Cartea Dragostea Dureaza Trei Ani

  • Dragostea dureaza trei ani Autor: Frederic Beigbeder
  • Editura: Pandora M
  • Colectie: Romane Psy
  • Nr. pagini: 233
  • Anul aparitiei: 2008

Asta e genul de carte pe care daca mi-o descrii dinainte nu as citi-o nici cu pistolul la tampla. Dar intamplarea face sa o fi primit cadou. Subtitlul ” (Anti)tratat de iubire moderna” suna promitator si vorba aceea “calu’ de dar nu se cauta la dinti”.Asa ca am purces la rasfoire. Exact , rasfoire, nu citire.Pentru o prostioara de genul asta e un sacrilegiu sa folosesti verbul, cu o incarcatura aproape ezoterica : a citi.

Coperta editiei pe care o am eu arata bine, scrisul este foarte mare , deci e o lectura de metrou sau tramvai supraaglomerat, dar cam aici se opresc partile pozitive. Scriitorasul cel viteaz este un salahor in lumea publicitatii si asta se vede din plin in carte. Aproape toate frazele par sloganuri publicitare de cucerit mintea gospodinelor obosite din cauza psihozei curateniei festive.

Totul este pe fast forward la Beigbeder si redus la un schematism, care pare seducator la inceput dar devine atat de plictisitor dupa 20 de pagini incat incepi sa te gandesti : Oare nu mai bine ma uitam eu la Acasa ? Tot genul asta de efuziuni intelectuale si sentimentale de duzina vedeam. Inceputuri ale unor capitole de genul  : ” Buna ziua la toata lumea, aici e autorul.Va urez bun-venit in creierul meu,scuzati-ma de deranj.” au capatat din partea mea doar un rictus de compatimire.

Povestea .. Nu prea exista una,romanul fiind construit pe linia unei comedii romantice in care cinicul angoasat de trecerea printr-un divort , incearca sa-si da dea raspunsuri la intrebari de genul : “Oare sunt o javra ? Oare poti sa fii fericit si,daca da, la ce ora ? “  dar care , normal, exact ca in basmele copilariei isi intalneste Ileana Cosanzeana cel scapa de gandurile negre si pesimismul  atat de daunator unui adevarat om de lume.

Cliseurile se tin lant intr-un mod mai mult decat enervant.Singura idee dezvoltata cat de cat original fiind teoria care da numele cartii si anume ca ceea ce numim noi dragoste este doar produsul unor reactii chimice ce pot fi observate si a caror final in timp poate fi pronosticat.Autorul ii da 3 ani dar eu spun ca e o variabila cu +/- 1 an .

Pasiune,tandrete ,plictis un lant imuabil si demonstrat biologic pe care cu toti il renegam de parca daca cuvantul asta, atat de impersonal, “iubire” ar disparea , odata cu el s-ar duce de rapa si specia umana.Nu e cazul. Acestea fiind spuse concluzionez asa : Beigbeder este un barbat care scrie chick-lit si nefiind a chick nu-i iese 🙂

Scrie un comentariu sau o intrebare: