Biserica “Sf. Mare Mucenic Mina” din Constanţa poartă numele Sf. Mina ocrotitorul celor păgubiţi, nedreptăţiţi sau înşelaţi (citeste pe crestinortodox.ro mai multe despre el). Despre Sf. Mina se spune că nu a vrut să-şi renege apartenenţa la creştinism şi a fost omorât cu sabia în timpul împăratului păgân Maximilian.
Deşi soldaţii care l-au ucis au încercat să-i dea foc, trupul său nu a ars iar sora lui l-a luat şi l-a îngropat într-o biserică din Alexandria. După ce persecuţia creştinilor a luat sfârşit Papa Atanasie al Alexandriei a scos trupul pentru a-l duce în deşert unde a fost îngropat şi timp de câteva secole nu s-a mai aflat nimic de sfânt. Dar dintr-o dată în acele locuri au început să se întâmple tot felul de minuni, oameni şi deopotrivă animale au început să se vindece şi toţi cei care fuseseră păgubiţi sau înşelaţi erau răsplătiţi. Aşa se face că s-au făcut săpături şi au fost descoperite moaştele Sf. Mina iar în locul acela, situat la 45 km de Alexandria s-a construit o frumoasă catedrală şi chiar un oraş întreg ce poartă numele sfântului. Astăzi la aproape 1 km de oraşul Sf. Mina este o mânăstire minunată care adăposteşte moaştele Sf. Mina. Se spune că în timpul zilei, când soarele arzător cade pe profilul impunător al mănăstirii lumina se răsfrânge pe cerul după-amiezii şi totul capătă dimensiuni impresionante iar credincioşii sunt uimiţi de mozaicurile imense şi incredibil de frumoase ce reprezintă scene din viaţa Mântuitorului.
Biserica “Sfântul Mare Mucenic Mina” din Constanţa amplasată într-un decor de o frumuseţe parcă divină, cu multă verdeaţă, este un reper religios de o frumuseţe şi de o simplitate cum puţine se mai găsesc astăzi. Biserica este preferata tuturor constănţenilor tineri ce vor să-şi unească destinele sub acoperământul ei şi reprezintă un loc special pentru toţi constănţenii.
Ea a fost construită între anii 1995-1997 pe malul lacului Tăbăcăriei, pe locul unde era amplasat un cort militar în care părintele Picu ţinea slujbele la începutul anilor ’90. Concepută într-un stil autentic românesc maramureşan de către arhitectul Nicolae Goga şi continuată după decesul acestuia de arhitectul Niels Aumer, biserica a fost ridicată de o echipă de tâmplari maramureşeni condusă de meşterul Gavrilă Hotiev.
Biserica are o lungime de 26 metri, o lăţime de 12 metri şi o înălţime de 43 metri şi este considerată cea mai înaltă biserică de lemn din sud-estul Europei. Pictura fină de pe catapeteasmă a fost concepută şi realizată de pictorul iconar George Sorin Nicolae din Bucureşti iar interiorul bisericii simplu, lipsit de opulenţă cu spaţii largi potrivite pentru reculegere spirituală realizat din lemn de către arhitectul Daniel Sabău din Alba Iulia.
Am fost zilele trecute pe la bisericuţă şi freamătul oraşului de peste lac era estompat de liniştea din jurul ei, de clipocitul uşor al valurilor de apă ce se loveau de mal, de sentimentul de veşnicie pe care l-am încercat în apropierea ei. Biserica împodobită de o multitudine de flori multicolore, clopotniţa bisericii ce se înălţa semeaţă spre soarele arzător, troiţa cu faţa îndreptată spre lac şi foişorul unde un călugăr stătea de vorbă cu câţiva copii erau o adevărată oază de spiritualitate creştină, un loc de reculegere sufletească şi religioasă.
În locul special amenajat pentru aprinderea lumânărilor am adus şi eu prinosul meu pentru cei dragi mie care acum nu mai sunt printre noi şi împăcată sufleteşte m-am întors la îndatoririle mele zilnice.
