Interferonul

Interferonul a devenit in ultimii ani o “vedeta” internationala, publicatiile de orice fel laudand virtutile terapeutice, in special in oncologie, a acestei substante minunate fabricate de organism. Interferonul nu actioneaza in mod direct asupra virusurilor ci principalul sau scop este acela de a stopa inmultirea lor. Astfel sistemul imunitar va actionea asupra lor si ii va inlatura iar interferonii vor asigura ca nu vor fi produsi altii noi, iar intr-un final infectia va fi inlaturata din organism.

Interferonii, pentru ca organismul fabrica mai mutle tipuri de interferon, fac parte din arsenalula rmelor de aparare nespecifica a organismului si sunt proteine cu actiune antivirala, antitumorala si imuno-reglatoare.

Tipuri de interferon

In organism se produc 3 tipuri de interferon:

  1. Interferonul leucocitar care este produs de monocite si de limfocitele T nestimulate;
  2. Interferonul, produs “in vivo” de celulele epiteliale infectate cu un virus sau “in vitro” in culturi de celule fibroblastice infectate cu un virus anume. Se numeste si interferon fibroblastic;
  3. Interferonul infoblastoid care este produs de limfocitele T stimulate.

Interferonul produs in organism intervine in procesele imune prin stimularea fagocitozei si a sintezei de anticorpi. Rolul cel mai important al interferonului in organism este in apararea antivirala. Interferonul prin actiunea sa in ogranism inhiba multiplicarea intracelulara a virusurilor. Interferonii umani nu sunt activi fata de alte specii, deci interferonii au specificitate de specie.

Interferonul a fost produs in laborator la inceput in culturi de leucocite umane (interferonul leucocital) apoi si in culturi de fibroblaste umane.

In prezent, cu ajutorul tehnicilor de inginerie genetica s-a reusit introducerea genelor ce controleaza sinteza interferonului in germenul unei bacterii (E.Coli) sau al unei drojdii microbiene, transformand aceste microorganisme in producatoare de interferon. Microorganismele respective se pot lesne cultiva in cantitati industriale si respectiv se pot obtine cantitati foarte mari de interferoni. Singurul dezavantaj pe care il prezinta interferonii obtinuti artificial este ca ei prezinta o structura putin diferita de interferonii natural, produs de organism si, in consecinta este mai putin activ.

In momentul de fata, prin utilizarea interferonilor s-au obtinut rezultate foarte bune in tratamentul anumitor infectii virale precum: infectii herpetice, hepatita de tip B etc.

1 parere . Tu ce crezi ?

Scrie un comentariu sau o intrebare: