Ce este Lupusul eritematos sistemic?

0
158
ce-este-si-cum-se-manifesta-Lupusul-eritematos-sistemic

Lupusul eritematos sistemic este o boală sistemică cronică, cu cele mai pronunțate manifestări pe piele. Etiologia lupusului eritematos nu este cunoscută, dar patogeneza sa este asociată cu o încălcare a proceselor autoimune, ducând la producerea de anticorpi la celulele sănătoase ale corpului.

Boala este mai sensibilă la femeile de vârstă mijlocie. Incidența lupusului eritematos nu este mare, 2-3 cazuri la o mie de persoane. Tratamentul și diagnosticul lupusului eritematos sistemic sunt efectuate în comun de către un reumatolog și dermatolog. Diagnosticul LES este stabilit pe baza semnelor clinice tipice si de rezultatele testelor de laborator.

Dezvoltarea și cauzele prospective ale lupusului eritematos sistemic

Etiologia exactă a lupusului eritematos nu este stabilită, dar majoritatea pacienților au anticorpi împotriva virusului Epstein-Barr, ceea ce confirmă posibila natură virală a bolii. Caracteristicile corpului, datorate producerii de autoanticorpi, sunt observate la aproape toți pacienții.

Natura hormonală a lupusului eritematos nu este confirmată, dar tulburările hormonale agravează evoluția bolii, deși nu poate provoca apariția ei. Nu se recomandă femeilor cu lupus roșu diagnosticat să ia contraceptive orale. La persoanele cu predispoziție genetică și la gemenii identici, incidența lupusului eritematos este mai mare decât în ​​celelalte grupuri. La baza patogenezei lupusului eritematos sistemic sta încălcarea imunoregulării.

Diagnosticul lupusului eritematos sistemic

Dacă se suspecteaza un lupus eritematos sistemic, pacientului ii este recomandat o vizita la un reumatolog și dermatolog. Diagnosticarea lupusului eritematos se face prin prezența manifestărilor în fiecare grup simptomatic. Criterii de diagnosticare a pielii: eritem sub formă de fluture, fotodermită, erupție discoidă; din articulații: înfrângerea simetrică a articulațiilor, artralgia, sindromul de “bratari perla” de pe încheieturi datorită deformării aparatului ligament; din partea organelor interne: localizare diferită a serozităților, în analiza urinei, proteinurie și cilindrurie persistente; din sistemul nervos central: convulsii, psihoze și schimbări de dispoziție; din funcția de hematopoieză, lupusul eritematos se manifestă prin leucopenie, trombocitopenie, limfopenie.

Reacția lui Wasserman poate fi fals pozitivă, ca și alte studii serologice, care uneori conduc la numirea unui tratament inadecvat. Odată cu dezvoltarea pneumoniei, radiografia pulmonară se efectuează, fiind suspectată puncția pleurală. Pentru diagnosticarea afecțiunilor cardiace este necesara un EKG.

Cum tratam lupusul eritematos sistemic?

De regulă, tratamentul inițial al lupusului eritematos este inadecvat, deoarece se fac diagnoze greșite de fotodermatoză, eczemă, seboree și sifilis. Și numai în absența eficacității terapiei prescrise, sunt efectuate examinări suplimentare, în timpul cărora este diagnosticat lupusul eritematos. Recuperarea completă de la această boală nu poate fi realizată, însă o terapie selectată în timp util și corect poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului și poate evita dizabilitatea.

Pacienții cu lupus eritematos trebuie să evite lumina directă a soarelui, să poarte îmbrăcăminte care acoperă întregul corp, iar în zonele deschise să aplice cremă cu un filtru de protecție ridicat de ultraviolete. Pe zonele afectate ale pielii se aplică unguente corticosteroide, deoarece utilizarea medicamentelor non-hormonale nu are efect. Tratamentul trebuie făcut intermitent, astfel încât dermatita mediată de hormoni să nu se dezvolte.

În formele necomplicate de lupus eritematos, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt prescrise pentru a elimina durerea din mușchi și articulații, dar cu prudență ar trebui să ia aspirină, deoarece încetinește procesul de coagulare a sângelui. Recepția obligatorie a glucocorticosteroizilor, în acest caz, dozele de medicamente sunt alese astfel încât să minimizeze efectele secundare, protejând organele interne de leziuni.

Se mai aplica metoda in care pacientul este prelevat de celule stem si apoi terapia imunosupresiva este efectuata, apoi celulele stem sunt reintroduse pentru a restabili sistemul imunitar. Cu această terapie, agravarea autoimună în majoritatea cazurilor se oprește, iar starea pacientului cu lupus eritematos se îmbunătățește.

Un stil de viață sănătos, refuzul la consumul de alcool și fumat, activitatea fizică adecvată, alimentația echilibrată și confortul psihologic, permit pacienților cu lupus eritematos să-și controleze starea și să prevină dizabilitatea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here