Boala Ischemică a inimii (IHD)

Boala ischemică a inimii (IHD) este o afecțiune miocardică organică și funcțională, cauzată de o deficiență sau de încetare a furnizării de sânge a mușchiului cardiac (ischemie). IHD poate manifesta afecțiuni acute (infarct miocardic, stop cardiac) și cronice (angină pectorală, cardioscleroză post-infarct, insuficiență cardiacă). Semnele clinice ale IHD sunt determinate de forma specifică a bolii. IHD este cea mai frecventă cauză a morții subite în lume.

Boala coronariană este o problemă serioasă a cardiologiei moderne și a medicinei în general. În lume mortalitatea cauzată de boala ischemică a inimii este de aproximativ 70%. Boala coronariană afectează mai ales bărbații cu vârsta activă (de la 55 la 64 de ani), ceea ce duce la dizabilități sau la moarte subită.

În centrul dezvoltării IHD, există un dezechilibru între necesitatea muscularei cardiace în sânge și fluxul sanguin coronarian real. Acest dezechilibru se poate dezvolta în legătură cu nevoia brusc crescută a miocardului în aprovizionarea cu sânge, dar cu implementarea inadecvată sau cu necesitatea obișnuită, dar cu o scădere accentuată a circulației coronare.

Deficitul de aport de sânge in miocard este deosebit de pronunțat în cazurile în care fluxul sanguin coronarian este redus, iar necesitatea muscularei cardiace în afluxul de sânge crește brusc. Insuficiența alimentării cu sânge a țesuturilor inimii, foametea lor la oxigen se manifestă prin diverse forme de boală coronariană.

Grupul IHD include afecțiuni acute și cronice ale ischemiei miocardice, urmate de modificările ulterioare: distrofie, necroză, scleroză. Aceste condiții în cardiologie sunt luate în considerare, inclusiv, și ca unități nosologice independente.

Cauze și factori de risc pentru boala coronariană

Marea majoritate (97-98%) dintre cazurile clinice de boală cardiacă ischemică se datorează aterosclerozei arterelor coronare cu o severitate variabilă.

Alte cauze ale IHD includ tromboembolismul sau spasmul arterelor coronare, care se dezvoltă de obicei pe fundalul unei leziuni aterosclerotice deja existente. Spasmul cardiac agravează obstrucția vaselor coronariene și provoacă manifestări ale bolii cardiace ischemice.

Factorii care contribuie la apariția IHD includ:

• Hiperlipidemie. Promovează dezvoltarea aterosclerozei și crește riscul de boală coronariană de 2-5 ori. Cele mai periculoase din punct de vedere al riscului de IHD sunt hiperlipidemia de tip IIa, IIb, III, IV, precum și o scădere a conținutului de alfa-lipoproteine.

• Hipertensiune arteriala. Crește probabilitatea apariției bolii coronariene de 2-6 ori. La pacienții cu tensiune arterială sistolică de 180 mm Hg, art. și boală cardiacă ischemică mai mare, apare de până la de 8 ori mai frecvent decât la pacienții hipotensivi și la persoanele cu un nivel normal al tensiunii arteriale.

• Fumatul. Potrivit diverselor date, fumatul măresc incidența IHD în 1,5-6 ori. Mortalitatea cauzată de boala coronariană la bărbații cu vârsta cuprinsă între 35 și 64 de ani, este de 2 ori mai mare decât în ​​cazul nefumătorilor din aceeași categorie de vârstă. Vezi aici cum te poti lasa de fumat

• Hipodinamie și obezitate. Persoanele cu inactivitate fizică, riscă IHD de 3 ori mai mult decât cele care duc un stil de viață activ. Când se combină hipodinamia cu greutate corporală excesivă, acest risc crește uneori.

• Toleranță redusă la carbohidrați. În diabetul zaharat, inclusiv latent, riscul de incidență a bolii coronariene crește de 2-4 ori.

Factorii care amenință dezvoltarea IHD ar trebui să includă și ereditatea, sexul masculin și pacienții vârstnici. Cu o combinație de mai mulți factori predispozanți, gradul de risc în dezvoltarea bolii coronariene crește semnificativ.

Cauzele și viteza de dezvoltare a ischemiei, durata și severitatea acesteia, starea inițială a sistemului cardiovascular al individului, determină apariția acestei forme de boală ischemică.

Clasificarea bolilor cardiace ischemice

Ca o clasificare de lucru, după recomandările OMS (1979), cardiologii-clinicieniI folosesc următoarea sistematizare a formelor de IHD:

1. Decesul coronarian brusc (sau insuficiența cardiacă primară) este o afecțiune bruscă, neprevăzută, care se presupune că se bazează pe instabilitatea electrică a miocardului. O moarte coronariană bruscă înseamnă instantaneu sau deces până cel mult 6 ore după un atac de cord.
2. Angina pectorală:

• stenocardia stresului: stabila (cu definiția clasei funcționale I, II, III sau IV) si instabilă: prima angina pectorală progresivă, postoperatorie sau postinfarct;

• angina spontană (sinovial, variantă, vasospastică, stenocardia Prinzmetal)

3. Forma nedureroasă a ischemiei miocardice.
4. Infarct miocardic: focalizare mare; focalizarea mică
5. Cardioscleroza postinfarct.
6. Ritmul cardiac afectat.
7. Insuficiență cardiacă.

În cardiologie, există conceptul de „sindrom coronarian acut„, care combină diferite forme de boală coronariană: angină instabilă, infarct miocardic. Uneori, o moarte coronariană bruscă provocată de boala coronariană este inclusă în același grup.

Simptome ale bolii coronariene

Manifestările clinice ale IHD sunt determinate de forma specifică a bolii (vezi infarctul miocardic, angină pectorală). În general, boala coronariană are un curs ondulat: perioadele de sănătate stabilă normală alternează cu episoade de exacerbare a ischemiei. Aproximativ 1/3 dintre pacienți, în special cu ischemie miocardică nedureroasă, nu simt deloc prezența IHD. Progresia bolii cardiace ischemice se poate dezvolta încet, timp de decenii, în același timp, formele bolii se pot schimba și, în consecință, simptomele.

Manifestările comune ale IHD includ durerea toracică asociată cu efort fizic sau stres, durere la nivelul spatelui, brațului și maxilarului inferior; dificultăți de respirație, bătăi cardiace puternice sau senzație de întrerupere; slăbiciune, greață, amețeală, vedere încețoșată și leșin, transpirație excesivă. Adesea, IHD este detectat deja în stadiul de dezvoltare a insuficienței cardiace cronice, cu apariția edemului la nivelul extremităților inferioare, dispnee pronunțată, care determină pacientul să adopte o poziție forțată de ședere.

Simptomele listate ale bolii coronariene de obicei nu apar în același timp, cu o anumită formă a bolii, există o prevalență a anumitor manifestări ale ischemiei.

Precursorii opririi cardiace primare în boala cardiacă ischemică sunt sentimente paroxistice de disconfort în spatele sternului, teama de moarte și labilitatea psiho-emoțională. În caz de moarte subită coronariană, pacientul își pierde cunoștința, i se oprește respirația, nu există pulsuri pe arterele principale (femurală, carotidă), sunetele inimii nu sunt ascultate, pupilele se dilată, pielea devine gri-palidă. Cazurile de stop cardiac primar reprezintă până la 60% din rezultatele letale ale IHD, în principal în stadiul pre-sanitar.

Diagnosticul bolii coronariene

Diagnosticul IHD este efectuat de către cardiologi în condițiile unui spital sau dispensar cardiologic care utilizează tehnici instrumentale specifice. Atunci când un pacient este intervievat, plângerile și prezența simptomelor caracteristice bolii coronariene sunt clarificate. Când sunt examinate, se determină prezența edemelor, a cianozelor pielii, a zgomotului inimii, a tulburărilor de ritm.

Testele de diagnostic la laborator sugerează studiul enzimelor specifice care cresc cu angina instabilă și infarctul (creatin fosfokinază (în primele 4-8 ore), troponin-I (ziua 7-10), troponin-T (în ziua 10- 14), aminotransferază, lactat dehidrogenază, mioglobină (în prima zi)). Aceste enzime intracelulare de proteine ​​în distrugerea cardiomiocitelor, sunt eliberate în sânge (sindromul resorbție-necrotic). De asemenea, un alt studiu se efectueaza la nivelul general al colesterolului, a lipoproteinelor scăzute (aterogene) și a densității ridicate, trigliceridelor, glucozei din sânge, ALT și AST (markeri nespecifici ai citolizei).

Cea mai importantă metodă de diagnosticare a bolilor cardiace, incluzând boala cardiacă ischemică, este înregistrarea EKG a activității electrice a inimii, care permite detectarea încălcărilor modului normal al miocardului. Ecocardiografia, metoda cu ultrasunete a inimii vă permite să vizualizați mărimea inimii, starea cavităților și vaselor, sa evaluați contractilitatea miocardică, zgomotul acustic. În unele cazuri cu IHD se efectuează ecocardiografie de stres, acesta reprezinta un diagnostic ultrasonic cu utilizarea activității fizice dozate, care înregistrează ischemia miocardică.

În diagnosticul bolii cardiace ischemice, testele funcționale cu sarcină sunt utilizate pe scară largă. Ele sunt utilizate pentru a identifica etapele timpurii ale IHD, atunci când tulburările nu pot fi încă determinate în repaus.

Monitorizarea Holter zilnică a EKG, presupune înregistrarea unui EKG efectuat în cursul zilei și descoperirea neregulilor periodice în activitatea inimii. Pentru studiu, se folosește un dispozitiv portabil (monitor Holter) care este fixat pe umăr sau talia pacientului și citește indicațiile, precum și un jurnal de auto-observație, în care pacientul își respectă acțiunile și schimbările în starea lui de sănătate timp de o oră. Datele obținute în timpul monitorizării sunt procesate pe calculator. Monitorizarea EKG permite nu numai dezvăluirea manifestărilor bolii coronariene, ci și cauzele și condițiile de apariție a acestora, ceea ce este deosebit de important în diagnosticul anginei pectorale.

Electrocardiografia transderofageala, permite o evaluare detaliată a excitabilității electrice și a conductivității miocardului. Esența metodei constă în introducerea unui senzor în esofag și înregistrarea performanțelor cardiace, ocolind interferența creată de piele, grăsime subcutanată și torace.

Realizarea angiografiei coronariene în diagnosticul bolii coronariene permite contrastul vaselor miocardului și determină încălcări ale permeabilității acestora, gradul de stenoză sau ocluzie. Coronarografia este utilizată pentru a rezolva problema chirurgiei cardiace. Odată cu introducerea unui agent de contrast, sunt posibile evenimente alergice, inclusiv anafilaxie.

Tratamentul bolii coronariene

Tactica tratării diferitelor forme clinice ale IHD are propriile particularități. Cu toate acestea, este posibil să se identifice principalele direcții utilizate pentru tratarea bolii coronariene:

• terapie non-farmacologică;
• terapie medicamentoasă;
• revascularizarea chirurgicală a miocardului (by-pass aorto-coronarian);
• utilizarea metodelor endovasculare (angioplastie coronariană).

Terapia non-medicamentală include măsuri pentru corectarea stilului de viață și a alimentației. La diferite afișaje ale bolii de inimă ischemică este prezentată restricția unui mod de activitate. In orice formă de boală cardiacă ischemică, regimul de activitate al pacientului este limitat, urmată de o expansiune treptată în timpul reabilitării. Dieta din IHD implică limitarea aportului de sare in alimente, pentru a reduce sarcina asupra mușchiului inimii.

Pentru a încetini progresia aterosclerozei și pentru combaterea obezității, se recomandă și o dietă cu conținut scăzut de grăsimi. Următoarele grupe de produse sunt limitate: grăsimi animale (unt, grăsimi, carne grasă), alimente afumate și prăjite, glucide absorbite rapid (produse de patiserie, ciocolată, prăjituri, dulciuri). Pentru a menține o greutate normală, este necesar să se echilibreze energia consumată.

Dacă este necesar, trebuie să se reducă greutatea, deficitul dintre rezervele de energie consumate ar trebui să fie de cel puțin 300 kilo calorii zilnic, ținând seama de faptul că o persoană cheltuiește aproximativ 2000-2500 pe zi în timpul unei activități fizice normale.

Terapia medicamentoasă pentru boala cardiacă ischemică este prescrisă de formula „ABC”: antiagregante, beta-adrenoblocatori și medicamente hipocolesterolemice. În absența contraindicațiilor pot fi prescrise nitrați, diuretice, antiaritmice etc. Lipsa efectului de la terapia medicamentoasă în curs de desfășurare a bolii coronariene și amenințarea dezvoltării infarctului miocardic sunt o indicație pentru a rezolva problema cu ajutorul tratamentului chirurgical.

Revascularizarea chirurgicală a miocardului (manevra aortocoronară – CABG) este utilizată pentru restabilirea aportului de sânge la situsul ischemiei (revascularizării) cu rezistență la terapia farmacologică în curs de desfășurare. Esența metodei CABG este aplicarea unei anastomoze autovunoscate între aorta și artera inimii afectate sub locul de constricției sau ocluziei.

Acest lucru creează un pat vascular de by-pass care eliberează sânge la locul ischemiei miocardice. Operațiile CABG pot fi efectuate utilizând circulația artificială sau pe o inimă propriu zisa. Printre tehnicile chirurgicale minime invazive în IHD se regaseste angioplastia coronariană transluminală percutană (PTCA) – „expansiunea” balonului unui vas stenos cu implantarea ulterioară a unui stent de carcasă care păstrează lumenul vasului suficient pentru fluxul sanguin.

Prognoza și prevenirea bolilor coronariene

Definiția prognozei pentru IHD depinde de interdependența diferiților factori. Deci, combinația dintre boala coronariană și hipertensiunea arterială, tulburările severe ale metabolismului lipidic și diabetul zaharat afectează negativ prognosticul. Tratamentul poate încetini progresia constantă a IHD, dar nu poate opri dezvoltarea acesteia.

Cea mai eficientă prevenire a IHD este de a reduce efectele adverse ale amenințărilor: excluderea alcoolului și a tutunului, supraîncărcarea psiho-emoțională, menținerea greutății corporale optime, educația fizică, controlul tensiunii arteriale, alimentația sănătoasă.