Comportamentul alimentar

Agenda alimentara, luata in ansamblu de data asta, arata atitudinea pe care o adoptam (sau relatia pe care o intretinem) faa de mancare, tinand cont de frecventa ingestiilor alimentare si de notitele despre starea de spirit, senzatiile, preocuparile si sentimentele noastre. Paginile agendei ne dezvaluie deci elementele psihologice si fiziologice. Studiindu-le, putem trage cateva concluzii:

Fie avem un comportament alimentar “conventional“, luand trei mese si eventual o gustare in timpul zilei. Ingestiile provin dintr-o stimulare fiziologica, foamea, iar cantitatea sau volumul de alimente este controlat de sentimentul de satietate, care se manifesta printr-o indestulare fizica. Desi acest tip de comportament este normal sau logic, cantitatea de alimente se poate dovedi prea mare, adica prea calorica in raport cu nevoile noastre reale, cum vom vedea in paragraful despre evaluarea aporturilor alimentare.

Fie ne comportam cum ne dicteaza inima. Majoritatea ingestiilor alimentare sunt compuse dintr-un singur aliment sau o singura grupa de alimente si cateodata nici nu simtim senzatia de satietate in afara unui context emotional. Suntem considerati “gurmanzi” daca preferintele noastre se indreapta catre alimente dulci sau bogate in grasimi.

Nu este vorba, de obicei, de faptul ca rontaim tot timpul ceva, ci, frecvent de consumarea in exces a unei singure grupe de alimente la o masa. In ciuda placerii resimtite in timpula cestor ignestii, supraconsumul caloric si culpabilizarea care decurge de aici constituie un context psihologic deosebit. Cade deci in sarcina naostra sa descoperim cauzele preferintei aratate unei dintre grupele alimentare (Educatia nutritionala infantila, abundenta alimentelor in chestiune …), ce provoaca deseori carente din cauza neglijarii alto grupe alimentare (legumele de exemplui).

Fie comportamentul nostru prezinta numeroase crize de bulimie caracterizate prin ingestii alimentare excesive, incontrolabile si independente de senzatia de satietate.Aceste crize se pot produce la orice ora din zi sau din noapte, apar de obicei in conditii de ngoasa si sunt insotite de un sentiment de rusine sau de culpabilitate. Asa se explica inducerea starii de voma sau luarea de laxative, care ajuta la tinerea sub control a greutatii si la ascunderea acestei stari in societate. Dar natura “toxicomana” a actelor noastre si problemele psihologice care deriva din ele fac absolut necesara consultarea unui specialist. Acesta ne va recomanda o psihoterapie adecvata, tratament care da, in multe cazuri rezultate excelente.

Fie agednda noastra nu ne arata o situatie clasica, cu mese traditionale, ci mai degraba o “rontaiala” continua, in functie de pofte si mai ales de posibilitati, cu puseuri ocazionale de foame, potolite cu primul aliment la indemana sau cu unul anume.

Ne complacem de multe ori intr-un asemenea comportament, dar dupa apritia catorva centimetri in plus pe talie incepem sa ne intrebam, pe buna dreptate, daca nu cumva e de vina tipul de alimentatie. In orice caz, scuzele pe care le invocam de obicei sunt aceleasi pentru toate situtiile (in general femeile au acest tip de comportament). In realitate, timpul prea putin sau absenta senzatiei de foame la orele meselor sunt semnele lipsei de vointa si a unui spirit organizatoric.

Intr-adevar, nu ne este foame la ora mesei pentru ca am potolit deja aceasta senzatie prin “rontaieli” si suntem satule. Este deci de ajuns sa ne abtinem sa mancam intre mese pentru a avea pofta de mancare la timpul potrivit si mai ales pentru a nu ne dezechilibra aporturile. Agenda ne arata ca, din motive de ordin practic, accesele bruste de foame sunt potolite cu alimente prea dulci (produse de cofetarie, patiserie, biscuiti) sau prea grase (branzeturi, chipsuri).

Fie comportamentul alimentar ne este influentat in mare masura de emotiile de moment, de orice natura sau durata. Notitele luate in agenda, mai ales in ceea ce priveste starea de spirit, ne-o confirma: este vorba de multe ori de probleme personale, familiale sau profesionale care induc o stare de angoasa, stres sau nervozitate. Dar la fel de bine poate fi vorba de un sentiment de bucurie, fericire, pasager sau nu, care ne face sa ne dam peste cap obiceiurile alimentare.

Aceste sentimente si stari sufletesti conduc la comportamente diferite in functie de individ:
– fie rontaieli neincetate,a ccese violente de foame sau chiar mese in plus. Mancatul devine o senzatie care calmeaza sau stimuleza. De fapt, ne refugiem in alimentatie cautand o anumita protectie.
– fie o lipsa ap oftei de mancare ce deriva din monotonia alegerii alimentelor sau, si mai frecvent, din absenta uneia sau a mai multor mese. Starile emotionale ne taie pur si simplu senzatia de foame, pusa pe planul doi de noile noastre preocupari …

Dupa ce problemele au fost rezolvate sau uitate, ne regasim repede ritmul alimetnar si pofta de mancare. Dar acestea au o intensitate mult crescuta decat anterior si astfel vom observa in agenda un fenomen de compensare, ca si cum am vrea sa recuperam timpul pierdut.

Fie conduita alimentara este influentata de contexte fizice, si nu de anumite stari emotionale. Exista prin urmare diferiti factori declansatori care se afla la originea “rontaitului”, a unor mese cprea copioase, a alegerii cu precadere a anumitor alimente.. Astfel, unii sau unele se arunca asupra frigiderului in moemntul in care au ajuns acasa dupa o zi de munca .. Pentru altii, pornirea televizorului da semnalul de incepere a consumului de chipsuri, alune, arahide, inghetata sau ciocolata. Poate fi vorba si de evenimente care nu se produc zilnic cum ar fi mersul la pescuit sau petrecerea unei seri in cinema cu prietenii, reflexe mai mutl sau mai putin conditionate, pe care insa nu le constientizam ca atare. Ne formam fara sa vrem noi obiceiuri care pot pune probleme in cazul unei cure de slabire.

Constientizarea acestora reprezitna un pas in directia buna si putem identifica deja in agenda diferitele situatii “sensibile” deoarece cunoscandu-le ne va fi posibil sa prevenim eventualele abateri.

Fie agenda ne releva, sau ma idegraba, ne confirma existenta acceselor de foame sau a preferintei pentru un anumit aliment. Intre prieteni, numim acest aliment “slabiciunea” noastra. Ciocolata este un exemplu relevant, fiind si cel mai des intalnit. De obicei ne justificam aceasta slabiciune prin existenta anumitor nevoi sau compensatii fiziologice “inconstiente”, metabolice sua psihice. Dar in afara acestor justificari pseudostiintifice care ne servesc drept pretext pentru supraconsum, trebuie sa spunem ca, in cele mai mutle cazuri e vorba de oa devarata dependenta care ne perturba cu regularitate ritmul alimentar, bilantul caloric si senzatiile de foame si satietate. Explicatiile acestui exces de lacome trebuie cautate cateodata in periaoda copilariei, el fiind foarte usor de intretinut la varsta adulta, mai ales daca avem sertarele pline cu aceste tentatii. Sa incercam deci sa le consumam in cantitate moderata.

Scrie un comentariu sau o intrebare: