Despre cadoul perfect

Pentru aproape toti oamenii, terminarea sarbatorilor de iarna insemna terminarea stresului legat de cadouri. Dar la mine n-are cum sa fie asa simplu. Ar fi prea multa liniste si m-as plictisi.

Asa ca imediat dupa Revelion, trebuie sa incep sa ma gandesc la cadoul perfect pentru ziua prietenului. Si chiar e greu, tinand cont ca se vrea tipul de om care raspunde de fiecare data: “Mie nu imi trebuie nimic, multumesc” sau “Nu stiu ce cadou as vrea”

cadoul-perfectCum vine asta sa nu stii ce cadou ai vrea?! Adica, eu personal, am o lista pregatita 24 din 24. Am lista pentru Craciun, pentru ziua mea, pentru 8 Martie, pentru Paste, pentru vizite ale musafirilor si tot asa. Mi se pare nepoliticos sa nu lamuresti omul ce vrei sa primesti. Si util pe deasupra. Asa ma asigur ca nu primesc vreun bibelou hidos sau doar o cutie de bomboane si atat….

Cadoul trebuie sa fie exact ce isi doreste cealalta persoana. Altfel ai cheltuit degeaba banii pe el.

Dar sa revenim la subiect. Anul asta mi-am zis ca sunt geniala. Petrecere surpriza si inca o mica atentie aveau sa fie perfecte. Daca era surprins sa isi vada parintii la ziua lui, deja nu mai conta ce era celalat cadou. Si as fi ramas tot prima la concursul “cel mai frumos cadou”. Am stabilit totul cu parintii lui, m-am gandit de unde iau tortul, la ce restaurant mergem, cum il fac sa iasa din casa ca sa ajungem acolo….Pana weekendul asta cand am aflat ca avem treaba cu afacerile la Viena. Fix in acea duminica. Eram trei persoane care discutam despre cand ar trebui sa mergem, iar cand am auzit “weekendul e perfect ca nu are nimeni dintre noi nimic de facut” am simtit ca mi-a cazut cerul pe mine. Cum adica n-am nimic de facut?! Am, dar nu pot spune. Ce? daca nu te lauzi in gura mare cu ce faci in acel weekend inseamna ca nu faci nimic?!

Asa s-a dus ideea mea geniala. Targul la care mergem si ziua lui trebuiau sa fie fix in aceeasi perioada. Partea proasta e ca amandoua se petrec doar o data pe an. Acum ce pisicii mei ii cumpar?! Trebuie sa o iau de la capat cu toate listele posibile si imposibile. Si sa ma fac ca am chef sa ma plimb pe jos zilnic ca sa nu se ofere sa ma duca el cu masina si sa se prinda in ce magazine intru. Bine, oricum se va prinde ce ii cumpar. Ca asa sunt eu si trebuie sa incep sa ma laud.

Daca nu imi vine nici o alta idee geniala pana la inceputul lui februarie, ma duc si cumpar o matza. Ca din aia nu avem. Si sigur il voi surprinde. Negativ, dar tot supriza se numeste, ce naiba!

Scrie un comentariu sau o intrebare: