Copiii de azi. O generatie de roboti!

Stând în autobuz spre casă aud o pustoaică de 8-9 ani vorbind cu bunică-sa despre tehnologie. Se părea că are un laptop cu touchscreen. Şi s-a apucat apoi să facă comparaţii cu calculatorul pe care îl avea înainte de a-şi cumpăra noua tehnologie, pe care, cum era de aştepatat, habar nu avea să o folosească! Cică “era mai greu vechiul calculator şi că pe ăsta te mişti cu degetul că nu ai nevoie de mouse” (am citat din a mai mare în ale tehnologiei).  Acum stau să mă gândesc la cum eram noi odata şi la cum sunt copiii din ziua de astăzi.

copiii-de-aziNu doar că sunt parcă nişte mici roboţei, dar parcă nu mai sunt copii… Ei nu ştiu cum e să te joci cu păpuşile – alea de plastic cărora nu li se îndoiau mâinile şi picioarele, şi pentru care trebuia să iei din casă foarfecile, aţa şi acele să faci hăinuţe!  Sau păpuşile din material, care făceau cât jumătate din noi! Ei nu ştiu cum era sa lucrezi pe win 97 şi să fii mandru că ai internet şi să stai pe mirc şi să faci servere şi să joci trivia sau să faci parte din ăi mai şmecheri de pe server pentru că aveai nick-ul cu @ în faţă!

Ei nu ştiu cum este să fii din provincie o dată ajuns în Bucureşti să fie sărbătoare să te duci la MC Donalds… ce atâta KFC sau Spring! Târziu am aflat că mai există şi altele decât mec-ul! Ca să nu mai spun de jucăriile de la Happy Meal! Băi, ce vremuri!

Acum folosim touchscreen la 8 ani şi avem HTC Desire la 7. Cunosc cazuri concrete, din păcate! Parintii, clar sunt cei vinovati! Fără cea mai mică îndoială! E greu să nu mai dai unui copil dintr-o dată nimic,dacă l-ai obişnuit încă de mic cu mură-n gura! Şi te mai miri de ce generatiile asta… De ce fetele răman gravide la 9 ani sau de ce nu ştiu să se descurce singuri începând cu o anumită vârstă! Pentru că au fost obişnuiţi de la început să primeasca tot ce le-a vrut pipoţica.

Laptopuri cu touchscreen … huh, şi mă întreb oare la ce îl foloseşte LA 9 ANI? Să stea pe mess cu 3 prietene de-o seamă ca să vorbeasca de teme probabil pentru că alte preocupări nu mai au, sau să stea pe net să îmbrace sau să dezbrace fetiţe Barbie!

Nu mi-ar fi plăcut o copilărie ca asta, sincer spun! Imi este dor să mă duc la bunici la ţară şi să stau acolo o vară întreagă cu toţi copiii de pe stradă! Să nu ştiu decât TVR1  sau nu ştiu ce canal de la bulgari! Să aştept sâmbătă dimineaţa să mă uit la desene cu Mikey Mouse sau Duffy Duck, sau la Power Rangers!!!! Sau “Surprize, surprize” cu Andreea Marin 🙂 Îmi este dor să stau la bunici de pe 15 iunie până pe 15 septembrie! Îmi este dor de copilăria mea, nu vreau o copilărie cu touchscreen! 🙂

Scrie un comentariu sau o intrebare: