Cafeaua de dimineata: asa … nu!

Fără cafea dimineaţa, nu funcţionez toată ziua bine. Uneori, sunt doar adormită. Alteori se lasă cu dureri de cap, care, din păcate, trec numai după un somn bun – de noapte – sau după ce beau ceva cu cofeină. Na, tensiune joasă… Am trecut la un moment dat pe ceai negru, dar şi ăla are cofeină, doar că alt gust.

cafeaDeşi îmi place foarte mult espresso-ul, n-am acasă aparatura necesară (dar cine stie poate imi face Alecia cadou unul cand mai capata un voucher de la emag 😀 ). M-am gândit de multe ori să-mi iau ceva de genu’, că sunt şi unele mai mititele, dar rămân la ibricul meu credincios, care-i aproape la fel de maroniu ca şi licoarea magică ce se fierbe în el.

Eh, uneori, ca în dimineţi de genul ăsteia, din dorinţa de a bea cafeaua mai repede (adică, fără să mă frig pe limbă şi fără să aştept vreo 10 minute până pot sorbi din cană), mai bag puţină apă rece. Da. Ştiu! E o crimă împotriva cafelei, dar chiar nu procedez aşa tot timpu’… numa’ când mă grăbesc. (Îmi beau cafeaua neagră, fără zahăr, aşa că n-am lapte în frigider s-o răcesc aşa. Nu mă împac prea bine cu laptele, dar asta-i altă poveste.) Cum beau apă plată, tot ce se întâmplă e că se diluează un pic şi sufăr că n-are acelaşi gust, dar e ceva cu care se poate trăi.

Eh, azi, am avut apă de-aia semi-minerală. Deci nu! Am băut-o pân’ la capăt, că abia la sfârşit mi-am dat seama că-i de la apa semi… Mai bine răceam cafeaua vărsând-o dintr-o cană în alta, aşa cum îmi răceau ai mei ceaiu’ când eram mică. La primele guri, nu mi-am dat seama, că-s ruptă în două de somn, dar, pe măsură ce mi s-au dezlipit ochii ca la puii de mâţă, am remarcat un gust acrişor, care n-are ce căuta în cafea.

Prin urmare, în caz de nevoie: nu aşa! 😀

Scrie un comentariu sau o intrebare: