Despre hainele second hand

N-am de gand sa vorbesc de moda aceea dubioasa cu haine second vandute la preturi de mari capodopere textile. Ci chiar de hainele second. Alea pe care le vezi in vitrine aranjate saracacios si care nu se gasesc in mai multe marimi. Si au mirosul acela specific.

Mirosul…e unic, trebuie sa recunosc. Nu ai nici o sansa sa il scoti de la prima spalare, nici macar cu o sticla intreaga de balsam. Si iti pune eticheta in fata lumii. Daca l-a simtit cineva, deja se stie despre tine ca aduci acasa mai putini bani decat cheltuielile lunare, ca ai, cel mai probabil, o slujba lamentabila si ca iti pierzi minim jumatate de ora, dupa serviciu, rascolind magazinele care vand asa ceva.

S/W Ver: 96.A0.0ERMagazine care s-au inmultit foarte mult in ultima vreme. La fiecare colt de strada dai de unul nou. De obicei, au in vitrine oferte imbietoare de genul: “Am primit pantaloni albi”, “Avem geci de piele, veritabile”, “Avem haine pentru bebelusi”. Sloganul cel mai folosit e “Avem marfa noua”. Din cate am inteles, chiar functioneaza ca un semn pentru tot poporul: daca nu esti pe faza sa vezi afisul din primele minute, ai toate sansele sa nu mai prinzi marfa noua second-hand.

Nu m-am imbracat niciodata de la magazinele astea, decat daca ma obliga mama. Nu pentru ca aveam prea multe haine, ci pentru ca uram sa comenteze colegele pe la spate ca am pe mine haine purtate si de altcineva. Ciudat e ca, in mintea copiilor de 12 ani, hainele luate de la frati mai mari nu erau second. Erau cumva doar imprumutate. Si era o mandrie sa porti bluza decoltata a unei surori mai mari. Sau blugii cu care a facut furori fratele tau.

Dar am intrat in magazinele astea fiindca am o matusa exceptionala. Dintr-un motiv care imi scapa, e innebunita dupa chilipiruri. Iar asta o duce invariabil si in magazinele astea. Tehnica ei de a rascoli e unica. Eu simteam nevoia sa iau cate o haina, sa o masor din ochi, dupa care sa o impaturesc si sa o asez la loc. Ea nu are piedici mentale din astea. Se misca mai rapid ca un accelerat si gaseste cele mai bune haine posibile. Fiecare cu talentul lui…Mie imi lipseste cu desavarsire. Asadar, am invatat ca unii le poarta pentru ca n-au bani de haine noi. Unii le poarta pentru ca nu pot rezista unor reduceri. Iar unii se considera prea buni ca sa se atinga de asa ceva.

Daca te uiti pe strada, ai zice ca majoritatea romanilor intra in ultima categorie. Masinile 4X4 nu merg cu apa, gentile LV or’ fi ele false, dar si astea false costa ceva…si, mai nou, am aflat ca nu poti merge cu acelasi rand de haine de doua ori in aceeasi saptamana pe strada. Totusi, din ce traiesc magazinele astea? E ca si cum avem o societate ascunsa undeva prin canale, care iese doar sa cumpere haine second hand, dupa care se ascunde inapoi.

M-am lovit de o poveste interesanta zilele trecute: cineva isi cauta de munca. Si-a gasit la un magazin de profil, sa calce hainele venite. Primea 10 bani/ haina calcata. A calcat vreo 2 ore, a primit vreo 11 lei…a plecat, iar acasa a descoperit ca miroase din cap pana in picioare a haine second hand. S-a gandit fix 3 secunde, dupa care a sunat firma respectiva si i-a anuntat ca nu mai vine si a doua oara.

Nu vreau sa comentez daca e just sau nu ce a facut. Ideea e ca a avut in cap fix rusinea ca o doamna respectabila sa miroase cumva asa, cand se va intalni cu vecina de palier. Sau cu vreo prietena. I s-a parut de neconceput.

Parerea mea de final: fiecare are “scheletii” lui in dulap si ipocrizia primeaza. Iar magazinele astea prospera odata cu scaderea veniturilor romanilor si incercarile tot mai exagerate de pastrare a unor aparente. Aparente care sunt tinute pentru altii care la randul lor tin niste aparente pentru altii…

2 pareri . Tu ce crezi ?

    • Sanda

      Curiozitate: de ce toata lumea cand aude de haine second hand se gandeste direct la hainele vintage? Practic, nu au nici o legatura una cu alta 🙂

Scrie un comentariu sau o intrebare: