Timp de multi ani de zile medicina academica oficiala obisnuia sa aplice in tratamentul pacientilor principiile patologiei bacteriologice, in flagranta contradictie cu teoria infectioasa elaborata in laborator, se afla teoria bolilor energetice, elaborata de medicina populara pe baza legaturii ei stranse cu natura.
Medicina academica a ajuns la concluziile ei prin intermediul eprubetei si al microscopului, medicina populara prin studiul instinctelor si al comportamentului mamiferelor si pasarilor salbatice si domestice.
Medicina populara cunoaste trei feluri de boli ce pot apare in organismul uman:
- Bolile energetice, care iau nastere prin aceea ca mecanismul pentru consumarea energiei se afla fara intrerupere in functiune si ca omul nu stie cum sa elibereze organismul din aceasta functionare continua. Din aceasta categorie fac parte hipertensiunea, atacurile de cord, ulcerele gastrice si intestinale, paraliziile musculare, guturaiul de fan, astmul, migrena, diabetul, bolile reumatice si cancerul.
- Acele boli pe care medicina populara le numeste bacteriologice si care sunt caruzate de prezenta in organism a microorganismelor daunatoare care cresc, se dezvolta si actioneaza destructiv. Ele sunt denumite adesea infectioase. Din aceasta categorie face parte de exemplu tifosul.
- Bolile parazitare, care sunt cauzate de insecte si de patrunderea in organism a parazitilor, de exemplu trichiniloza este generata de consumul carnii de porc infectate.
Medicina populara are metoda ei proprie de cercetare, incercari practice continue. Prin acestea ea a ajuns la concluzia ca majoritatea bolilor au la baza modificari chimice si fiziologice in organism. Indiferent ca se petrec in organismele plantelor, pasarilor, mamiferelor sau ale oamenilor aceste modificari au ceva comun, ele produc stari fiziologice si biochimice patologice.
