Animal Planet in apartament

Nu m-am dat in vant niciodata dupa animale si nu am fost deloc fascinat de ele. Nu am strans cosasi in borcane cand eram mic, nu am disecat muste, nu am chinuit broaste, nu m-am pupat pe gura cu diferiti caini si am speriat orice pisica imi trecea prin fata. Mi-e o sila incredibila de sobolani, hamsteri sau serpi si niciodata nu am putut intelege de ce ti-ai lua un animal ca asta in casa. Sau un papagal. Sa-ti omoare  de dimineata si pana seara nervii si sa se zbata in colivia aia. Sau mai rau. Sa-l ti pe “Coco” pe balcon sa le strice  la toti vecinii linistea.

Pisicile miros urat. Nu toate, majoritatea. Mi se intoarce stomacu’ pe dos de cele mai mult ori cand intru intr-un apartament ingramadit pana la refuz in care pute a urina de felina pentru ca proprietarul pisicii s-a plictisit sa mai aiba grija de ea. Am vazut o gramada care tineau si gaini in apartament. Ma depaseste. Hai ca mai inteleg cu cainii, nu put chiar asa groaznic si nici nu sunt asa retardati ca matele, hamsterii sau papagalii, de exemplu.

Pot sa le numar cu degetutele de la mana stanga pe singurele animale pentru care am nutrit cateva sentimente. Singurul caine pe care l-am avut si eu acum vreo 13 ani, un ciobanesc carpatin german furat de cativa romi din curtea in care-l tineam, un setter irlandez care din pacate s-a dus, un caine lup si calul pe care am invatat sa calaresc la varsta de 7-8 anisori.

Ignor aproape orice animal (bine, nah, ma hlizesc si eu ca o fetita de gimnaziu cand vad un pui de caine cat palma, dar atat), ei ma ignora pe mine si toata lumea e fericita. Mie nu-mi plac, la altii le plac, fiecare cu placerile lui, asta e clar.

Dar ma scot din sarite obsesivii, idiotii care nu pot accepta ca te doare la patina de cateii de pe strada, ca nu e treaba mea sa-i iau acasa, sa le gasesc adapost sau sa-i hranesc. Asa-s io. Cred ca sunt probleme mult mai importante pe lumea asta decat “bietele suflete”. Daca un caine, de ala de pe strada fara stapan, de exemplu, mi-ar musca copilul, l-as trimite urgent in alt univers. Acelasi lucru as incerca sa i-l fac si unui om care mi-ar lovi copilul dar asta e alta discutie. Iti plac atat de mult animalele de pe strada si te ingrijoreaza soarta lor? Bravo tie. Implica-te si fa ceva concret nu da gratuit cu papagalul si semna toate petitiile online.

M-au innebunit toti cu caii din Hunedoara sau de pe unde sunt ei. La stiri, in presa, pe facebook. Mama, zici ca s-a trimis o maternitate intreaga la abator, asa s-au razvratit unii. Evident, nici pe mine nu m-a lasat rece faptul ca niste idioti fara creier au trimis cateva animale nevinovate la moarte. Nicaieri intr-o tara civilizata nu s-ar fi intamplat asa ceva. Dar raman socat cand vad ca asa amploare a luat subiectul incat deja se face o isterie in masa si toti vor sa salveze si sa se implice, fac marsuri, semneaza petitii, trimit mailuri, citesc orice articolas care apare si-s indiganti de tara in care traim. Au aparut retarzi care nici nu stiu unde-i Tulcea pe harta dar daca cinci prieteni “like” de ce sa nu “like” si ei. Si sunt probleme mult, mult, mult mai grave care-s ignorate total. Din punctul meu de vedere, evident.

Scrie un comentariu sau o intrebare: