Cervicita este un proces inflamator în segmentul vaginal al colului uterin. Cursul se caracterizează prin secreții mucoase sau purulente, dureri în abdomenul inferior, contact sexual și urinare dureroasă. Cervicita cronică prelungită duce la dezvoltarea eroziunii, hipertrofiei cervicale, răspândirea infecției în părțile superioare ale aparatului reproducător.
Cervixul este o barieră care împiedică pătrunderea infecției în uter și în tractul genital superior. La anumiți factori, există o încălcare a funcției sale de protecție, unde are loc penetrarea unei microflore străine și dezvoltarea unui proces inflamator, numita cervicită, inclusiv exocervicită și endocervicită. Sub exocervicită se înțelege inflamația segmentului vaginal al cervixului sau exocervixului. Endocervicita este o inflamație a canalului cervical interior (endocervix). 
Cervicita poate apărea cu o infecție nespecifică, cauzată de microflora patogenă condiționată: stafilococ, E. coli, streptococ, ciuperci si unele infecții parazitare și protozoare. Microflora condiționată patogenă, care cauzează cervicita, intră în cervix printr-o cale de contact din rect, fie prin sânge și limf, specific prin cale sexuală.
Dezvoltarea cervicitei este facilitată de anumiți factori: leziuni la naștere ale colului uterin, crampe, avort, utilizarea contraceptivelor.
Cervicita se dezvoltă rar în mod izolat, de obicei este însoțită de alte boli ale sistemului reproducător: vulvită, vaginită, bartolinită, pseudo eroziune cervicală, ectropion (eversiune a colului uterin).
Cervicita este mai frecventă la femeile aflate în perioada de reproducere (până la 70%), mai puțin frecvent la menopauză. Cervicita este o cauză obișnuită de avort spontan și de naștere prematură. Consecința cervicitei este reprezentata de polipi și eroziunea cervicală, inflamația tractului genital superior.
Simptomele cervicitei
Cervicita are diverse manifestări în funcție de natura agentului patogen și de starea imunității. Cervicita de natură gonoreică se desfășoară, de obicei, brusc, cu semne distincte, cu infecție cu chlamidie, semnele fiind mai puțin vizibile.
În cervicita herpetică, colul uterin este roșu aprins, cu ulcerații (un simptom al „eroziunii continue”). In cervicita tricomonadică, sunt descoperite hemoragii mici, celule atipice din frotiu. Virusul papilomului uman poate provoca formarea verucilor genitale și ulcerarea colului uterin de diferite dimensiuni.
Cervicita, nediagnosticată sau netratată în stadiul acut, trece printr-un proces cronic lung. În stadiul cronic al cervicitei, semnele de inflamație (hiperemie, edem) sunt mai slabe. Este posibil să apară o înlocuire a epiteliului cilindric cu unul plat. Inflamația se poate răspândi în țesuturile și glandele înconjurătoare.
Diagnosticul de cervicită
Cervicita este adesea asimptomatica, ceea ce nu determină pacienții să consulte un medic. Majoritatea cervicitelor sunt detectate accidental, prin examene medicale de rutină sau când femeile se adresează unui ginecolog pentru sfaturi privind alte boli.
Diagnosticul cervicitei vizează în principal identificarea cauzelor care au provocat inflamația colului uterin.
Diagnosticul de cervicită se bazează pe următoarele date:
- examinarea cervixului cu ajutorul oglinzilor
- rezultatul colposcopiei, care permit detalierea modificărilor patologice ale epiteliului cervical
- metode de laborator (microscopie frotiu, bacterioză pe microfloră și sensibilitate la antibiotice, PCR – diagnostic, cercetare citomorfologică)
În cervicita acută, frotiurile conțin multe leucocite (mai mult de 30), precum și limfocite și histiocite, un epiteliu cilindric cu un nucleu hipertrofic și un epiteliu plat cu modificări distrofice. În cervicita cronică, sunt vizibile celule de epiteliu cilindric de diferite mărimi, uneori apare fenomenul de citoliză (distrugerea celulelor).
Studiul bacteriologic poate identifica genul și speciile de microorganisme, precum și selectarea antibioticului adecvat. Citomorfologia frotiului la cervicită, prezintă deteriorări structurale ale celulelor și schimbări dinamice în procesul de tratament. Detectarea anumitor infecții (gonoree, chlamydia, micoplasmoza, papilomavirus, herpes), este imposibilă fără diagnosticul PCR și testul imunologic enzimatic (ELISA).
Tratamentul cervicitei
Ginecologia modernă utilizează în practica sa un număr destul de mare de tratamente diferite pentru cervicită. Dar, în primul rând, tratamentul cervicitei trebuie să vizeze eliminarea factorilor predispozanți (tulburări hormonale, metabolice, imune) și bolile concomitente.
Tratamentul cervicitei, include folosirea medicamentelor antibacteriene, antivirale și depinde de agentul patogen identificat, sensibilitatea acestuia la acest medicament, stadiul procesului inflamator.
Astfel, cu cervicita chlamidiană, sunt prescrise antibiotice din seriile de tetraciclină (doxiciclină, monomicină), macrolide (eritromicină), chinolone (ofloxacină, lomefloxacină) și azalide (azitromicină). In cazul candidozei cervicite se utilizeaza fluconazolul. Preparatele locale combinate, sunt utilizate pe scară largă în tratamentul cervicitei.
Tratamentul local al cervicitei este recomandat atunci când gravitatea procesului este diminuată și constă în tratarea vaginului și a colului uterin cu o soluție de dimetilsulfoxid 3%, 1-2% cu o soluție de clorofilipit si cu o soluție de azotat de argint.
Cervicita virală este dificil de tratat. În cazul herpesului genital, este necesară o terapie pe termen lung, inclusiv medicamente antivirale (aciclovir, valaciclovir), utilizarea de Ig antiferice specifice, vitamine, imunostimulante.
În tratamentul infecției cu papilomovirus, se utilizeaza interferon, citostatice și îndepărtarea verucilor genitale. În tratamentul cervicitei atrofice, estrogenul este utilizat local, care ajută la refacerea epiteliului mucoasei vaginale, a colului uterin și a microflorei naturale. La infecții specifice, partenerul sexual este tratat în paralel.
În stadiul cronic al cervicitei, tratamentul conservator este mai puțin reușit, deci se folosesc metode chirurgicale: diatermocoagularea, crioterapia, terapia cu laser. O condiție obligatorie este absența infecțiilor.
În același timp, este tratată patologia concomitentă (ectropion, colită, salpingo-ooforită, tulburări funcționale) si restabilirea microflorei naturale. Tratamentul cervicitei se efectuează sub controlul colposcopiei și a testelor de laborator.
Prevenirea cervicitei consta in respectarea igienei personale, excluderea infecțiilor sexuale, prevenirea avortului, gestionarea adecvată a travaliului, tratamentul afecțiunilor endocrine.