Ce faci cand ti se umfla maseaua?

Zilele trecute am simit o durere usoar la una din maselele care imi fusese tratata in urma cu vreo 4 – 5 ani. Dupa vreo 2 zile m-am trezit dimineata cu o falca in cer si un in pamant … la propriu.

Primul gand a fost sa merg la farmacie sa cer antibiotice. Zis si facut. Am luat antibioticele vreo 2 zile, perioada in care maseaua continua sa se umfle iar eu simteam dureri din ce in ce mai mari.

Cand am vazu ca nu-i loc de tocmeala, am facut programare si am mers la dentist care si-a cam pus mainile in cap cand a vazut ce aveam acolo.

Acum, am sa va scriu cateva chestioare pe care le-am invatat din vizita respectiva:

• Cand se umfla maseaua, clar e ceva in neregula si clar trebuie tratament atat la masea cat si ceva cu antibiotice sa distruga infectia. La farmacie veti primi niste chestii scumpe si inutile, deoarece farmacistele vor doar sa faca vanzare dar nu isi vor asuma raspunderea (probabil nu au nici competenta) sa va prescrie augumentin sau alte antibiotice foarte tari.
• Vizita la dentist este necesara. Acesa va curata maseaua si va da drumul la infectie. Tot el va va prescrie antibioticele de care aveti nevoie.
• In cele mai multe cazuri maseaua poate fi salvata. Fie cu o plomba dupa tratarea infectiei, fie cu o coronita daca exista carii foarte mari, insa partea buna este ca poate fi salvata. Totusi, cu cat mergeti mai devreme la medic, cu atat este mai bine.
• Controlul la 6 luni, maxim 12 luni este necesar! Eu personal am facut o carie intr-o zona in care eu n-am putut-o observa niciodata in oglinda. De la caria respectiva s-a ajuns la infectia despre care vorbeam mai sus. Daca as fi mers la control la timp as fi scapat doar cu o banala plomba de 70 de lei.

Niciodata sa nu asteptati ca o masea umflata sa “treaca de la sine”. Chiar daca organismul lupta cu infectia si scapati pe moment, la un moment dat veti avea probleme cu ea, deci amanatul si delasarea nu sunt o solutie.

Frica de stomatolog

Exista unii oameni care au avut in viata lor de suferit dureri fizice considerabile, operatii mari sau traumatisme zdrobitoare, si care se tem totusi de simpla obturatie de catre stomatolog a unei cavitati in vederea tratarii unei carii. Si pentru ca a venit vorba de carie, trebuie sa spunem ca si atunci cand aceasta este simpla, reprezinta un caz de urgenta, care nu sufera amanare, trebuind a fi tratata inainte de a se complica. O carie odata aparuta sub aspectul unui mic punct negru pe suprafata dintelui, nu mai da inapoi…

Sunt prea rare cazurile cazurile in care o carie nu evolueaza, si in nici un caz dintele odata atins si netratat nu se va mai reface. Cu cat trece timpul cu atat tratamentul va fi mai anevoios si de mai lunga durata. Mai curand sau mai tarziu, mai bine zis cat mai curand, de urgenta chiar, respectivul va trebui sa dea ochii cu stomatologul si cu cat o va face mai devreme, cu atat va fi mai usor pentru el stiind ca tratamentul unei carii surprinsa in aceasta faza de inceput, cand inca n-a strapuns complet smaltul, este nedureros putandu-se efectua intr-o singura sedinta. Cam acestea despre frica de stomatolog manifestata de unii pacienti.

Tot in legatura cu aceasta fobie si anume frica de stomatolog, pe deplin nejustificata, vom reda aici o situatie de acest gen, deloc lipsita de umorul ei, dar si de talcul ei:

Este vorba de un pacient fricos care dupa zile si nopti de chinuitoare dureri dentare, isi ia inima in dinti ca sa zicem astfel, hotarandu-se sa mearga pentru a fi vazut de stomatolog. Ajuns la cabinetul stomatologic da tarcoale cladirii cu pas incetinit pentru a intarzia cat mai mult momentul intrarii, se gandeste la cine stie ce lucruri placute, doar doar n-o mai simti durerea. In sfarsit intra cu pasi sovaielnici.

Isi ia bon, intreaba asistenta ce fel de om este doctorul, daca este milos sau crud, daca are mana incruntata sau zambitoare… Intra in sala de asteptare, ia loc intr-un fotoliu, se informeaza la cei ce ies din cabinet daca i-a durut sau nu, daca doctorul are mana usoara sau grea, face pasi spre usa cabinetului spre a se convinge ca i-a mai ramas un pic de curaj pentru ca in clipa in care ii vine randul s-o tuleasca frumos spre iesire, spunandu-si in sinea lui: „lasa, vin altadata”.

O comportare ridicula, un soi de autolinistire de moment, care mai curand sau mai tarziu, din cauza durerilor exaspeante il va face sa isi invinga frica de stomatolog si sa apara din nou in fata usii stomatologului, hotarat ferm de asta data sa intre.