Abuzul de sare in alimentatie

Hipertensiunea arteriala este una dintre cele mai frecvente afectiuni, interesand 15 – 20% din populatia adulta. In cursul secolului nostru, s-au acumulat numeroase date epidemiologice, clinice si experimentale pe baza carora s-a stabilit existenta unei relatii intre aportul de sare si hipertensiunea arteriala. Trebuie mentionat insa ca aceasta relatie a fost surprinsa cu precizie cu 2300 de ani i.e.n de catre medicul chinez cunoscut sub numele de Imparatul Galben, unul din fondatorii medicinei traditionale care cuprinde printre altele tratamente prin acupunctura, folosirea terapeutica a plantelor medicinale si a dozelor mici homeopatice de medicamente.

El a remarcat ca un consum exagerat de alimetne sarate “indureaza pulsurile” (in terminologia noastra, creste presiunea arteriala) si predispune la accidente vasculare cerebrale. Mai mult, conform principiilor medicinei traditionale, excesul de sare duce la afectarea rinichiului (organ important in geneza hipertensiunii), iar ulterior, la afactarea inimii (insuficienta cardiaca este una din complicatiile hipertensiunii arteriale).

Daca adaugarea sarii la alimente se cunoaste din vechime, raspandirea ei nu s-a facut decat in ultima vreme, odata cu scaderea pretului ei.  In prezent, consumul de sare variaza foarte mult, intre 5 si 30 de grame pe zi, depasind de cateva ori necesarul fiziologic. Cunoasterea rolului sau in geneza hipertensiunii si efectul sau vascular toxic, explica recomandarea expresa facuta in 1977 de catre Comisia de Nutritie a senatului SUA, si preluata la scurt interval de numeroase tari si anume: scaderea consumului de sare la 3 grame pe zi.

Dintre argumentele care sustin ipoteza rolului jucat de sodiu in aparitia hipertensiunii mentionam:

  1. Populatiile care nu utilizeaza sare in prepararea alimentelor (eschimosii din Alaska de exemplu) au valori mici ale presiunii arteriale, iar hipertensiunea arteriala este preactic neintalnita. Dimpotriva hipertensiunea se intalneste cu atat mai frecvent cu cat consumul de sare este mai mare. In Japonia de Nord, de exemplu, unde consumul de sare indus este de 26 de grame pe zi, 80% din persoane au presiunea arteriala sistorica mai mare de 140 mhg. Mai mult, cand indivizii originali din zonele cu consum de sare si fara hipertensiune, emigreaza si adopta modul modern de viata, inclusiv un consum crescut de sare, hipertensiunea apare in procente aproape similare cu cele intalnite in tara unde au emigrat. Desi alti factori de mediu (sociali, economici, alimentari) pot interveni, cresterea consumului de sare, pare cel mai important.
  2. Experimentul animal (sobolan) a aratat ca administrarea indelungata a dietelor bogate in sare duc la aparitia hipertensiunii si instalarea de leziuni vasculare. Desi mecanismul de crestere a presiunii arteriale in aceste cazuri nu este complet cunoscut, relatia sodiu-hipertensiune este evidenta. Un fapt care merita a fi subliniat este observatia ca cei mai susceptibili pentru inducerea hipertensiunii prin administrare de sare sunt soarecii tineri. Daca aceste observatii se vor extinde si la om, implicatiile practice sunt mai mari, intrucat in prezent exista tendinta diversificarii precoce a alimentatiei copilului in primul an de viata, aceasta diversificare efectuandu-se cu alimente bogate in sare, care depasesc de cateva ori necesarul. In plus, se apreciaza ca apetitul pentru sare exista. El este in primul rand castigat. Chiar daca se presupune existenta unui apetit innascut pentru sare, oricum el este destul de maleabil. Populatiile care nu au un consum crescut de sare, isi insusesc obiceiul destul de repede, iar cei care au consumat sare pot sa isi reduca aportul si cu timpul apetitul pentru sare scade fara dificultati deosebite. Intrucat apetitul pentru sare este mai curand capatat decat mostenit si nu are nici o relatie cu necesarul de sare este in mod imperios necesar a influenta acest  apetit, lucru care poate fi cel mai usor de indeplinit in primii ani de viata.  Este  foarte probabil ca o scadere a aportului de sare din copilarie la cantitati care sa fie sub 5 grame pe zi sa poata preveni aparitia hipertensiunii la varsta adulta, intr-un procent important de cazuri.
  3. Un regim strict desodat scade in mod apreciabil presiunea arteriala. Dimpotriva, adaugarea de sare dietelor duce la accentuarea hipertensiunii. Se apreciaza ca o reducere a cantitatii de sare din alimente cu 1 gram pe zi se insoteste de o scadere a presiunii arteriale cu 1mmHg. Relatia dintre consumul de sare calculata pe un numar mare de bolnavi, demonstreaza in mod elocvent ca presiunea arteriala sistolica medie este cu atat mai mare cu cat consumul de sare este mai mare.
  4. In fine, diureticele isi explica actiunea lor hipotensoare prin cresterea eliminarilor de sodiu. Exista in prezent tendinta de a mentine un aport de sare relativ crescut (in jur de 10 game pe zi) in ideea ca excesul de sare adus cu alimentatia va fi eliminat cu ajutorul diureticului respectiv. Acest rationament omite faptul ca sarea consumata in exces nu ramane in intestin.   Ea este absorbita in organism si inainte de a fi eliminata, are suficient timp pentru a-si exercita efectele sale negative. In plus, este mai logic de a reduce consumul de sare pentru a nu fi nevoiti sa folosim diureticele respective, care, oricum nu sunt lipsite de efecte secundare nedorite. Printre altele, s-a demonstrat ca ele scad potasiul din organism, scad toleranta la glucide (predispun sau chiar duc la diabet zaharat), cresc acidul uric si trigliceridele plasmatice, ambele cu potential aterogenetic cunoscut.

Care sunt principalele surse de sare?

  1. Alimentele naturale contin in structura lor cantitati de sare care, in general sunt importante pentru produsele de origine animala (lapte, carne, peste, ou) decat cele de origine vegetala (cereale, legume si fructe).
  2. Produsele preparate contin o cantitate de sare destul de importanta. Painea de exemplu contine 8 – 10 grame de sare / kg, branza telemea, mezelurile, muraturile, mustarul etc, contin cantitati mari de sare (20-30g/kg).
  3. Alimentele pregatite in bucataria individuala sunt mai mult sau mai putin sarate in raport cu traditia alimentara sau obisnuinta.
  4. Apele minerale, clorurosodice, contin prin definitie peste 1 gram de sare la litru mergand  in unele situatii la la cantitati de 10 – 14 grame pe litru. Cele care depasesc ultima cifra nu se utilizeaza in cura interna. Evident, folosirea unor cantitati mari de ape minerale (1 litru sau mai mult) poate insemna o crestere suplimentara a aportului de sara cu 10 grame pe zi. O alimentatie bazata numai pe produse naturale, neprelucrate, aduce in jur de 4 – 5 grame de sare pe zi. Pentru a scadea cantitatea sub 4 grame pe zi, este nevoie de a restrange alimentele naturale cu continut mare de sodiu (peste, carnea, laptele). Un regim considerat foarte hiposodat este cel indicat de KEMPNER compus din 300 grame pe zi orez, 1 kg de fructe, 30 – 50 grame de zahar si 1 litru de compot sau suc de fructe. Continutul lui in sodiu este sub 200 mg de sodiu (sub 0,5 grame de sare).

Daca pe langa alimentele naturale se consuma 250 paine sarata, cantitatea de sare creste la 6 -8 grame pe zi. Consumul in plus al unor cantitati moderate de branza telemea sau de mezeluri va duce la un aport de circa 10 grame pe zi.

Pe langa aceste cantitati de sare prezente in alimentele naturale sau preparatele comerciale, se adauga in mod obisnuit alte 5 – 10 grame de sare la pregatirea alimentelor in bucatarie crescand astfel aportul la 15 – 20 de grame pe zi. Consumul de peste saramura, pastrama de oaie sau adaosuri de sare la alimentele deja sarate, poate sa creasca aportul la 20 – 30 de grame pe zi.

Pe baza datelor mentionate mai inainte si avand la indemana un tabel cu continutul de sare al alimentelor, fiecare individ poate sa isi controleze aportul de sare si sa il fixeze la o cantitate data. Este bine ca decizia sa se opreasca la 8 grame  pe zi, cantitate care cu siguranta ii va feri pe cei mai multi indivizi de multe neplaceri ulterioare.

 

 

3 pareri . Tu ce crezi ?

  1. Doctorasul

    Pana si reclamele de la televizor ne sfatuiesc sa evitam abuzul de sare. Sarea este un aliment bun si necesar dar in limitele in care organismul nostru are nevoie, altfel poate fi foarte daunatoare.

  2. Valeria

    Sarea, zaharul trebuie evitate pe cat mai mult posibil. La sare nu cunosc nici un inlocuitor insa la zahar de exemplu mierea de albine este un inlocuitor foarte bun si sanatos in acelasi timp. Nu neglijati aceste recomandari, evitati pe cat puteti sarea si zaharul. Sunt INAMICII SANATATII !

  3. Pingback: Dieta cu orez

Scrie un comentariu sau o intrebare: