasta mi-a demonstrat că, ori acolo unde lucrează dumneaei se scrie după cum îl taie capul pe fiecare (nu, n-am fost încă curioasă să citesc ziarul acela, parcă Şoc), ori există un nene binevoitor care le corectează articolele din punct de vedere gramatical, corectează topica, mai bagă un sinonim mai potrivit pe ici pe colo…
PS: Ah. Uitam. Eu ştiu că la şcoală m-au învăţat să scriu cu literă mare începutul de propoziţie (să fiu mai exactă după .,?,!, ?!). Ia încearcă şi tu. Nu-i greu. Sau şi asta îţi corectează săracul nene care se ocupă şi de gramatica ta din articole? Păcat că nu-l ai şi la blog, nu? Acolo se vede „talentul”.
PS2: Nenii ăia de la OTV n-au putut să-ţi dea şi o înregistrare ceva? La relaţiile tale, tu te prezinţi în faţa noastră cu pozele alea penibile? Patetic…