Autismul este o boală caracterizată prin mișcări și vorbire depreciata, precum și prin interese și comportamente stereotipice, însoțite de o încălcare a interacțiunilor sociale ale pacientului cu alții. Datele privind prevalența autismului variază semnificativ, datorită abordărilor diferite în ceea ce privește diagnosticarea și clasificarea bolii.
Conform diverselor date, autismul, fără a ține seama de tulburările din spectrul autismului, afectează 0,1-0,6% dintre copii, ținând seama de tulburările de spectru autist, apare la 1,1-2% dintre copii.
La fete, autismul este detectat de patru ori mai puțin frecvent decât la băieți. În ultimii 25 de ani, acest diagnostic a fost expus mult mai des, cu toate acestea, nu este clar care este motivul pentru aceasta, cu modificarea criteriilor de diagnostic sau cu o creștere reală a prevalenței bolii.
Cauze autism
În prezent, cauzele declanșării autismului nu au fost pe deplin elucidate, dar s-a stabilit că baza biologică a bolii este o încălcare a dezvoltării anumitor structuri ale creierului. Natura ereditară a autismului a fost confirmată, deși genele responsabile pentru dezvoltarea bolii nu au fost încă determinate. Copiii cu autism au un număr mare de complicații în timpul sarcinii și nașterii (infecții virale intrauterine, toxemie, sângerare uterină, naștere prematură). Se presupune că complicațiile în timpul sarcinii nu pot provoca autismul, dar pot crește probabilitatea dezvoltării sale în prezența altor factori predispozanți.
Ereditate
Printre rudele apropiate și îndepărtate ale copiilor cu autism, se diagnostichează 3-7% dintre pacienții cu autism, care depășesc de mai multe ori prevalența bolii în medie de către populație. Probabilitatea de a dezvolta autism la ambii gemeni identici este de 60-90%.
Rudele pacienților au adesea unele încălcări caracteristice ale autismului: tendința spre comportament obsesiv, nevoia scăzută de contacte sociale, dificultăți în înțelegerea vorbirii, tulburări de vorbire (inclusiv ecolalia).
În astfel de familii, epilepsia și retardul mental sunt mai frecvente, care nu sunt semne obligatorii de autism, dar sunt adesea diagnosticate în această boală. Toate cele de mai sus sunt o confirmare a naturii ereditare a autismului.
La sfârșitul anilor 90 ai secolului trecut, oamenii de știință au reușit să identifice o genă de predispoziție la autism. Prezența acestei gene nu conduce neapărat la apariția autismului (conform majorității genetiștilor, boala se dezvoltă ca urmare a interacțiunii mai multor gene).
Cu toate acestea, definiția acestei gene a permis să confirme în mod obiectiv natura ereditară a autismului. Acesta este un progres serios în studiul etiologiei și al patogenezei acestei boli, deoarece, cu puțin timp înainte de această descoperire, ca o posibilă cauză a autismului, unii oameni de știință au considerat lipsa de îngrijire și atenție din partea părinților (în prezent această versiune este respinsa ca nefiind adevărat).
Tulburări structurale ale creierului
Conform datelor de cercetare, schimbările structurale în secțiunile frontale ale cortexului cerebral, hipocampusului, lobului temporal mijlociu și cerebelului sunt adesea evidențiate la pacienții cu autism.
Funcția principală a cerebelului este asigurarea unei activități motorii de succes, însă această parte a creierului influențează de asemenea vorbirea, atenția, gândirea, emoțiile și abilitățile de învățare.
În multe persoane cu autism, unele părți ale cerebelului sunt reduse. Se presupune că această circumstanță poate fi cauzată de problemele pacienților cu autism atunci când se comută atenția.
Lobii temporali medii, hipocampul și amigdala, care de multe ori apar in cazul persoanelor autiste, afectează memoria, capacitatea de învățare și autoreglementarea emoțională, inclusiv apariția unui sentiment de plăcere în realizarea unor acțiuni sociale semnificative. În plus, pacienții cu autism prezintă adesea o încetinire a maturizării lobilor frontali.
Tulburări funcționale ale creierului
Aproximativ 50% dintre pacienți prezintă modificări caracteristice afectării memoriei, atenției selective și direcționale, gândirii verbale și utilizării intenționate a vorbirii. Gradul de prevalență și severitatea schimbărilor variază, în timp ce la copiii cu autism cu funcționalitate ridicată, tulburările tind să fie mai puțin pronunțate în comparație cu pacienții care suferă de forme cu malfuncționalitate ale bolii.
Simptome autism
Semnele obligatorii ale autismului copiilor (o tulburare autistă tipică, sindromul lui Kanner) sunt reprezentate de lipsa interacțiunilor sociale, probleme în construirea contactului productiv reciproc cu alții, comportamentul stereotip. Toate aceste semne apar la vârsta de 2-3 ani, în timp ce unele simptome care indică un posibil autism, uneori sunt descoperite în copilărie.
Incălcarea interacțiunilor sociale este cea mai izbitoare trăsătură care distinge autismul de alte tulburări de dezvoltare. Copiii cu autism nu pot interacționa pe deplin cu alte persoane. Ei nu simt condiția altora, nu recunosc semnalele non-verbale, nu înțeleg conotațiile contactelor sociale. Acest semn poate fi detectat deja la sugari.
Acești copii reacționează slab la adulți, nu privesc în ochi, preferă să-și fixeze ochii pe obiecte neînsuflețite, mai degrabă decât pe oamenii din jur. Ei nu zâmbesc, nu reacționează prost la propriul lor nume, nu se întind spre un adult când încearcă să-i ia în brațe.
În creștere, pacienții nu imită comportamentul altora, nu reacționează la emoțiile celorlalți, nu participă la jocuri concepute pentru interacțiune și nu manifestă interes pentru noi oameni.
Ei se atașează foarte mult de rudele lor, dar nu-și arată afecțiunea ca niște copii obișnuiți, nu se bucură, nu se duc să se întâlnească, nu încearcă să arate jucăriile adulților sau împărtășesc cumva experiențe din viața lor. Izolarea nu se datorează dorinței lor de singurătate, ci a dificultăților lor datorate incapacității de a construi o relație normală cu ceilalți.
Pentru copiii cu autism, apar gesturi neobișnuite și dificultăți în încercarea de a folosi gesturi în procesul de contact cu alte persoane. Când sunt mai în vârstă, ei pronunță rar cuvinte în timpul gesticulării (copiii sănătoși tind să gesticuleze și să vorbească simultan, de exemplu, să ajungă și să spună „da”). Mai târziu, le este greu să joace jocuri complexe, să combine organic gesturi și vorbire, să treacă de la forme de comunicare mai simple la cele mai complexe.
Un alt semn al autismului este comportamentul limitat sau repetitiv. Există stereotipuri: mișcarea repetitivă a trunchiului, oscilarea capului etc. Pentru pacienții cu autism este foarte important ca totul să se întâmple întotdeauna în același mod: obiectele au fost aranjate în ordinea corectă, acțiunile au fost efectuate într-o anumită secvenţă. În acest caz, spre deosebire de copiii sănătoși, acestia nu arată dorința de a corecta în mod activ situația care nu i se potrivește.
Atenția autistului se concentrează pe detalii, pe scenarii repetitive. Un copil cu autism poate fi extrem de atasat unei anumite jucarii sau unui element care nu poate fi redat, poate viziona aceeasi emisiune TV in acelasi timp in fiecare zi fara sa arate interes pentru alte programe si experienta extrem de intensa daca acest program dintr-un motiv sau motiv nu a putut fi văzut.
Împreună cu alte forme de comportament, autoagresiunea (lovituri, mușcături și alte vătămări pentru sine) se referă la un comportament repetitiv. Potrivit statisticilor, aproximativ o treime din persoanele cu autism prezintă o autoagresiune pe parcursul vieții lor și o agresiune la adresa altora.
Agresiunea, de regulă, este cauzată de atacuri de furie din cauza încălcării ritualurilor și stereotipurilor obișnuite de viață sau datorită faptului că este imposibil să transmita dorințele altora.
Opinia despre geniul obligatoriu al autismului și prezența unor abilități neobișnuite în ele nu este confirmată de practică. Unele abilități neobișnuite (de exemplu, capacitatea de memorare a detaliilor) sau talentul într-o sferă îngustă cu deficiență în alte zone sunt observate la doar 0,5-10% dintre pacienți.
Nivelul inteligenței la copiii cu autism extrem de funcțional poate fi mediu sau puțin peste medie. Cu autism cu funcționalitate scăzută, este adesea detectat un declin al inteligenței, inclusiv întârzierea mintală. Cu toate tipurile de autism, adesea se observă învățarea generalizată inadecvată.
Printre alte semne neobișnuite, adesea suficiente pentru un diagnostic de autism, este necesar să se noteze atacurile (sunt prezente la 5-25% dintre copii, mai des pentru prima dată când apar la vârsta pubertății), un sindrom de hiperactivitate și insuficientă atenție, diferite reacții paradoxale la stimulii externi: atingeri, sunete, schimbări de iluminare.
Deseori, este nevoie de auto-stimulare senzorială (mișcări repetitive). Mai mult de jumătate dintre persoanele cu autism prezintă anomalii ale comportamentului alimentar și tulburările de somn.
Clasificare autism
În ciuda absenței unei componente etiopatogenetice și a unui grad înalt de generalizare, profesorii și alți specialiști consideră că această clasificare este una dintre cele mai de succes, deoarece face posibilă elaborarea unor planuri diferențiate de corecție psihologică și determinarea obiectivelor tratamentului, ținând seama de capacitățile reale ale unui copil care suferă de autism.
Primul grup
Caracteristica comportamentului în câmp, mutism, lipsa nevoii de interacțiune cu ceilalți, lipsa negativității active și incapacitatea de a se autoservi. Sindromul pathopihologic principal este detașarea. Scopul principal al tratamentului este de a stabili contactul, de a implica copilul în interacțiune cu adulții și colegii și de a dezvolta abilități de autoservire.
Al doilea grup
Restricții caracteristice în alegerea formelor de comportament, o dorință pronunțată de imutabilitate. Orice schimbări pot provoca o întrerupere, exprimată în negativism, agresiune sau autoagresiune. În mediul familiar, copilul este suficient de deschis, capabil să producă și să reproducă abilitățile gospodăriei.
Sindromul psihopatologic principal este respingerea realității. Dat fiind că scopul principal al tratamentului este reprezentat de considerarea dezvoltării contactelor emoționale cu persoanele apropiate și extinderea oportunităților de adaptare la mediu prin dezvoltarea unui număr mare de stereotipuri diferite de comportament.
Al treilea grup
Există un comportament mai complicat atunci când absorbiți propriile interese stereotipice și o abilitate slabă la dialog. Copilul se străduiește să aibă succes, dar, spre deosebire de copiii sănătoși, nu este gata să încerce, să-și asume riscuri și să facă compromisuri.
Adesea, se dezvăluie cunoștințe detaliate despre enciclopedie într-un câmp abstract, combinate cu idei fragmentare despre lumea reală. Interesul pentru impresiile asociative periculoase este caracteristic.
Sindromul psihopatologic principal este reprezentat de substituţie. Scopul principal al tratamentului este învățarea dialogului, extinderea gamei de idei și formarea aptitudinilor comportamentului social.
Al patrulea grup
Copiii sunt capabili de un comportament arbitrar real, dar devin repede obosiți, prezinta dificultăți atunci când încearcă să-și concentreze atenția, să urmeze instrucțiunile etc. Spre deosebire de copiii din grupul anterior care dau impresia tinerilor intelectuali, ei pot părea timizi, împrăștiati, totuși, cu o corecție adecvată arată rezultate mai bune decât celelalte grupuri.
Sindromul psihopatologic principal este reprezentat de vulnerabilitatea. Scopul principal al tratamentului este considerat pregătirea spontaneității, îmbunătățirea abilităților sociale și dezvoltarea abilităților individuale.
Diagnostic autism
Părinții ar trebui să consulte un medic și să excludă autismul dacă copilul nu răspunde în nume propriu, nu zâmbește și nu priveste în ochii celorlalti, nu observă direcțiile adulților, arată comportamentul jocului atipic și nu poate informa adulții despre dorințele lor.
La vârsta de 1 an, copilul trebuie să meargă, să bâzâie, la vârsta de 1,5 ani să spună cuvinte simple, la vârsta de 2 ani – să folosească fraze din două cuvinte. Dacă aceste abilități nu sunt disponibile, copilul trebuie să faca un examen de specialitate.
Diagnosticul autismului se face pe baza observațiilor comportamentului copilului și identificării unei triade caracteristice, care include lipsa interacțiunilor sociale, lipsa comunicării și comportamentul stereotip.
Autismul poate sau nu poate fi combinat cu retard mental, iar cu același nivel de inteligență, schemele de prognoză și corecție pentru copiii cu oligofrenie și autism vor varia semnificativ, deci în procesul de diagnosticare este important să se facă distincția între aceste două tulburări, studiind caracteristicile comportamentului pacientului.
Tratamentul și prognosticul pentru autism
Scopul principal al tratamentului este creșterea nivelului de independență a pacientului în procesul de autoservire, formare și menținere a contactelor sociale. Se utilizează terapia comportamentală pe termen lung, terapia jocurilor, terapia ocupațională și terapia logopedică.
În prezent, autismul este considerat o boală incurabilă. Cu toate acestea, după o corecție pe termen lung, competentă la unii copii (3-25% din numărul total de pacienți), există o remisiune și diagnosticul de autism este în cele din urmă eliminat.
Numărul insuficient de studii nu permite să se creeze previziuni fiabile pe termen lung privind evoluția autismului la vârsta adultă. Experții observă că, odată cu vârsta, la mulți pacienți simptomele bolii devin mai puțin pronunțate. În același timp, există rapoarte privind deteriorarea vârstei legate de abilitățile de comunicare și abilitățile de autoservire.
Despre Autism
Autismul este o tulburare de dezvoltare care apare in primii 3 ani ai vietii si afecteaza dezvoltarea normala a creierului si abilitatile sociale si de comunicare.
Care sunt cauzele autismului?
Cauzele autismului sunt inca necunoscute. Este vorba probabil de mai multi factori:
- factori genetici
- anormalitati cromozomiale
- dieta
- schimbari ale tractului digestiv
- otravire cu mercur
- inabilitatea corpului de a utiliza vitamine si minerale
- sensibilitate la vaccin
Autismul afecteaza mai mult baietii decat fetele. Familia, educatia si stilul de viata pare ca nu afecteaza riscul autismului.
Cum ne dam seama ca un copil are autism?
- are dificultati in a sta cu ceilalti copii
- ras neadecvat
- putin sau deloc contact vizual
- aparenta insensibilitate la durere
- prefera sa stea singur
- atasament neadecvat fata de obiecte
- hiperactiv sau pasiv
- nu raspunde la metodele normale de invatare
- rezistenta la schimbare
- nu manifesta frica fata de pericol
- se joaca cu acelasi obiect mult timp
- ecolalia (repeta cuvinte sau fraze in loc de limbaj normal)
- nu manifesta dorinta de a fi imbratisat sau de a imbratisa
- nu raspunde la comenzile verbale; se comporta ca un copil care nu aude
- are dificultati in a-si exprima nevoile
- utilizeaza gesturile si arata cu degetul in locul cuvintelor
- are crize
Ce tratament se recomanda?
Se pot utiliza o varietate de modalitati de tratament:
- programul ABA: are ca scop dezvoltarea apropiata de specificul varstei
- programul TEACCH: invata copilul sa lucreze independent si sa-si organizeze mediul
- Terapie ocupationala
- Kinetoterapie
- Logopedie
- Meloterapie
- Terapie prin arta
- Terapia familiei
- Medicamente
- Dieta
Nota: Acestea sunt informatii generale. Daca suspectati copilul dumneavoastra ca prezinta mai multe din simptomele de mai sus adresati-va specialistilor: medic pediatru, medic psihiatru, psiholog, psihoterapeut. Cautati in apropierea locuintei dumneavoastra centrele care ofera servicii pentru copiii cu nevoi speciale.
Autismul inainte de 1 an
Autismul se poate depista si in primul an de viata prin observarea anumitor caracteristici:
- lipsa zambetului la 3-4 saptamani
- lipsa zambetului ca raspuns al zambetului mamei
- apatia si dezinteresul pentru tot ce-l inconjoara
- copilul pare ca se retrage intr-o lume a lui
- lipsa miscarilor de a fi luat in brate, de a refuza sau aproba
- lipsa mimicii pentru a exprima stari de discomfort: cand este ud, murdar, cand ii este foame
- lipsa comunicarii cu mama sau cu ceilalti din jur: pentru a fi luat in brate, pentru a fi bagat in seama, a cere, a-si exprima supararea, geamatul, oftatul, tipatul, rasul
- nu-si foloseste vocea pentru a atrage atentia
- nu foloseste cuvinte
Nota: Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare. Informatiile din articol au caracter general. Daca suspectati copilul dumneavoastra ca prezinta mai multe din simptomele de mai sus adresati-va medicului pediatru.
Educatia copilul cu autism – Recomandari pentru parinti
Aratati-i afectiunea si implicarea voastra
Copilul are nevoie de afectiunea ambilor parinti, nici sa fie supraprotejat, nici neglijat. Are nevoie si de implicarea ambilor parinti pentru a se obtine rezultate eficiente. Este nevoie de multa munca, rabdare, dragoste, perseverenta si de aceea trebuie sa participe ambii parintii.
Faceti un plan
Copilul trebuie indrumat cum sa traiasca in lume. De aceea se recomanda un plan in care sa se urmareasca dezvoltarea autonomiei personale: folosirea toaletei, imbracatul si dezbracatul, programul de masa; dezvoltarea limbajului, a comunicarii cu ajutorul unui specialist sau/si prin informatii obtinute de pe internet, carti etc.
Stabiliti un scop principal al educatiei copilului
Cum va doriti sa fie copilul dumneavoastra? Ce fel de adult va doriti sa devina copilul dumneavoastra? Raspunzand la aceste intrebari va puteti clarifica ce urmariti in educatia copilului. Aveti stabilite niste linii generale pe care puteti merge?
Stabiliti obiective ale educatiei copilului si modalitati prin care le puteti atinge
Ati stabilit scopul educatiei, ce fel de om doriti sa devina copilul dumneavoastra. Acum puteti stabili ce comportamente doriti si trebuie sa aiba pentru a se descurca singur in viata, ce cunostinte si cum sa le duceti la indeplinire. De exemplu va doriti sa stie sa se imbrace singur, sa se incalce singur, sa manance, sa aiba grija de el, sa citeasca, sa asculte muzica, sa cunoasca lumea in care traieste etc.
Puneti planul in aplicare
Ati stabilit un scop, obiective, modul in care veti indeplini aceste obiective. Este foarte bine. Mergeti mai departe si aplicati ceea ce ati pus pe hartie. Rezultatele se pot vedea in timp indelungat sau se pot pierde uneori. Continuati sa lucrati.
Stabiliti reguli clare
Copilul trebuie invatat sa respecte reguli cum ar fi: se mananca in bucatarie, in liniste, stand pe scaun si cand este un pic mai mare singur; strangerea mesei, pusul mesei, dormitul la o anumita ora etc.
Stabiliti o rutina
Copilul are nevoie de rutina, sa stie ordinea activitatilor, sa stie ce trebuie sa faca in anumite situatii. Aceasta ii ofera siguranta si incredere in el si in ceilalti.
Copiii cu autism merg la scoala!
Toti copiii merita aceleasi sanse la educatie, chiar daca soarta a fost mai cruda pentru unii dintre ei. In sufletul lui e o fiinta nevinovata care a avut nesansa la o viata sanatoasa. Fiecare copil merita aceeasi sansa la o educatie, mai ales cand are cea mai multa nevoie pentru a se tratata.
Poate ca multi dintre dumneavoastra nu stiti ce este aceasta boala. Autismul este o afectiune a dezvoltarii creierului, afecteaza abilitatile mintale, emotionale si de comunicare ale unei persoane.
Se manifeste in diferite moduri la fiecare persoana. Este recunoscuta ca fiind autism de la o varsta frageda, 3 ani. Copiii intalnesc dificultati in comunicare, nu raspund la impulsuri emotionale si nu stiu cum sa se manifeste din acest punct de vedere. E posibil ca un copil cu autism sa nu fie interesat in a intra in joc cu altii sau sa nu fie capabil sa intre intr-un joc bazat pe imaginatie – excese in comportament. O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva. Ea poate trece de la o extrema la alta. Unele persoane pot arata un interes obsesiv pentru un lucru, o idee sau o activitate. Unii bolnavi fac miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, balansarea corpului inainte si inapoi, si a capului. Diagnosticarea incepe printr-un examen fizic si al evolutiei cresterii. De asemenea, pentru identificarea posibilelor cauze ale simptomelor, sint necesare si alte analize, cum ar fi: analiza singelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului, electroencefalograma.
Cum se trateaza aceasta boala? Prin educatie. Fiecarui pacient ii trebuie un anumit program de lucru, de invatare, de socializare cu alte persoane. De aceea Raiffeizen Bank a creat o campanie “Copiii cu autism merg la scoala“. Acesta vizeaza integrarea copiilor suferinzi in scoli pentru stimula cresterea nivelului educatiei. Si ei au dreptul la educatie. Daca esti parinte vei sustine acest proiect. Chiar daca nu esti parinte, gandeste-te ca poti fi tu in situatia de a incerca sa iti inscri copilul la o scoala si vei fi respins pentru ca sufera de autism. Chiar si ei trebuie sa mearga la scoala!