Anemia este un grup extins de afecțiuni caracterizate printr-o scădere a nivelului hemoglobinei în sânge, mai des cu o scădere a numărului de globule roșii. Există multe motive pentru acest diagnostic. Uneori este vorba doar de o nutriție inadecvată, în alte cazuri este un semn al diferitelor boli și patologii teribile ale măduvei osoase.
Anemia hemolitică este definită ca o boală în care sinteza eritrocitelor este suficientă, dar sub influența diverșilor factori se prăbușește pur și simplu foarte repede. Celula nu trăiește 100-120 de zile, ci doar 1-2 săptămâni.
Tipuri de anemie hemolitică
Hematologii disting două tipuri de anemie hemolitică: congenitală și dobândită. Deoarece cele dintâi sunt asociate cu tulburări sistemice, ele sunt tratate mai greu și au deseori un prognostic nefavorabil.
Anemiile congenitale includ următoarele:
- Eritrocitele se formează într-o formă neregulată, ceea ce afectează viabilitatea acestora. În special, celulele defecte distrug intens splina.
- Integritatea celulelor roșii din sânge este menținută de un număr de enzime. Dacă nu este suficientă, ciclul de viață al celulelor roșii este semnificativ redus.
- Hemoglobina este o proteină care ocupă cea mai mare parte a celulei. Deformările sale conduc la o schimbare a formei eritrocitelor.
Severitatea cursului anemiei dobândite depinde de posibilitatea de a se elimina factorul de declanșare.
În unele cazuri, deficitul de hemoglobină este doar o consecință temporară a procesului infecțios. Dar se întâmplă, de asemenea, că schimbările sunt ireversibile și necesită un tratament radical. Anemia hemolitică dobândită poate fi de următoarele tipuri:
- Boli imunitare. Natura acestor patologii este de natură autoimună, adică celulele roșii din sânge sunt atacate și distruse de celulele sistemului imunitar.
- Membranopatii obținute. Acestea se pot dezvolta pe fondul unor modificări ale măduvei osoase, care începe să producă celule sanguine deformate.
- Distrugerea mecanică a eritrocitelor. Acest grup include patologii rare, în care celulele sunt distruse prin comprimare sau prin alți factori. De exemplu, o parte din celule poate fi deteriorată la o operație de transplant cardiac de valvă.
- Anemiile cauzate de infecții. Agenții cauzali ai malariei și toxoplasmozei utilizează celulele roșii din sânge pentru reproducere. Aceasta, într-o anumită etapă conduce la ruperea membranelor de eritrocite. Boala poate provoca, de asemenea, hepatită virală B.
În plus, anemia se poate dezvolta sub influența toxinelor, în prezența tumorilor maligne, după transfuzia sângelui donator și sub influența altor factori.
Semne ale anemiei
Hemoglobina este responsabilă pentru transportul oxigenului în celule și atunci când devine mai puțin, corpul începe să sufere de hipoxie în grade diferite. Semnele anemiei de orice fel includ în mod necesar:
- Slăbiciune.
- Fatigabilitate rapidă.
- Ameţeală.
- Lipsă de respirație chiar și cu un ușor efort fizic.
- Probleme cu ochii.
- Tulburări la nivelul extremităților, în special în degete.
In caz de anemie hemolitică, în plus față de înfometarea cu oxigen, organismul primește și un factor suplimentar de otrăvire. Faptul este că, atunci când celulele roșii din sânge sunt distruse, crește bilirubina indirectă (produsul de defalcare a hemoglobinei). La un nivel prea ridicat al bilirubinei, sistemul nervos suferă, încărcătura pe ficat crește.
În plus, distrugerea eritrocitelor apare în splină, iar dacă boala este asociată cu membranopatii, acest organ este obligat să proceseze mai multe celule sanguine. În consecință, printre alte simptome sunt următoarele:
- Splina crescută.
- Durerea și disconfortul in partea stângă.
- Urina de culoare închisă.
Simptomele anemiei în patologiile congenitale nu pot fi detectate imediat. Uneori simptomele apar doar la adolescență. Boala se caracterizează prin exacerbări cu febră severă, slăbiciune și amețeli fără niciun motiv aparent.
Diagnosticul anemiei hemolitice
Medicii recomandă să se efectueze sistematic un test de sânge, chiar dacă nu există simptome ale bolii. Conform rezultatelor sale, este destul de ușor să se identifice o serie de afecțiuni, inclusiv anemia. Și după aceea, cu ajutorul cercetărilor suplimentare, se determina tipul și cauzele sale.
Desigur, pentru diagnosticarea formei hemolitice a anemiei, va fi importantă analiza biochimică a sângelui, în care este indicat nivelul bilirubinei directe și indirecte.
Conținutul redus de eritrocite împreună cu creșterea bilirubinei sunt semne caracteristice ale anemiei de acest tip. De asemenea, este important să se determine unde anume sunt celulele distruse, în splină sau în sânge sub influența anticorpilor, infecțiilor sau a altor componente.
Alte examinări care pot fi necesare pentru a clarifica diagnosticul sunt:
- Ultrasunetele organelor cavității abdominale.
- Ecografia splinei și a ficatului.
- Analiza fecalelor și a urinei.
- Biopsie a măduvei osoase.
- Teste imunologice, inclusiv testul Coombs.
Întrucât anemia hemolitică este, în multe cazuri, doar un semn al unei alte boli, o consecință a efectului patologic asupra corpului, diagnosticul poate fi foarte divers. Este important să se efectueze toate examinările necesare, deoarece numai în acest fel va fi posibilă selectarea tratamentului adecvat.
Tratamentul anemiei
Alegerea terapiei depinde direct de cauza care stă la baza dezvoltării anemiei hemolitice. De exemplu, dacă celulele sunt distruse prin infecție, sunt prescrise medicamente antivirale sau antibiotice. Intoxicarea necesită terapie de detoxificare și tratament simptomatic.
În natura autoimună a bolii, sunt prescrise următoarele medicamente:
- Prednisolon (hormon glucocorticoid, imunosupresor).
- Heparina (un anticoagulant de acțiune scurtă, ajută bine la exacerbarea bolii).
- Nadroparina (anticoagulant cu durată lungă de acțiune).
- Pentoxifilina (crește fluxul de oxigen în țesuturi).
- Azatioprină, ciclosporină A și alte imunosupresoare.
Cu exacerbările anemiei, pacientul trebuie să fie spitalizat. Una dintre măsurile importante de tratament va fi o transfuzie de sânge. În bolile asociate cu hiperfuncția splinei, dacă terapia medicamentoasă nu ajută, pacientului i se va recomanda splenectomie (îndepărtarea organului). În acest caz, după operație, există o recuperare completă, fără recidivă.
Ameteli cauzate de anemie
Pentru ca medicina populara s-a dovedit eficace si in tratarea ametelilor, mi-am sacrificat putin timp in ultima perioada si am studiat putin aceasta problema. Dupa observatiile facute, am ajuns la concluzia ca exista 4 tipuri de ameteli:
1. Ameteala momentana. Exista indivizi carora nu le plac inaltimile si sunt inclinati a se prinde de balustrada atunci cand coboara scarile, mai ales in cladirile publice. Nu pot privi in jod de la inaltime. Coordonarea intre miscarile picioarelor si cap nu pare a fi buna si cand coboara, ei trebuie sa se priveasca la fiecare treapta pe masura ce inainteaza.
2. Acest tip de ametiala este asociata cu schimbarea pozitiei corpului. Cand aceste persoane se ridica repede in picioare, sunt nevoite sa se prinda de un obiect ca sa nu cada. Deseori poarta ochelari, in speranta ca in felul acesta ameteala scade. Cand se trezesc dimineata, aceste persoane simt nevoia sa stea pe marginea patului 5 – 15 minute pentru a putea merge prin camera fara ameteli. Dupa una sau doua ore de la sculare se poate ca ameteala sa dispara. Indivizii cu ameteli de acest gen sunt deseori tratati pentru bila, presupunand ca aceasta este cauza ametelii.
3. Ametelile de acest gen obliga persoana sa stea in pat zile de-a randul deoarece ea persista, asa incat nu-I dau posibilitatea sa se ridice si sa se imbrace. Ea isi pierde directia si poate cadea. Aceste ameteli nu sunt insotite de greturi si nici de senzatia ca lucrurile din camera se ivnartesc.
4. Persoanele din aceasta categorie au atacuri de ameteli grave, insotite de greata, zgomote in urechi si cateodata auzul slabit. Sunt obligati sa stea in camera saptamani in sir, avand ameteli insotite de senzatia ca lucrurile din camera se ivnartesc. Nu pot sa se tina pe picioare si cad, iar daca trebuie sa mearga au nevoie sa fie sustinuti de ambele parti.
Cauza ametelii este reactia alcalina a urinei. Cand aceasta reactie devine acida, ameteala scade mult in intensitate, sau dispare. Pentru prevenirea ametelilor medician populara indica tratamentul cu otet de mere. Pacientul care prezinta astfel de stari el poate inlatura, daca este dispus sa isi impuna un stil de viata sanatos astfel incat sa aiba permanent o urina cu reactie alacalina.
Sfat: daca luati otet de mere o data sau de doua ori pe zi, nu va asteptati ca incepand de a doua zi ametelile sa dispara. Primele semne vor aparea dupa 1 – 2 saptamani iar disparitia ametelilor va avea loc dupa cel putin 1 luna de zile.
Anemonel
Anemonel este un sirop din miere de albine care contine fier gluconic. De asemenea, Anemonel contine si acid ascorbic, apa distilata si miere de albine poliflora.
Datorita ingredientelor enumerate mai sus si actiunii acestora, Anemonel este un produs apicol excelent pentru a imbunatati rezistenta organismului impotriva infectiei ( fierul gluconic are actiune antiamneica si este foarte usor absorbit de organism sporind rezistenta fata de infectii, iar mierea de albine contine foarte multe glucide, vitamine si aminoaicizi estentiali organismului).
Administrare Anemonel
Anemonel este indicat a fi administrat in cazuri de anemie si convalescenta. Este recomandat ca adultii sa ia zilnic cate 2 – 3 lingurite de Anemonel, de preferat dupa masa, iar copii sa ia cate 1 – 2 lingurite. Anemonel se gaseste in farmacii la flacoane de 200 g si in magazinele ce comercializeaza produse apicole.