Dieta Oloproteica – caracterisici, avantaje, efecte secundare

Dieta oloproteica este o dietoterapie de 21 de zile. Aceasta asigura o pierdere rapida in greutate. Grasimea corporala se reduce, iar daca pasii ulteriori sunt respectati cu strictete, kilogramele pierdute nu vor reveni.

Principiile dietei oloproteice sunt:

  • Obtinerea unui echilibru caloric negativ cu o dieta scazuta in calorii.
  • Obtinerea unui echilibru optim de azot prin administrarea de aminoacizi si proteine de inalta calitate, pentru protejarea masa musculara.
  • Stimularea productiei de corpuri cetonice ca sursa de energie, cu efect euforic, tonic si anorectic.

Cea mai buna dieta este, fara indoiala, una cu continut redus de calorii. Dar studiile efectuate pe diete echilibrate cu continut scazut de calorii au aratat ca acestea nu ofera rezultate pozitive pentru mult timp. Doar persoanele care trebuie sa slabeasca mai putin de 10 kilograme au mai mult succes.

Cert este ca regimul hipocaloric, atunci cand este bine echilibrat, ramane sigur si nu prezinta aproape niciun pericol pentru pacienti. Dar uneori este dificil de implementat deoarece:

  • Aceasta dieta nu elimina senzatia de foame – foarte putini pacienti rezista acestei senzatii neplacute si abandondeaza dieta dupa doar cateva saptamani;
  • Aceasta dieta dificila nu ofera rezultate remarcabile rapid – in primele saptamani, greutatea corporala scade foarte putin, iar pierderea lenta in greutate este adesea un factor demotivant pentru un pacient care trebuie sa slabeasca mai mult de 10 kilograme.

Prin urmare, medicul trebuie sa tina cont, atunci cand recomanda aceasta dieta, ca reducerea aportului caloric este aproape intotdeauna insotita de o scadere a necesitatilor metabolice.

O alternativa propusa este cea a infometarii absolute. Acest regim, care este compus doar din apa consumata dupa bunul plac, si din saruri minerale, duce la o pierdere a masei slabe. Reducerea greutatii are loc in principal la nivelul muschilor striati. Fibrele musculare cardiace fac parte din masa musculara slaba, iar compromiterea lor poate avea conscecinte grave.

Studiile asupra nivelului de azot arata ca, prin infometare, un adult care cantareste 70 de kilograme, pierde aproximativ 8-12 gr de azot pe zi in primele 3 zile, si 4-6 gr de azot in urmatoarele patru saptamani.

Avand in vedere ca un gram de azot corespunde cu 6.25 gr de proteine, in fiecare zi se pierd 200-300 gr de muschi. Tinand cont si de faptul ca necesarul de proteine creste sub restrictie calorica, se constata ca dupa 10 zile de infometare, pacientul pierde aproximativ 2-3 kilograme de tesut muscular.proteine pesteDin aceste consderente, multi autori au inceput sa studieze posibilitatea de a gasi o dieta care sa poata oferi un echilibrul caloric negativ, prin minimizarea pierderii masei slabe.

In 1966, Bollinger a incercat sa adauge albumina. In 1970, Apfelbaum a adaugat cazeina. In 1974, Geunth si Verter au adaugat glucoza cu cazeina. In 1975, Bairds si Howard au amestecat glucoza cu aminoacizi.

Cu toate acestea, in 1973, GLBlackburn a dezvoltat VLCD (dieta cu continut redus de calorii) prin determinarea nevoilor de proteine ale organismului in timpul infometarii.

Acesta a aratat cum lipsa caloriilor, cu o absenta aproape completa a hidratilor de carbon, ar putea neutraliza efectul anabolic al insulinei asupra metabolismului grasimilor; de fapt, fara insulina, lipogeneza nu este posibila.

De asemenea, Blackburn a aratat ca pericolele infometarii absolute ar putea fi minimizate prin ingerea proteinelor fara hidrati de carbon. In timpul studiilor, Blackburn a codificat cantitatea exacta de proteine care trebuie consumata pentru a proteja masa corporala. Astfel, s-a nascut rapid proteina care protejeaza echilibrul azotat si elimina foamea multumita starii de cetoza care o insoteste.

Aportul aproape exclusiv de proteine (1.2 gr/kg la femei si 1.5 gr/kg la barbati) care reprezinta un aport caloric foarte scazut, obliga organismul sa-si foloseasca rezervele de energie.

Aportul redus de carbohidrati stimuleaza lipoliza si ketogeneza, asigura, energie creierului si tesuturilor, protejeaza masa musculara datorita contributiei suplimentelor de aminoacizi cu continut ridicat de proteine biologice.

In dietele proteice, lipidele endogene sunt principala sursa de energie.

Cu supresia aproape totala a glucidelor, prezente doar in cantitati minime in legumele permise, cum ar fi spanacul, castravetele, fasolea verde, vinetele, salata, broccoli, dovleceii, etc, se obtine o scadere rapida a insulinei. legume verziLipoproteinlipaza hidrolizeaza trigliceridele in acizi grasi si glicerol. Glicerolul este oxidat in ficat in glucoza. 40% din acizii grasi produsi sunt utilizati direct in tesutul muscular. Restul de 60% sunt supusi beta-oxidarii in ficat.

Caracteristicile dietei Oloproteice

Caracteristicile inovatoare ale dietei Oloproteice sunt:

  • O parte din proteine si aminoacizi sunt directionati catre echilibrul azotat;
  • Are o pondere foarte mica de carbohidrati (doar cei prezenti in legume sunt permisi);
  • O pondere foarte mica de lipide (sunt permise cantitati mici de ulei de masline extravirgin pentru condimentarea alimentelor);
  • Permite integrarea precisa a mineralelor, oligoelementelor, vitaminelor, antioxidantilor, alcalinizatorilor si substantelor care favorizeaza catabolismul lipidic.

Aceasta dieta este utilizata pentru:

  • Tratarea obezitatii medii/severe, ca parte a unei metode de scadere in greutate;
  • Combaterea depozitelor de grasime localizate in zona abdominala.

grasime abdominalaUrmand aceasta dieta, o persoana poate pierde intre 7 si 10% din greutatea initiala in 21 de zile.

Fazele dietei oloproteice

Dieta oloproteica se face in 3 etape, timp in care pacientul trebuie urmarit foarte atent de un nutritionist, care va ajusta fazele in functie de raspunsul pacientului. Daca recomandarile sunt respectate cu acuratete, atunci greutatea corporala va scadea, iar rezultatele se vor mentine o perioada lunga de timp.

Faza de atac

Prima faza se caracterizeaza printr-un plan nutritional personalizat, cu o cantitate echilibrata de proteine. Aceasta faza dureaza, in medie, 21 de zile.

Faza de tranzitie

A doua faza, se caracterizeaza printr-un protocol nutritional cu continut scazut de calorii, cu reintegrarea carbohidratilor. Scopul este consolidarea rezultatelor obtinute in prima faza. Aeasta faza dureaza, in medie, 10 zile.

Faza de mentinere

A treia faza se caracterizeaza printr-un protocol nutritional scazut in calorii, modelat in conformitate cu dieta mediteraneana si adaptat nevoilor pacientului.

Avantaje:

  • Scaderea rapida in greutate;
  • Reducerea senzatiei de foame dupa 48-72 de ore de la inceputul primei faze;
  • Imbunatatirea tonusului muscular si a elasticitatii pielii;
  • Imbunatatirea energiei fizice si mentale dupa primele 4/6 zile;
  • Reducerea adipozitatilor localizate si, in conscedinta, reducerea retentiei de apa.

Efecte secundare:

  • Oboseala fizica si psihica in primele 3/5 zile ale dietei;
  • Posibile dureri de cap in primele 2 zile ale dietei;
  • Tahicardie;
  • Constipatie;
  • Halitoza (datorita prezentei in sange a corpurilor cetonice, cum ar fi acetona).

Efectele secundare pot fi atenuate prin intergarea adecvata a mineralelor, probioticelor si fibrelor. Dieta poate prezenta contraindicatii pentru tulburari specifice. Este necesara o vizita la medic inainte de urmarea dietei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here