Artrita Reumatoida: Simtpome, Tratament Si Cauzele Aparitiei

Artrita-Reumatoida-Dureri

În acest articol puteți afla tot ce vă interesează sau trebuie să știți despre artrita reumatoidă: ce tipuri de artrită reumatoidă există, cum se manifestă, din ce cauze apare, cum se diagnostichează, ce tratament se prescrie, ce remedii naturale sunt disponibile, ce dietă trebuie abordată și multe alte informații importante.

Ce este artrita reumatoidă?

Artrita reumatoidă (AR) este o boală autoimună care afectează în primul rând articulațiile, însă există riscul să producă daune și la nivelul altor sisteme sau organe din corp, precum sistemul cardiovascular (vasele de sânge și inima), plămânii ochii sau pielea.

Eficiența tratamentului este influențată de data diagnosticării bolii. Cu cât mai devreme este depistată, cu atât mai bine va funcționa tratamentul. Pentru o diagnosticare timpurie, este important să cunoașteți și să recunoașteți simptomele.

Durerea și daunele provocate de artrita reumatoidă cuprind ambele părți ale corpului. Dacă este afectată articulația unui picior sau a unui braț, este foarte posibil ca aceeași articulație din celălalt picior sau braț să fie de asemenea afectată.

Este unul din principalele semne distinctive ale artritei reumatoide, pe care medicii îl consideră atunci când vor să diferențieze între diferite tipuri de artrită, precum osteoartrita.

Simptome de artrită reumatoidă

Artrita reumatoidă este o boală cronică, de lungă durată. Se manifestă prin durere și inflamație la nivelul articulațiilor afectate.

Artrita reumatoidă produce următoarele simptome:

  • durere articulară
  • inflamație articulară
  • rigiditate articulară
  • pierderea funcției articulației afectate

Simptomele pot fi ușoare sau intense, continue sau trecătoare. Persoanele afectate pot avea episoade de dureri foarte mari, exacerbate, cunoscute sub numele de crize de artrită reumatoidă. Există și perioade de remisiune, marcate de absența totală a simptomelor.

Nu ignorați aceste simptome, chiar dacă apar și dispar. Diagnosticarea precoce a acestei boli înseamnă o optimizare a tratamentului.

Artrita reumatoidă – diagnostic

Diagnosticarea artritei reumatoide presupune efectuarea unor examinări fizice și a mai multor analize de laborator pentru confirmare. Există mai multe metode de diagnosticare pe care le poate folosi un medic.

Primul pas este chestionarea pacientului cu privire la simptomele pe care le acuză și istoricul său medical. În faza următoare va avea loc un control fizic al articulațiilor, care poate însemna;

  • observarea simptomelor de umflătură și roșeață
  • testarea reflexelor și a rezistenței musculare
  • testarea sensibilității și a temperaturii articulațiilor afectate (prin atingere)

Dacă în urma examenului fizic medicul bănuiește că ați putea suferi de AR, veți fi îndrumați către un specialist. Medicul reumatolog va trebuie să folosească mai multe teste pentru a putea confirma diagnosticul de artrită reumatoidă. Un prim test este testul de sânge, în care se va verifica prezența unor anticorpi sau se va verifica nivelul unor substanțe (ex. reactanți de fază acută) care în cazul unor afecțiuni inflamatorii sunt crescute.

Doctorul reumatolog poate solicita de asemenea teste computerizate, pentru a vizualiza mai bine daunele eventuale produse la nivelul articulațiilor și mai ales severitatea lor. Este așadar posibil să trebuiască să faceți:

  • o ecografie
  • o radiografie
  • un RMN

Unele persoane pot avea nevoie de o evaluare completă și de verificarea altor organe sistemice.

Analize de sânge pentru artrita reumatoidă

Deși este o boală a articulațiilor, AR poate fi depistată prin intermediul unor teste sangvine, precum:

  • Factorul reumatoid. Acest test se referă la o proteină cu acest nume. În cazul în care analizele la sânge are niveluri crescute ale factorului reumatoid, medicul poate suspecta o boală autoimună, mai ales artrita reumatoidă.
  • Anticorpi anti-CCP (autoanticorpi anti-proteine citrulinate). Este un test care verifică prezența unui anticorp asociat cu artrita reumatoidă. De regulă, cei care au acest anticorp în sânge suferă de AR. Problema este că nu toți pacienții cu AR prezintă acest anticorp.
  • Anticorpi antinucleari. Prin intermediul acestui test se verifică dacă sistemul imunitar produce anticorpi.
  • Rata de sedimentare a eritrocitelor. Acest indice arată prezența unei inflamații în corp și a gradului acestuia. Rezultatele nu indică însă și motivul apariției acelei inflamații.
  • Testul de proteină C-reactivă. Acesta poate dezvălui o infecție sau o inflamație severă în corp, care determină ficatul să producă proteina C-reactivă. Valorile mari de proteină C-reactivă pot fi un indicator al inflamației cauzate de artrita reumatoidă.
Cum se tratează artrita reumatoidă

Trebuie menționat de la început că artrita reumatoidă nu se vindecă niciodată, nici nu există un tratament care să ducă la dispariția completă a bolii. Pacienții au câteva opțiuni în ceea ce privește controlul durerii și a răspunsului inflamator, fapt care în unele cazuri poate duce la remisiunea bolii pe o anumită durată de timp.

Controlul simptomelor este important, la fel ca în cazul altor boli cronice, precum diabetul. În cazul artritei reumatoidei, gestionarea sau scăderea inflamației poate reduce progresia daunelor articulare sau deteriorarea altor organe din corp.

Pacienții cu AR pot primi medicamente, pot încerca unele remedii naturiste, pot face schimbări în dietă sau practica anumite tipuri de exerciții recomandate.

Medicul trebuie să discute cu pacientul și să stabilească împreună un plan de tratament personalizat. Acesta îi va putea ajuta să ducă o viață cât mai normală și activă și să prevină anumite complicații.

Medicamente pentru artrită reumatoidă

Paleta medicamentelor pentru AR este foarte largă. Unele din ele au efecte analgezice și antiinflamatoare și pot fi administrate pentru reducerea crizelor și a daunelor la nivel articular.

Cele mai uzitate medicamente pentru artrita reumatoidă sunt cele care reduc durerea și inflamația și care pot fi cumpărate fără rețetă de la medic:

  • antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
  • corticosteroizi
  • acetaminofen

O altă categorie de medicamente au ca efect încetinirea daunelor cauzate de artrita reumatoidă în corp:

  • Medicamente antireumatice modificatoare ale bolii. Acestea sunt cunoscute sub numele de DMARDs. Ele blochează răspunsul sistemului imunitar, contribuind astfel la încetinirea progresiei bolii.
  • Medicamente antireumatice modificatoare ale răspunsului biologic. Este o generație recentă de DMARDs, care nu blochează răspunsul complet al sistemului imunitar și țintesc doar răspunsul imunitar la inflamații. Pot avea efecte bune la persoanele care nu răspund la medicamentele DMARDs clasice.
  • Inhibitori ai kinazei Janus. Aceste medicamente fac parte dintr-o subcategorie nouă de DMARDs, care blochează anumite răspunsuri ale sistemului imunitar. Doctorul le poate prescrie pacienților care nu răspund la tratamentele de mai sus, pentru prevenirea inflamației și stoparea daunelor cauzate la nivel articular.

Remedii naturiste pentru artrita reumatoidă

Există anumite ajustări în stilul de viață și anumite remedii naturiste care pot ajuta la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu artrită reumatoidă.

  1. Exerciții fizice – Exercițiile fizice cu impact redus pot ameliora capacitatea de mișcare a articulațiilor afectate, crescând mobilitatea. Totodată, acestea pot întări mușchii și ușura presiunea de pe articulații.
  2. Odihna și somnul – Odihna este de asemenea importantă. Oboseala, inflamația și durerea pot fi reduse printr-un somn adecvat. În perioadele de dureri intense este recomandat repaosul, iar după ce acestea trec, se recomandă reluarea activităților zilnice și practicarea de exerciții fizice.
  3. Aplicarea de comprese calde sau reci – Pachetele cu gheață sau compresele reci pot fi folosite pentru atenuarea inflamației și a durerii articulare. Totodată, ele pot ajuta la calmarea spasmelor musculare.Compresele reci pot fi alternate cu comprese calde sau dușuri calde, pentru reducerea rigidității articulare.
  4. Dispozitive de asistență – Anumite dispozitive, precum atele sau bretele pot ajuta la fixarea articulațiilor într-o poziție odihnitoare și implicit la reducerea inflamației și a durerii. Se pot folosi de asemenea bastoane sau cârje pentru mobilitate. Persoanele cu AR care locuiesc singure sau vor să-și îmbunătățescă condițiile trai pot instala în casă diferite tipuri de bare de susținere.

Dietă pentru artrita reumatoidă

Nutriționiștii pot prescrie pacienților cu artrită reumatoidă o dietă antiinflamatoare, care ar putea ajuta la reducerea inflamațiilor și ameliorarea simptomelor. Această dietă constă îndeosebi în alimente care conțin mulți acizi grași esențiali Omega-3. Cele mai bune surse sunt: somonul, tonul, crapul, heringul, macroul, sardinele și alte tipuri de pește gras, semințele de chia, nucile.

Alți nutrienți care pot reduce inflamația sunt vitaminele A, C și E, seleniul și antioxidanții. Alimentele cu cel mai mare conținut de compuși antioxidanți sunt: fructele de pădure (ex. afinele, coacăzele negre, merișoarele, goji berries și căpșunile), ciocolata, spanacul, fasolea, nucile pecan și anghinarea.

Dacă suferi de AR, trebuie să consumi de asemenea suficiente alimente bogate în fibre, deoarece acestea pot ajuta la reducerea nivelurilor proteinei C-reactive și a răspunsurilor inflamatoare ale sistemului imun. Optați în acest sens pentru legume proaspete, cereale integrale și fructe proaspete. Căpșunile s-au dovedit în special benefice persoanelor cu artrită reumatoidă.

La fel de importante pentru combaterea inflamațiilor sunt alimentele care conțin flavonoide: soia și produsele din soia (tofu), fructele de pădure (din nou), ceaiul verde, broccoli și strugurii închiși la culoare.

Nu contează atât de mult cât mănânci, ci ce anume mănânci. Este esențial în acest sens să evitați acele alimente care declanșează inflamații sistemice, precum grăsimile saturate, grăsimile trans și carbohidrații rafinați.

Tipuri de artrită reumatoidă

Deși artrita reumatoidă este ea însăși un tip anume de artrită, ea poate cuprinde mai multe forme. Pentru a beneficia de un tratament cât mai eficient și adecvat este important ca medicul să știe de ce tip de artrită reumatoidă suferiți. Astfel, poate fi un tip de:

  • Artrită reumatoidă seropozitivă. Este confirmată de testul factorului reumatoid, care a ieșit pozitiv. Acest lucru înseamnă că în corp există anticorpi care determină sistemul să atace articulațiile).
  • Artrită reumatoidă seronegativă. Dacă testul factorului reumatoid a ieșit negativ și totuși aveți simptome de artrită reumatoidă, este posibil să suferiți de artrită reumatoidă seronegativă.În cele din urmă, este posibil să dezvoltați anticorpi și să fiți încadrat în categoria de artrite reumatoide seropozitive.
  • Artrita reumatoidă idiopatică juvenilă. Este un tip de artrită care apare mai des la tinerii sub 17 ani. Se manifestă prin aceleași simptome ca alte tipuri de artrită reumatoidă, dar și prin inflamații oculare sau probleme de dezvoltare fizică.

Artrita reumatoidă seropozitivă

Este unul din cele mai frecvente tipuri de AR. De cele mai multe ori, se moștenește din familie. Spre deosebire de artrita reumatoidă seronegativă, aceasta produce simptome mai severe:

  • rigiditate articulară dimineața, care durează jumătate de oră minute sau chiar mai mult
  • umflături și dureri la nivelul mai multor articulații, la articulații simetrice
  • noduli reumatoizi
  • febră
  • oboseală
  • scădere în greutate

Artrita reumatoidă nu este rezervată strict articulațiilor. Ea se poate manifesta și prin inflamații la nivelul ochilor, a glandelor salivare, a nervilor, rinichilor, plămânilor, inimii, pielii și a vaselor de sânge. Aceste simptome sunt mai comune la pacienții cu AR seropozitivă.

Nu se știe încă motivul dezvoltării acestei boli. Sunt suspectați însă anumiți factori de risc, precum:

  • sexul (femeile sunt mai afectate decât bărbații)
  • istoricul familial de AR
  • expunerea la anumite bacterii (ex. bacterii care produc boli paradontale)
  • istoric de infecții virale, precum virusul Epstein-Barr, care duce la mononucleoză.
  • leziuni traumatice sau accidentări (ex. ruperea de oase sau fracturi, dislocarea unei articulații sau daune la nivelul ligamentelor)
  • fumatul
  • obezitatea

Artrita reumatoidă la mâini

Aceasta se poate manifesta la început printr-o senzație de arsură ușoară, care apare spre seară, dar și prin dureri care nu provin neapărat din utilizarea mâinilor. Dacă nu este tratată corespunzător, ea poate deveni severă.

Artrita la mâini provoacă de asemenea umflături, roșeață, căldură și rigiditate. Pot să apară și deformări ale mâinilor, cauzate de uzura cartilajului din articulații. În momentul în care cartilajul este complet deteriorat, pot să apară alte simptome, precum: senzație de măcinare a articulațiilor de la mâini, degete sau articulațiile mari.

Pe măsură ce boala avansează, se pot forma chisturi sinoviale (săculețe umplute cu lichid) la nivelul încheieturii și în jurul articulațiilor de la mâini.

Aceste chisturi nu sunt lipsite de riscuri. O complicație asociată cu chisturile sinoviale este ruptura de tendon.

Persoanele cu artrită reumatoidă la mâini pot dezvolta pinteni osoși la nivelul articulațiilor afectate. În timp aceștia pot îngreuna mișcarea sau utilizarea mâinilor.

Pentru recuperarea mobilității și a gradului de funcționare a mâinilor, medicul poate prescrie anumite tipuri de exerciții.

Artrita reumatoidă este o boală care provoacă o deteriorare a ligamentelor și inflamații la nivelul picioarelor. Din acest motiv, persoanele afectate pot avea probleme de mișcare. Pe măsură ce afecțiunea avansează, se pot umfla degetele, încheieturile mâinilor, gleznele și picioarele. Este așadar esențial să se înceapă imediat un tratament, altfel există riscul de deformare severă a mâinilor și picioarelor.

Degetele și mâinile pot căpăta un aspect curbat, ca o gheară. Degetele de la picioare se pot îndoi în sus sau răsuci. Alte semne ale agravării bolii sunt ulcerațiile, bătăturile și calusurile la picioare. Pe articulațiile inflamate se pot forma noduli reumatoizi, variind în dimensiune: de mărimea unei nuci sau chiar mai mari. Uneori aceștia apar în grupuri.

Diferența dintre artrita reumatoidă și osteoartrita

Aceste două boli sunt deseori confundate. Pacienții cu osteoartrită (OA) prezintă aceleași simptome de durere și rigiditate articulară, având de asemenea dificultăți de mișcare.

În urma unor activități prelungite, articulațiile se pot umfla. Spre deosebire de AR, articulațiile afectate de OA nu se înroșesc. Osteoartrita nu este o boală autoimună. Aceasta este deosebirea principală între aceste afecțiuni. Ea este mai curând cauzată de uzarea naturală a articulațiilor, care odată cu înaintarea în vârstă încep să se rupă. OA poate să apară și în urma unei traume.

Sunt afectate îndeosebi persoanele vârstnice, însă boala nu îi ocolește nici pe tineri. Osteoartrita este mai des întâlnită la tinerii care suferă o leziune severă, pe tinerii jucători de tenis și atleți, în urma unei suprasolicitări a articulațiilor.

Daunele pe care artrita reumatoidă le produce asupra articulațiilor nu se datorează uzurii și vârstei, ci unui atac imunitar: corpul își atacă propriile articulații și produce inflamații.

Artrita reumatoidă se moștenește?

Deși apare în familiile în care sunt afectați mai mulți membri, artrita reumatoidă nu este considerată o boală exclusiv ereditară. În unele cazuri poate fi vorba despre o combinație de factori genetici și de mediu.

Persoanele care au în familie pe cineva cu această boală trebuie să comunice medicului acest lucru, mai ales dacă încep să experimenteze dureri articulare persistente, umflarea articulațiilor sau rigiditatea acestora, iar cauza nu poate fi o suprasolicitare sau o traumă. Așadar, istoricul familial de AR crește riscul de apariție a acestei boli.

În cele mai multe cazuri, artrita reumatoidă nu produce simptome pe durate lungi de timp. Ele apar la anumite intervale, manifestându-se sub forma unor crize. După o perioadă de absență, reapar. Modul în care boala evoluează sau se manifestă depinde la o persoană la alta. Unii pot avea simptome ușoare, alții simptome severe.

În timp, AR se poate înrăutăți. Depistarea din timp a bolii este importantă deoarece, deși nu are leac, ea poate fi încetinită. Tratamentul prescris de medic poate întârzia deteriorarea severă a articulațiilor.

Mergeți la medic cât mai curând dacă ați început să aveți probleme cu articulațiile.  

Artrita reumatoidă este un proces reumatic caracterizat prin leziuni eroziv-distructive ale articulațiilor mici, predominant periferice. Semnele articulare ale artritei reumatoide includ implicarea simetrică a articulațiilor picioarelor si modificările lor. Manifestările sistemice extra-articulare includ serozita, noduli subcutanati, limfadenopatie, vasculită si neuropatie periferică.

Diagnosticul include evaluarea markerilor clinici, biochimici și radiologici. Tratamentul artritei reumatoide necesită tratament lung cu AINS, corticosteroizi, medicamente de bază și uneori repararea articulațiilor cu ajutorul operatiilor chirurgicale. Boala duce adesea la dizabilități.

Motivele pentru dezvoltarea artritei reumatoide nu sunt stabilite în mod fiabil. Se determină natura ereditară a încălcărilor răspunsurilor imunologice și rolul etiofagilor infecțioși (virusul Epstein-Barr, retrovirusul, citomegalovirusul, micoplasma, virusul herpetic, rubeola etc.).
Baza patogenezei artritei reumatoide este reprezentata de reacțiile autoimune care se dezvoltă ca răspuns la efectul factorilor etiologici necunoscuți.  Artrita-Reumatoida-Dureri

Info: citeste despre Poliartrita Reumatoida

Aceste reacții se manifestă printr-un lanț de schimbări interdependente: inflamația membranei sinoviale (sinovita), formarea țesutului de granulație (pannus), proliferarea și penetrarea acestuia în structurile cartilaginoase cu distrugerea acesteia din urmă. Rezultatul artritei reumatoide este dezvoltarea de anchiloză, inflamația cronică a țesutului pararticular, contracția, deformarea, subluxarea articulațiilor.

Clasificarea artritei reumatoide

Caracteristicile clinice și anatomice disting forme de artrită reumatoidă, procedând în funcție de tipul de poliartrite:

  • oligo sau monoartrite;
  • caracterizată prin simptome sistemice;
  • combinate cu boli difuze ale țesutului conjunctiv, deformare a osteoartritei, reumatism;
    forme speciale (artrita juvenila, sindromul Still si Felty)

În funcție de caracteristicile imunologice, se disting variantele seropozitive ale artritei reumatoide și ale variante seronegative, care diferă în detectarea sau absența factorului reumatoid în ser și în fluidul articular.

Info: citeste aici ce este guta si cum se trateaza rapid

Artrita-Reumatoida-Diagnostic

Dinamica cursului artritei reumatoide poate fi diferită. O variantă rapidă progresivă se caracterizează prin activitate ridicată: eroziunea țesuturilor osoase, deformarea articulațiilor si leziunile sistemice în primul an al bolii. Încă în curs de dezvoltare, poliartrita reumatoidă, chiar și mulți ani mai târziu, nu provoacă modificări morfologice și funcționale grosiere ale articulațiilor, se realizează fără implicare sistemică.

Conform activității modificărilor clinico-morfologice, sunt diferențiate trei grade de artrită reumatoidă.

  • Cu activitate minimă (stadiul I), se observă dureri minore în articulații, rigiditate tranzitorie în orele de dimineață, absența hipertermiei locale.
  • Artrita reumatoidă cu activitate medie (stadiul al II-lea), este caracterizată de durere în repaus și mișcare, multe ore de rigiditate, restricție dureroasă a mobilității, fenomene exudative stabile în articulații, hipertermie moderată a pielii locale.
  • Pentru activitatea înaltă (stadiul al III-lea), artrita reumatoidă se caracterizează prin arthralgie puternică, exudare pronunțată în articulații, hiperemie și umflarea pielii, rigiditate impracibilă, limitând brusc mobilitatea.

Prin gradul de întrerupere a funcțiilor de sprijin în artrita reumatoidă, se disting etapele FN I, FN II și FN III. Încălcările funcționale ale lui FN I, sunt caracterizate de deficiențe motorii minime, menținând în același timp aptitudinile profesionale.

În stadiul FN II, mobilitatea articulațiilor este redusă în mod dramatic, dezvoltarea contracțiilor persistente limitează autoservirea și duce la pierderea eficienței. Etapa FN III a artritei reumatoide este determinată de rigiditate sau de imobilitate totală a articulațiilor și nevoia de îngrijire constantă pentru un astfel de pacient.

Simptomele artritei reumatoide

Afecțiuni articulare ale artritei reumatoide

Dominanta în clinica de artrită reumatoidă este sindromul articular (artrită) cu implicare simetrică bilaterală a articulațiilor. La stadiul prodromal, se observă oboseală, artralgie periodică, astenie, transpirație, rigiditate dimineața.

Debutul artritei reumatoide este de obicei asociat cu schimbarea vremii, a anotimpurilor anului (toamna, primavara), perioadele fiziologice (pubertate, postpartum, menopauza). Cauza provocatoare a artritei reumatoide poate fi infecția, răceala, stresul, trauma etc.

Zdorov – crema pentru artrita si artroza

Cu debutul acut și subacut al artritei reumatoide, se observă febră, mialgie ascuțită și artralgie; cu progresie subtilă, modificările sunt în creștere pentru o perioadă lungă de timp și nu sunt însoțite de o afectare funcțională semnificativă. Pentru artrita reumatoidă, este tipica implicarea:

  1. articulațiilor picioarelor și a mâinilor incheieturilor
  2. articulațiilor genunchiului și cotului;
  3. în unele cazuri, leziunea afectează articulațiile șoldului, umărului și coloanei vertebrale.

Schimbările obiective în poliartrita reumatoidă includ acumularea de exudate intraarticulare, umflarea, sensibilitatea palpatorie ascuțită, limitările motorii, hiperemia locală și hipertermia pielii.

Progresia artritei reumatoide conduce la fibroza membranelor sinoviale și a țesuturilor periarticulare și, ca o consecință, la dezvoltarea deformărilor, contracțiilor, subluxațiilor articulare. În rezultatul artritei reumatoide, apare anchilozarea și imobilitatea articulațiilor.
Se remarcă parestezia, sensibilitatea și mobilitatea mijlocului, indicele și degetele mari ale mâinii sunt reduse si apare durere care se răspândește pe toate antebrațele.

Leziuni extra-articulare în artrita reumatoidă

Dezvoltarea manifestărilor extra-articulare (sistemice), este mai tipică pentru forma seropozitivă de artrită reumatoidă a unui curs sever de lungă durată. Înfrângerea musculaturii se manifestă prin atrofie, scăderea puterii și tonusului muscular și a miozitelor focale.

Când este implicată artrita reumatoidă a pielii și a țesuturilor moi, apare uscăciunea și subțierea epidermei, hemoragie; poate apărea necroza regiunii subunguale, conducând la gangrena falangelor distale.

Semnele tipice ale artritei reumatoide sunt nodulii de țesut conjunctiv subcutanat, dispuși în diametru de 0,5-2 cm. Nodulii reumatoizi sunt caracterizați printr-o formă rotunjită, consistență densă, mobilitate, lipsă de durere, mai puțin adesea, imobilitate datorată adeziunii la aponeuroză.

Aceste formații pot fi simple sau multiple, au o localizare simetrică sau asimetrică în zona antebrațelor și occipitului. Pot sa apara noduli reumatoizi în miocard, plămâni, structuri valvulare ale inimii. Apariția nodulilor este asociată cu exacerbarea artritei reumatoide și dispariția lor cu remisie.

Artrita-Reumatoida

Cea mai gravă evoluție a artritei reumatoide se caracterizează prin forme care apar cu:

  • limfadenopatie
  • eziuni ale tractului gastrointestinal (eneteri, colită, amiloidoză ale mucoasei rectale)
  • sistem nervos (neuropatie, polineurită, tulburări autonome funcționale)
  • afectare respiratorie (pleurezie, fibroză difuză , pneumonită, alveolită fibroasă, bronșiolită)
  • rinichi (glomerulonefrită, amiloidoză)
  • afectiuni la nivelul ochilor

Din vasele principale și inima, poate apărea endocardită, pericardită, miocardită, arterită a vaselor coronare, aortită granulomatoasă.

În visceropatiile reumatoide datorate panaritritei, simptomele cutanate sunt observate sub formă de erupții polimorfe și ulcerații, sindromul hemoragic (sângerare nazală, uterină), sindromul trombotic (tromboza mezenterică).

Complicațiile artritei reumatoide

Complicațiile severe datorate artritei reumatoide, includ leziunile cardiace (infarct miocardic, insuficiență mitrală și aortică, stenoză aortică), leziuni la plămâni (fistule bronhoplerale), insuficiență renală cronică, poliserozită, amiloidoză viscerală.

Diagnosticul artritei reumatoide

Suspiciunea artritei reumatoide este o indicație pentru un reumatolog. Examinarea sângelui periferic relevă anemia, creșterea leucocitozei și VSH este direct legată de activitatea artritei reumatoide. Markeri imunologici tipici pentru poliartrita reumatoidă sunt detectarea RF, scăderea numărului de limfocite T, o creștere a crioglobulinelor, detectarea anticorpilor anti-keratina (AKA).

Criteriile cu raze X pentru artrita reumatoidă includ detectarea osteoporozei epifizale difuze sau reperate, îngustarea fantelor articulare și eroziunea marginală. Potrivit indicațiilor, se numește IRM a articulației. Pentru a lua un eșantion de fluid intraarticular, se perforeaza articulația. La o microscopie a unui lichid articulat sunt descoperite atribute inflamatorii nespecifice.

Un studiu al membranelor sinoviale de biopsie în artrita reumatoidă demonstrează hipertrofia și o creștere a numărului de vilii; proliferarea celulelor plasmatice, limfoide și integumentare (sinoviocite) ale membranelor articulare; depozitele de fibrină; zona de necroză.

Tratamentul artritei reumatoide

Inima terapiei pentru artrita reumatoida este numirea unui curs de medicamente de mare viteza (anti-inflamatoare) si de baza (modificarea cursului bolii). Grupul cu acțiune rapidă include AINS (diclofenac, ibuprofen, naproxen), corticosteroizi care opresc inflamația și durerea.

Utilizarea medicamentelor de bază (sulfasalazină, hidroxiclorochină metotrexat, leflunomidă) poate duce la remisiunea artritei reumatoide și poate preveni / încetini degenerarea articulațiilor.

Medicamente relativ noi utilizate în tratamentul artritei reumatoide includ agenții biologici care blochează factorul de necroză tumorală proteină-citokină proinflamator (etanercept, infliximab, adalimumab). Agenții de inactivare ai TNF sunt administrați sub formă de injecții și sunt administrați în combinație cu preparate de bază. O tehnică promițătoare pentru tratarea artritei reumatoide este terapia cu celule stem, care vizează îmbunătățirea regenerării trofice și articulare.

În plus față de administrarea medicamentelor pentru artrita reumatoidă, se prezintă hemocorecția extracorporală: crioafireză, plasmefereza membranară, farmacoterapia extracorporeală, filtrarea plasmatică în cascadă. Pentru a restabili funcția și structura articulațiilor, se folosesc intervenții chirurgicale, artroscopie și endoprotetice ale articulațiilor deteriorate.

Prognoza și prevenirea artritei reumatoide

Izolate, localizate în 1-3 articulații, nu o inflamație pronunțată în artrita reumatoidă, vă permite să sperați pentru un prognostic favorabil. Factorii agravanți ai bolii includ poliartrita, exprimată și rezistentă la inflamație si prezența manifestărilor sistemice.

În absența metodelor preventive, este posibilă numai prevenirea secundară a artritei reumatoide, care include prevenirea exacerbărilor, controlul dispensar, suprimarea infecției persistente.

Ce este artrita reactiva si cum se trateaza?

Artrita reactivă este o boală inflamatorie caracterizată prin afectarea articulațiilor pe fundalul unei infecții care se află în alte părți ale corpului. Cu alte cuvinte, un astfel de proces patologic are o natură secundară. În aproximativ treizeci și cinci la sută dintre persoanele cu această patologie, cu tratamentul potrivit, este posibilă obținerea unei remisiuni stabile. În cinci procente din cazuri, această boală devine severă și poate provoca invaliditatea unei persoane bolnave.

Prevalența artritei reactive în rândul populației nu este foarte mare. Cel mai mare număr de cazuri este detectat în intervalul de vârstă de la douăzeci la patruzeci de ani, cauza sa principală este infecția. În acest caz, infecțiile intestinale sunt cel mai adesea complicate de leziuni ale articulațiilor. Mai rar, o asemenea inflamație se formează după sau simultan cu infecția tractului urogenital. În leziunea primară a sistemului urogenital, care a condus la dezvoltarea procesului inflamator în articulații, vorbim despre sindromul Raynaud. Barbatii sunt aproape de zece ori mai predispusi decat femeile sa se confrunte cu sindromul Raynaud.

Artrita reactivă este considerată a fi de natură autoimună. Cu alte cuvinte, sistemul imunitar dă un răspuns hiperactiv la penetrarea florei infecțioase în organism. Există o producție activă de anticorpi, care încep să exercite agresiune nu numai împotriva infecției, ci și a țesuturilor articulare. Se lansează o serie de procese imunochimice complexe, care conduc la apariția unei reacții inflamatorii aseptice. Există opinia că cel mai important punct în dezvoltarea acestei boli este o predispoziție genetică.

Dacă luăm în considerare o astfel de inflamație pe fondul infecției urogenitale, atunci putem spune că chlamydia este cel mai adesea agentul cauzator. In majoritatea cazurilor duce la dezvoltarea sindromului Raynaud. Interesant, în sindromul Raynaud, în afară de articulații, este afectată și conjunctiva ochiului. Mult mai des, micoplasmele și ureaplasmele joacă un rol în formarea acestui proces patologic.

În ceea ce privește infecțiile intestinale, o varietate de bacterii pot provoca formarea de artrită reactivă. Cel mai mare proces inflamator este provocat de salmonella, shigella și yersinia. Este demn de remarcat faptul că deteriorarea articulațiilor este mult mai puțin probabil să fie cauzată de focarele infecțioase existente în sistemul respirator. În literatura de specialitate au fost descrise cazuri singulare în care articulațiile devin inflamate pe fondul hepatitei.

Artrita reactivă este împărțită în două forme principale care apar cel mai adesea: post-enterocolită și urogenitală. În forma postenterocolită, un rol il joaca infecțiile intestinale, iar în forma urogenitală, rolul este dat de leziunea primară a tractului urogenital.

Care sunt simptomele artritei reactive

În medie, apariția primelor simptome durează de la două până la zece săptămâni după debutul bolii infecțioase principale. Până când imaginea clinică a artritei reactive este pe deplin dezvoltată, semnele care indică faptul că este o infecție primară pot fi absente.

Persoana bolnavă prezinta sindromul de intoxicație generală. Se manifestă prin febră, slăbiciune generală, stare de rău, dureri de cap. Este de remarcat faptul că temperatura corpului are în majoritatea cazurilor un caracter subfebril.

Simptomele din partea articulațiilor pot crește atât treptat, cât și destul de repede. Cel mai adesea articulațiile membrelor inferioare sunt implicate în procesul patologic. Reacția inflamatorie este de natură asimetrică și, de regulă, afectează mai multe articulații deodată. O persoană bolnavă se plânge de durere, agravată de orice activitate fizică. La examinare, se pot observa că articulațiile sunt umflate, iar pielea este hiperemică. În plus față de articulațiile în sine, sunt adesea afectate țesuturile din apropiere, de exemplu, tendoanele.

În acest caz, dacă vorbim despre sindromul Raynaud, există simptome nu numai din partea articulațiilor, ci și din alte manifestări. Cel mai caracteristic dintre acestea este conjunctivita. Ochii pacientului devin roșii, începe să acorde atenție durerii și aparitia sensibilitatii la lumina puternică. În paralel, sunt observate diferite anomalii ale funcționării sistemului urogenital.

Diagnosticul artritei reactive

Inițial, artrita reactivă poate fi suspectată chiar și pe baza manifestărilor clinice concomitente și a datelor de anamneză care indică prezența infecției. Dintre metodele suplimentare de cercetare se folosesc analize de sânge, biochimice si de urină. Pentru a determina agentul cauzal, se efectuează diagnosticarea PCR sau însămânțarea bacteriologică a fluidului articular. Punctul important este analiza antigenului HLA 27. Acest antigen este un marker specific.

Tratamentul artritei reactive

Tratamentul unei astfel de inflamații începe cu refacerea focalizării primare infecțioase. În plus, se utilizează medicamente antiinflamatoare nesteroidiene și, în cazuri severe, imunosupresoare sau glucocorticosteroizi. În plus, diferite proceduri fizioterapeutice au un efect bun.

Prevenirea dezvoltării artritei reactive

Principiile prevenirii acestui proces patologic consta în prevenirea primară a infecțiilor urinare și intestinale. În cazul în care au apărut totuși, este necesar să se abordeze tratamentul lor cât mai curând posibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here