Ocluzia dentara

Prin ocluzia dentara se intelege angrenarea dintilor in pozitia lor normala sau, cum se mai spune “muscatura”. In mod normal, dintii frontali din partea de sus ar trebui sa acopere aproximativ o treime din dintii frontali din partea de jos, aceasta reprezentand ceea ce se numeste ocluzie dentara normala. Ocluzia dentara mai paote fi socotita normala chiar si in cazul in care jumatate din suprafata frontalilor inferiori este acoperita de catre frontalii superiori. Sunt cazuri insa, cand ocluzia dentara poate fi anormala.

Un astfel de caz este reprezentat prin acoperirea dintilor inferiori, cu doua treimi sau chiar in intrgime, de catre dintii superiori. Aceasta este o anomalie a ocluziei care poate avea repercursiuni nefavorabile asupra tesutului de sustinere dentar, ducand in timp la inflamarea paradontiului si la formarea unor pung gingivale care vor determina o slabire a implantarii dintilor, si deci o mobilitate a acestora.

Se mai poate intampla uneori ca prin pierderea molarilor de pe un maxilar, ca si datorita delasarii pacientului, sa intervina in timp modificari esentiale avand drept consecinte o ocluzie dentara anormala care, odata aparuta, va influenta in mod negativ asupra dintilor, a parandotiului, cat si asupra articulatiei temoro-mandibulare. Lucrul se va traduce prin aparitia unor zgomote ca niste pocnituri, observate in timpul masticatiei si chiar al vorbirii, precum si micsorarea etajului inferior al fetei, ceea ce va atrage dupa sine o schimbare a fizionomiei.

Asemenea modificari produse de ocluzia dengtara privind dimensiunile, pot surveni si pe plan orizontal, ele fiind observate la miscarile dinainte-inapoi ca si i nmiscarile de lateralitate ale mandibulei. In ceea ce priveste relatia dinainte-inapoi pot interveni uneori modificari esentiale. Astfel, la un copil care va avea incorecta deprindere de a-si suge degetul, practicand acest obicei ani de-a randul, se va produce o evazare a dintilor frontali superiori, care va persista pana la varsta cand va deveni adult. In aceiasi rodine de idei putem spune ca obiceul unor copi ide a tine un creion intre dinti, va putea duce in timp la o impingere inapoi a mandibulei si la creare unui spatiu de 2 – 10 mm intre dintii frontali ai celor doua maxilare, ajungandu-se in unele cazuri la situatii in care marginile taietoare ale incisivilor inferiori, sa muste pur si simplu i ncerul gurii. Atunci cand dintii, cei de sus si cei de jos sunt cap la cap, ocluzia dentara poate fi considerata normala.

O alta relatie modificata este aceea in care dintii inferiori calca inaintea celor superiori, barbia fiind proeminenta, anomalia numindu-se prognatism mandibular. Mai paote exista si cazul relatiei de lateralitate, in care pot interveni relatii de tip incrusitat in care, in jumatatea drepata de pilda dintii sunt in angrenaj normal, iar la jumatatea stanga angrenajul este modificat.

Se mai poate intamplat totusi ca intre marginile ge taiere ale dintilor, sa ramana un spatiu. Este ceea ce se numeste ocluzie deschisa, urmare a unor deprinderi din copilarie ce constau in interpunerea limbii ca is sugerii pernei, cearsafului sau degetului. Iata cum practicarea unor rele obiceiuri in copilarie, ca si unele delasari in aceasta privinta a adulutlui pot transforma o angrnare normala dintilor, intr-o anomalie destul de deranjanta si inestetica.

Scrie un comentariu sau o intrebare: