Despre vegani

Eu cred că, în secret, veganii visează numai fripturi suculente din cel mai simpatic şi drăgălaş viţel/purcel/pui. Acestea fiind spuse, să detaliez. Am văzut ieri o emisiune la teve, pe nemţeşte, deci n-am înţeles chiar tot ce ziceau nenea şi tantile (mai puţin important pentru ce mă frământă), dar mi-a rămas în cap ceva spus: “La supermarket, şniţelu’ vegetarian costa 6 euro, pe când ăla din carne e 40 de cenţi.” (S-o fi referind la bucata de şniţel, deşi un pic mi s-au părut exagerate cifrele.)

Ce mi se pare aşa de greşit la ce-a zis tanti la teve e cât se poate de simplu: şniţelu’ e şniţel şi se face cu carne. Punct. La fel cum brânza se face cu lapte (de vacă, oaie, capră, bivoliţă, măgăriţă sau ce-o mai fi). La fel cum oul îl cacă găina. Dacă tot ai o condiţionare etico-morală faţă de mâncatul de carne, ouă, lapte şi produsele adiacente, de ce încerci să reproduci prin toate mijloacele posibile textura şi gustul lor?
dieta-veganaAm găsit pe net numeroase bloguri/site-uri cu reţete vegane. Mai în toate la un moment dat există o reţetă sau mai multe care să reproducă ingredientele “interzise“. Poţi să faci o lasagna vegetală, dar osso buco? De aici rezultă propoziţia de deschidere. Sau nedumerirea. Ori oamenii ăştia visează în secret numai fripturi, ori încearcă prin toate modalităţile să convingă pe toată lumea că şniţelu’ din soia e ca “the real thing“, deci haideţi cu toţii să mâncăm numai fructe şi legume.

Aş zice că ambele răspunsuri sunt la fel de adevărate. E impresia mea, cel puţin, pentru că suntem construiţi omivori. Cu excepţiile de rigoare, avem nevoie în dietă de tot ce putem “prinde“. Nu vreau să jignesc, dar logica mea refuză să accepte asa ceva. Mi s-a spus şi am citit/văzut filmuleţe şi documentare despre “de ce e greşit să mânci carne” (mai ales cea provenită din marile ferme de creştere). Condiţiile în care se cresc animalele de multe ori nu sunt cele mai bune. Chiar dacă şi porcu’ de la sat îşi trăieşte scurta viaţă până la cuţit tot în rahat, parcă nu m-a scârbit niciodată aşa de tare ca ce-am văzut prin unele documentare. Senzaţia cu care am rămas a fost ceva de genul: “Eu aia bag în gură??“. Toată scârba asta nu mă împiedică să mă bucur de-un pui la cuptor sau de-o ceafă la grătar. Probabil că dacă m-ar fi scârbit suficient, mi-aş fi ales carnea exclusiv din surse “bio“.

Dezbaterile referitoare la sănătate sunt împărţite. E bine sau nu? Ce presupune o dietă exclusiv vegană faţă de o dietă normală? Tind să cred că dacă eram meniţi să mâncăm numai plante am fi fost construiţi aşa. Necesarul de proteină animală (nu în exces, că nu sunt avocata meselor cu carne dimineaţa, la prânz şi seara) de unde-l iei? Substitui, dar ce înseamnă asta? Sincer, mai ales când am foarte mult de lucru, deci muncă intelectuală (parcă aşa se zice), nu mi-e suficient un pumn de alune. Mă umple pe moment, dar, la final, tot fără vlagă o să fiu. M-am urmărit: carnea îmi dă energie. Mă satură, dar mă şi hrăneşte.

Iar referitor la diferenţele de preţ, asta-i la mintea cocoşului: procesarea ingredientelor e mai costisitoare. Una e când într-o fabrică de semipreparate se face un şniţel din carne (îmi închipui că, în principiu, se ia carnea şi se dă prin făinuri sau pesmeturi şi chestii care odată aduceau a ou) şi alta e când mai trebuie să treci prin cine ştie câte alte procese tehnologice soia, de ex., ca s-o aduci până la forma şi textura şi un pic din gustul cărnii, ca mai apoi s-o dai prin făinuri etc.

Indignarea faţă de preţ mi se pare exagerată. A fi vegan nu înseamnă a fi diabetic şi a avea rafturile destinate ţie. Nu e o boală, e o alegere personală. Faptul că sunt producători de produse exclusiv din plante înseamnă, pentru mine, doar că cineva din conducerea firmelor ăstora a fost suficient de deştept încât să profite de pe urma existenţei persoanelor care aleg să nu consume produse de origine animală. Restul e proces tehnologic, care se plăteşte.

Sunt convinsă că decizia de a deveni vegan presupune un angajament de la care nu se face rabat. Nu mânci numai legume şi fructe, dar o dată pe lună într-un weekend te îndopi cu produse de la animale, că aşa te-o lăsat mama natură sau ca aşa îţi zice doctorul, călcând cu graţie în picioare toate principiile care te-au determinat să te faci vegan. Normal că nu aşa funcţionează.

Voi ce părere aveţi despre vegani?

Scrie un comentariu sau o intrebare: